Fiscal solidary liability of third-party debtor in bankruptcy and ex officio application of statute of limitations

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 09 iulie 2020, astfel cum a fost precizată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Serviciul Fiscal Municipal Mediaş şi B. S.R.L. (societate în insolvenţă) - reprezentată de consorţiul format din C. şi D., a solicitat anularea Răspunsului nr. 31262 emis de către AJFP Sibiu - Serviciul Fiscal Municipal Mediaş în data de 28.05.2019; anularea Adresei nr. x/07.05.2020 emisă de AJFP Sibiu - Serviciul Fiscal Municipal Mediaş în data de 07.05.2020 şi în principal, să se constate nulitatea Deciziei nr. 7705/29.01.2018 privind angajarea răspunderii solidare a B. cu debitoarea declarata insolvabilă E. S.R.L., iar în subsidiar, anularea Deciziei nr. 7705/29.01.2018 privind angajarea răspunderii solidare a B. cu debitoarea declarată insolvabilă E. S.R.L. pentru obligaţii fiscale neachitate în sumă de 680.346.042 RON şi obligarea pârâtei AJFP Sibiu - SFM Mediaş la suportarea cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 135/CA/2020 din 9 decembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/07.05.2020.

A admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Oradea în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Mediaş şi S.C. B. S.R.L. reprezentată prin administrator judiciar consorţiul format din C. şi D. şi a anulat adresele nr. x/28.05.2019 şi nr. y/07.05.2020 emise de pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Mediaş, prin care au fost soluţionate contestaţiile formulate de reclamantă şi Decizia nr. 7705/29.01.2018, de angajare a răspunderii solidare a S.C. B. S.R.L..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu în numele şi pentru Serviciul Fiscal Municipal Mediaş a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În susţinerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a precizat că că în raport cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa a pronunţat hotărârea cu aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru motivele pe care le vom detalia în continuare.

Referitor la excepţia tardivităţii adresei nr. x/07.05.2020, raportat la data comunicării acestei adrese, respectiv 14.05.2020, instanţa reţine că acţiunea a fost formulată în termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, apreciind că nu se poate reţine tardivitatea formulării contestaţiei.

Prin sentinţa nr. 123/05.02.2019, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2018, instanţa a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă faţă de S.C. B. S.R.L..

Tabelul preliminar al creanţelor întocmit de administratorul judiciar a fost publicat în BPI nr. 7568/12.04.2019, de la această dată intimatul reclamant luând la cunoştinţă despre existenţa creanţei solicitate de organul fiscal şi actul în baza căruia s-a formulat declaraţia de creanţă.

Plângerea prealabilă a fost formulată în data de 20.05.2019, iar cererea în constatarea nulităţii a fost formulată în data de 27.04.2020. Deşi este întemeiată pe un alt text de lege, cererea în constatarea nulităţii tinde spre desfiinţarea deciziei nr. 7705/29.01.2018, luând în calcul elemente similare celor invocate prin plângerea prealabilă iniţială. In aceste condiţii, cererea în constatarea nulităţii constituie o plângere prealabilă de sine stătătoare şi chiar dacă se invocă un alt temei (art. 49 Codul de procedură fiscalălă), acest act reprezintă un element intrinsec al procedurii prealabile declanşării acţiunii în contencios administrative, dar formulat peste termenul prevăzut de Codul de procedură fiscală şi peste termenul de 30 de zile stabilit de Legea nr. 554/2004, drept pentru care recurenta apreciază că excepţia tardivităţii capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/07.05.2020 este întemeiată.

Referitor la motivul privind necomunicarea dovezilor de înfiinţare a popririi cu S.C. B., instanţa a constatat că la filele nr. x din vol. I sunt depuse înscrisurile care atestă contrariul în consecinţă a constatat că acest motiv este neîntemeiat.

Cu privire motivele referitoare la nelegalitatea antrenării răspunderii solidare a S.C. B. pentru sumele care depăşesc valoarea de 49.125,35 RON şi prescrierea sumelor datorate, recurenta a apreciat că în mod greşit instanţa instanţa le-a reţinut ca fiind întemeiate.

In acest sens, recurenta apreciază că instanţa trebuia să aibă în vedere întreg probatoriul administrat la dosar, în condiţiile în care instanţa a reţinut comunicarea către S.C. B. a adresei de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terţi şi a adresei de înfiinţare a popririi executorii asupra sumelor datorate debitorului de către terţi, trebuia să aibă în vedere faptul că aceste acte necontestate şi nedesfdntate. stau la baza emiterii Deciziei nr. 7705/29.01.2018.

Pe de altă parte, terţul poprit, prin administratorul judiciar desemnat în dosarul de insolvenţă, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 7705/29.01.2018, contestaţie care a fost respinsă de Comisia de analiză a soluţionării contestaţiilor împotriva deciziilor de angajare a răspunderii solidare din cadrul DGRFP Braşov prin Decizia nr. 4006/18.07.2019.

In fapt, prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/29.01.2018, Serviciul Fiscal Municipal Mediaş a decis angajarea răspunderii solidare a S.C. B. S.R.L., în vederea realizării creanţelor fiscale neachitate de către S.C. E. S.R.L., până la concurenta sumei de 680.346.042 RON.

Decizia nr. 7705/29.01.2018 a fost emisă în mod legal, cu parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de dispoziţiile legii speciale.

Faţă de S.C. B. S.R.L., Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC) a emis adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii nr. x/13.06.2014, confirmata de primire în data de 23.06.2014. De asemenea, DGAMC a comunicat terţului poprit adresa de înfiinţare a popririi executorii nr. x/18.05.2017, confirmată de primire la data de 29.05.2017.

Recurenta a susţinut că S.C. B., în calitate de terţ poprit, avea obligaţia respectării prevederilor imperative ale art. 236 din Legea nr. 207/2015 din Codul de procedură fiscală.

SC B., în calitate de terţ poprit, avea obligaţia ca după data luării la cunoştinţă a adresei de înfiinţare a popririi, să înştiinţeze organul fiscal, în termen de 5 zile, despre situaţia de fapt existentă între acesta şi debitorul urmărit S.C. E. S.R.L..

Recurenta a susţinut că terţul poprit nu a transmis organului fiscal niciun înscris din care să rezulte că ar datora sau nu, cu orice titlu, sume de bani debitorului, încălcând astfel prevederile legale în materie fiscală. Practic, terţul poprit a rămas în pasivitate faţă de notificările repetate ale organului fiscal, culpa acestuia neputând fi folosită la această dată de reclamanta S.C. A. pentru susţinerea acţiunii în nulitatea absolută/anularea actului administrativ atacat, motivat pe faptul că organul fiscal ar fi comis "vicii care privesc operaţiunile procedurale anterioare şi/sau concomitente emiterii actului administrativ".

Terţul poprit nu a contestat în termen de 15 zile nici înfiinţarea popririi asupra sumelor datorate debitorului, conform prevederilor art. 260 - 261 din Legea nr. 207/2015 si nu a solicitat în instanţă anularea acestora.

Organul fiscal a procedat la analiza oportunităţii aplicării dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015, sens în care a derulat procedura prealabilă emiterii acesteia cu respectarea dispoziţiilor procedurale expres prevăzute.

In acest sens, notificările emise de Serviciul Fiscal Municipal Mediaş sub nr. x/21.06.2017 (primită cu confirmare în data de 27.06.2017) şi nr. 6472/12.09.2017 (confirmată de primire în data de 22.09.2017) societăţii B. i s-a adus la cunoştinţă faptul că s-a constatat existenţa de elemente care conduc la angajarea răspunderii solidare, conform art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015. Totodată, prin aceleaşi notificări, terţul poprit a fost invitat la sediul organului fiscal, cu menţiunea de a justifica prin documente eventuala nedatorare a sumelor stabilite în sarcina sa cu ocazia popririlor anterior înfiinţate.

Organul fiscal a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 26 şi art. 9 din Legea nr. 207/2015, prin procesul-verbal de audiere nr. x/29.01.2018 s-a consemnat că niciun reprezentant al societăţii S.C. B. nu s-a prezentat pentru audiere şi, în consecinţă, a fost întocmit sub nr. x/29.01.2018 referatul privind oportunitatea procedurii de angajare a răspunderii solidare.

În speţă, recurenta-pârâtă apreciază că terţul poprit B. nu a respectat dispoziţiile art. 236 alin. (10) din Legea nr. 207/2015, în sensul că urmare a actelor iniţiate de organul fiscal nu s-a prezentat la două termene consecutive stabilite de organul fiscal în vederea audierii şi nu a efectuat demersuri de confirmare sau infirmare a datoriei, procedura prevăzută de art. 9, alin. (3), lit. b) din Legea nr. 207/2015 pr. Codul de procedură fiscală a fost îndeplinită.

In acest context, fată de emiterea deciziei cu respectarea procedurii prevăzute de lege şi având în vedere actele de executare silită legal îndeplinite anterior şi ulterior emiterii acesteia (necontestate şi nedesfiintate), recurenta apreciază că în mod greşit instanţa a reţinut nelegalitatea antrenării răspunderii solidare a S.C. B. pentru sumele care depăşesc valoarea de 49.125,35 RON.

Conform prevederilor art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015, Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/29.01.2018 a fost emisă în mod legal, susţinerile reclamantei privind necesitatea efectuării şi a altor demersuri din partea organului fiscal adaugă obligaţii pe care legea însă nu le prevede.

Aspectele invocate cu privire la prescrierea sumei datorate de S.C. B. către S.C. E. se impuneau a fi clarificate anterior emiterii deciziei de antrenare a răspunderii în solidar, iar faţă de dispoziţiile legale expres prevăzute şi existenţa, în contabilitatea S.C. E. şi S.C. B., a înscrierilor referitoare la creanţa în sumă de 49,125,35 RON, instanţa nu putea retine prescripţia invocată de S.C. A..

Potrivit pct. 328 din Anexa 1 a Ordinului MFP nr. 1802/2014, "La scăderea din evidentă a creanţelor şi datoriilor ale căror termene de încasare sau de plată sunt prescrise, entităţile trebuie să demonstreze că au fost întreprinse toate demersurile legale, pentru decontarea acestora". Şi reglementarea anterioară stabilea aceleaşi obligaţii, dispoziţiile pct. 187 din Ordinul MFP nr. 3055/2009 având o formă identică.

In consecinţă, scoaterea din evidenţa contabilă nu poate opera de drept şi organului fiscal nu i se poate opune prescripţia, în condiţiile în care la efectuarea demersurilor anterioare şi emiterea deciziei de antrenare a răspunderii în solidar organul fiscal a avut în vedere date existente în contabilitatea S.C. B. S.R.L., precum şi faptul că la deschiderea procedurii de insolventă această creanţă figura încă în contabilitatea societăţii.

In cadrul prezentului dosar, instanţa nu putea analiza aspecte legate de intervenirea prescripţiei în relaţia dintre S.C. B. şi S.C. E., cu atât mai mult cu cât scoaterea unei creanţe din contabilitate, ca obligaţie a entităţii interesate, conduce şi la alte efecte în plan fiscal, pe care societatea în cauză are obligaţia să le însereze în propria evidenţă fiscală (cheltuieli deductibile/nedeductibile, ajustări de TVA, etc). Chestiunile privind o eventuală constatare a prescripţiei de către instanţă ar fi trebuit tranşate anterior, în cadrul unui dosar care ar fi vizat doar relaţiile dintre S.C. B. S.R.L. si S.C. E. S.R.L..

Pe de altă parte, actele de executare silită demarate cu mult înainte de deschiderea procedurii de insolvenţă, precum şi faptul că, după deschiderea procedurii de insolvenţă, însuşi administratorul judiciar al debitoarei S.C. B. (terţ poprit) a înscris în tabelul preliminar al creanţelor suma de 49.125,35 RON, în privinţa acestei sume nu se poate pune în discuţie intervenirea prescripţiei, înscrierea acestei sume în tabelul preliminar confirmă recunoaşterea acestei sume, de către administratorul judiciar al societăţii şi confirmă că această creanţă figurează în contabilitatea societăţii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclaamntă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia completului investit cu soluţionarea cererii de recurs, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., urmează a o respinge, având în vedere că în cuprinsul cererii de recurs sunt identificate critici formulate împotriva sentinţei recurate ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate şi a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 7705/29.01.2018, emisă de pârâta Serviciul Fiscal Municipal Mediaş, s-a dispus angajarea răspunderii solidare a S.C. B. S.R.L., în calitate de terţ poprit al debitoarei S.C. E. S.R.L., pentru obligaţiile fiscale neachitate la data de 29.01.2018, până la concurenţa sumei din măsura asiguratorie ce a devenit executorie şi care mai este în sold, 680.346.042 RON, în solidar cu aceasta.

Împotriva S.C. B. a fost deschisă procedura generală de insolvenţă, astfel cum rezultă din Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 3085 din 13.02.2019 .

Potrivit informaţiilor publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 7568/12.04.2019, pârâta a fost înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor pentru S.C. B. S.R.L., la poziţia 22 unde se menţionează creanţa solicitată de 680.346.042 RON, însă a fost acceptată sub condiţie creanţa de 49.125,35 RON.

Suma de 49.125,35 RON, datorată de E. conform evidenţei contabile, a fost admisă sub condiţie suspensivă până la recuperarea debitului ANAF de la debitorul principal E. S.R.L. din dosarul nr. x/2017, aflat pe rolul Tribunalului Sibiu.

La poziţia nr. 23 din tabelul preliminar de creanţe a fost înscrisă creanţa S.C. A. S.R.L., în valoare de 9.412.707,92 RON.

Împotriva Deciziei nr. 7705/29.01.2018, intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie, trimisă pârâtei prin poştă la data de 03.05.2019.

Recurenta-pârâtă a soluţionat contestaţia formulate de S.C. A. S.R.L. prin actul administrativ intitulat adresa nr. x/28.05.2019.

Prin adresa nr. x/28.05.2019, organul fiscal a înţeles să menţină Decizia de angajarea răspunderii solidare a S.C. B. S.R.L., în calitate de terţ poprit al debitoarei S.C. E. S.R.L., nr. 7705/29.01.2018, ca fiind legală şi implicit să respingă contestaţia.

Adresa nr. x/28.05.2019, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de reclamantă, a fost comunicată iniţial la altă adresă decât cea indicată de reclamantă, respectiv la adresa din Oradea, în loc de str. x Oradea . S-a formulat de către intimata-reclamantă cerere de recomunicare, cerere căreia pârâta i-a dat curs, recomunicând adresa nr. x/28.05.2019 la data de 14.04.2020, .

La data de 05.05.2020 a fost înregistrată de către recurenta-pârâtă cererea de constatare a nulităţii Deciziei nr. 7705/29.01.2018, soluţionată prin adresa nr. x/07.05.2020, comunicată intimatei-reclamante la data de 14.05.2020.

Prin adresa nr. x/07.05.2020, recurenta-pârâtă reia în întregime argumentele expuse prin adresa nr. x/28.05.2019, şi la fel ca în cazul contestaţiei precedente, concluzionează că decizia de angajare a răspunderii solidare a S.C. B. pentru suma de 680.346.042 RON este legală.

Instanţa de fond în analiza cererii de chemare în judecată apreciază că două din cele trei motive de nelegalitate invocate în susţinerea cererii de chemare în judecată sunt întemeiate, respectiv intervenirea prescripţiei extinctive a întregii creanţe datorate de S.C. B. S.R.L. către E., în valoare de 49.125,35 RON şi nelegalitatea antrenării răspunderii solidare a S.C. B. S.R.L. pentru sumele care depăşesc valoarea de 49.125,35 RON, considerente pentru care a admis cererea de chemare în judecată şi a dispus anularea adreselor nr. x/28.05.2019 şi nr. y/07.05.2020 emise de pârâtul Serviciul Fiscal Municipal Mediaş, prin care au fost soluţionate contestaţiile formulate de reclamantă şi Decizia nr. 7705/29.01.2018, de angajare a răspunderii solidare a S.C. B. S.R.L..

În ceea ce priveşte criticile dezvoltate în cuprinsul cererii de chemare în judecată asupra soluţiei de respingere a excepţiei tardivităţii capătului de cerere prin care se solicita anularea adresei nr. x/07.05.2020, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate.

În acord cu raţionamentul instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că în raport de data comunicării adresei nr. x/07.05.2020, respectiv 14.05.2020, acţiunea a fost formulată în termenul de 6 luni, astfel că în speţă a fost respectat termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte apreciază, însă, că sunt întemeiate criticile privitoare la considerentele sentinţei pronunţate de instanţa de fond, conform cărora antrenarea răspunderii solidare a S.C. B. pentru sumele care depăşesc valoarea de 49.125,35 RON este nelegală.

În speţă, instanţa de recurs reţine că recurenta-pârâtă a înaintat către S.C. B. adresa de înfiinţare a popririi asigurătorii asupra sumelor datorate debitorului de către terţi şi a adresei de înfiinţare a popririi executorii asupra sumelor datorate debitorului de către terţi, acte care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 7705/29.01.2018.

În conformitate cu prevederile art. 236 alin. (8) - (10) din Legea nr. 236/2015:,,(8) Poprirea se consideră înfiinţată din momentul primirii adresei de înfiinţare de către terţul poprit. In acest sens, terţul poprit este obligat să înregistreze atât ziua, cât şi ora primirii adresei de înfiinţare a popririi.

(9) După înfiinţarea popririi, terţul poprit este obligat:

a) să plătească, de îndată sau după data la care creanţa devine exigibilă, organului fiscal suma reţinută şi cuvenită, în contul indicat de organul de executare silită; .

(10) In situaţia în care, la data comunicării adresei de înfiinţare a popririi, terţul poprit nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit sau nu va datora în viitor asemenea sume în temeiul unor raporturi juridice existente, înştiinţează despre acest fapt organul de executare silită în termen de 5 zile de la primirea adresei de înfiinţare a popririi."

Aşadar, în conformitate cu textul de lege citat anterior, terţul poprit avea obligaţia ca, după luarea la cunoştinţă a adresei de înfiinţare a popririi, să înştiinţeze organul fiscal, în termen de 5 zile, despre situaţia de fapt existentă între acesta şi debitorul urmărit S.C. E. S.R.L..

Înalta Curte constată că la dosarul cauzei nu există niciun înscris prin care să se confirme respectarea acestei proceduri din partea terţului poprit. Totodată, în acest context este relevantă şi apărarea recurentei-pârâte conform căreia, terţul-poprit nu a contestat în termen de 15 zile înfiinţarea popririi asupra sumelor datorate debitorului, în conformitate cu prevederile art. 260 - 261 din Legea nr. 207/2015 şi nu a solicitat în instanţă anularea acestora.

Faţă de această situaţie, subliniind faptul că în materia executării creanţelor fiscale poprirea nu este supusă validării, Înalta Curte apreciază că în mod corect organul fiscal a procedat la aplicarea dispoziţiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015, faţă de societatea B. S.R.L..

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul de fond, instanţa de recurs constată că Serviciul Fiscal Municipal Mediaş a emis Notificarea nr. x/21.06.2017 comunicată la data de 27.06.2017 şi Notificarea nr. x/12.09.2017 comunicată la data de 22.09.2017 către S.C. B. S.R.L. prin care i s-a adus la cunoştinţă acestei sosietăţi faptul că s-a constatat existenţa de elemente care conduc la angajarea răspunderii solidare, conform art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015 şi i s-a pus în vedere acestei societăţi să se prezinte la organul fiscal în vederea expunerii punctului de vedere cu privire la desfăşurarea acestei proceduri.

Aşadar, în dezacord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte nu identifică elemente prin care să se confirme nelegalitatea procedurii de antrenare a răspunderii solidare în ceea ce îl priveşte pe terţul poprit S.C. B.. În ceea ce o priveşte pe societatea terţ poprit aceasta a avut la îndemână o serie de remedii contencioase împotriva atragerii răspunderii solidare anterioare emiterii deciziei nr. 7705/29.01.2018, dar la care nu a apelat, considerente pentru care organul fiscal a făcut aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015.

Este fondată şi critica la adresa sentinţei din perspectiva constatării intervenirii în cauză a prescripţiei extinctive faţă de sumele pe care S.C. B. le datora către S.C. E. S.R.L..

Astfel cum a arătat recurenta pârâtă, chestiunea prescripţiei sumelor datorate de către debitor terţului poprit nu putea face obiectul nemijlocit al analizei primei instanţe.

Prescripţia extinctivă constituie un mijloc de apărare prin intermediul căruia persoana obligată tinde să paralizeze pretenţia de realizare a unui drept peste termenul prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului material la acţiune.

Potrivit dispoziţiilor art. 2500 alin. (1) C. civ., dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Prescripţia nu operează de plin drept, statuează dispoziţiile art. 2506 alin. (1) C. civ., fiind de menţionat şi prevederile art. 2512 C. civ., cu denumirea marginală "Invocarea prescripţiei de partea interesată", unde se prevede, pe de o parte, că prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă şi, pe de altă parte, că organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu.

În fine, potrivit dispoziţiilor art. 2513 C. civ., prescripţia poate fi opusă numai în primă instanţă, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate.

Prin urmare, din economia textelor de lege anterior amintite, ce constituie sediul materiei prescripţiei dreptului la acţiune, rezultă faptul că prescripţia poate fi invocată exclusiv de cel în folosul căruia curge şi apoi faptul că prescripţia nu operează de plin drept ci trebuie să fie constatată de instanţă, invocată, de asemenea, conform regulilor stabilite de C. civ.

Astfel, este nelegală hotărârea primei instanţe, prin care s-a constatat intervenită în prezenta contestaţie prescripţia dreptului la acţiune ce vizează sume datorate de B. debitorului insolvabil E., fără ca o atare constatare să fi format obiectul unei dispute judiciare între creditorul B. şi debitorul E..

Relevante în acest sens şi prevederile pct. 328 din Anexa 1 a Ordinului MFP nr. 1802/2014, potrivit cărora debitoarea avea obligaţia pentru a scădea din evidenţele contabile a creanţelor şi a datoriilor ale căror termene de încasa sau plată erau prescrise să prezinte dovezi că aceasta a întreprins toate demersurile legale pentru decontarea acestora.

Or, în cauză se constată că suma de 49.125,35 RON figurează în continuare în evidenţele contabile ale S.C. B., aspect confirmat şi de faptul că această sumă a fost trecută în tabelul preliminar al creanţelor odată cu deschiderea procedurii insolvenţei.

Aşa fiind, pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constatând că în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este întemeiat, va admite recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu în numele şi pentru Serviciul Fiscal Municipal Mediaş împotriva sentinţei nr. 135/CA/2020 din 9 decembrie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Sibiu în numele şi pentru Serviciul Fiscal Municipal Mediaş împotriva sentinţei nr. 135/CA/2020 din 9 decembrie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi în rejudecare respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.