Quashing and remand ordered in cadastre annulment claim on misapplied forfeiture period.

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A., prin procurator A. a solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului Iaşi, Consiliul Local al comunei Miroslava, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Oficiul de Cadastru şi Amenajarea Teritoriului Iaşi, anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea anexei nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1.354/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Iaşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Iaşi, în sensul scoaterii din Anexa nr. 2 privind "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Iaşi" a poziţiei 345, respectiv bunul teren identificat ca B. din str. x, în suprafaţă de 1,5 ha care face obiectul cererii.

Totodată, reclamantul a solicitat şi anularea tuturor actelor subsecvente anulării parţiale a H.G. nr. 35/2012 care afectează regimul juridic al terenului identificat ca B. din Valea Adâncă, Iaşi, respectiv:

- anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local al municipiului Iaşi nr. 72/2011 în sensul scoaterii din Anexa 1.1 poziţia 344 din "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Iaşi", respectiv a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafaţă da 1,5 ha ce face obiectul cererii;

- anularea în parte a încheierii intabulare din dosar nr. x/28.04.2009 emisă O.C.P.I. Iaşi, în sensul scoaterii a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafaţă de 1,5 ha ce face obiectul cererii;

- anularea în parte a Hotărârii consiliului local al municipiului Iaşi nr. 296/25.10.2001 de modificare a Hotărârii Consiliului Local al municipiului Iaşi nr. 196/18.08.1999, în sensul scoaterii din "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Iaşi" a suprafeţei de 1,5 ha teren ce face obiectul cererii.

- anularea în parte a Hotărârii Consiliului local al comunei Miroslava nr. 34 din data de 27.07.2001 prin care se acordă aviz favorabil Primăriei Municipiului Iaşi în vederea obţinerii atestatului de proprietar a suprafeţei de 23,32 ha, în sensul scoaterii bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafaţă de 1,5 ha ce face obiectul cererii;

- anularea în parte a Procesului-verbal de predare - primire a suprafeţei de 21,32 ha încheiat la data de 04.12.1991 între reprezentanţii C. S.A. şi reprezentanţii Primăriei municipiului Iaşi, în sensul scoaterii bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafaţă da 1,5 ha ce face obiectul cererii;

- anularea în parte a Ordinului nr. 68/26.07.1991 emis de Departamentul Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii, în sensul scoaterii a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafaţă da 1.5 ha ce face obiectul cererii;

- anularea în parte a Procesului-verbal din data de 27.09.1990 prin care IAS Miroslava preda suprafaţa de 30 ha teren arabil Primăriei Municipiului Iaşi, în sensul scoaterii a bunului teren identificat ca B. din str. x în suprafaţă da 1,5 ha ce face obiectul cererii, cu obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 59/2021 din 25 martie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia tardivităţii, invocată de pârâtul Guvernul României şi s-a respins ca tardivă cererea formulată de reclamantul A., prin mandatar A., privind anularea în parte a H.G. nr. 35/2012 privind modificarea anexei nr. 2 la H.G. nr. 1354/2001 şi a actelor premergătoare individualizate de reclamant, respectiv: Hotărârea nr. 72/2011 a Consiliului Local al Municipiului Iaşi, Hotărârea nr. 296/2001 a Consiliului Local al Municipiului Iaşi, Hotărârea nr. 34/2001 a Consiliului Local al Comunei Miroslava, Procesul-verbal de predare primire din data de 04.12.1991, Procesul-verbal din data de 27.09.1990 şi Ordinul nr. 68/1991 al Departamentului Agriculturii de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii, cerere formulată în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Consiliul Local al Municipiului Iaşi, Consiliul Local al Comunei Miroslava şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

S-a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare şi din oficiu şi s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Amenajarea Teritoriului Iaşi (Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi), privind anularea încheierii de intabulare nr. x/28.04.2009.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A. în calitate de moştenitor legal al lui D. prin procurator A. invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 din C. proc. civ.

O primă critică, circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se referă la greşita modificare a calităţii persoanelor implicate în raportul juridic analizat, recurentul susţinând că în mod greşit s-a reţinut calitatea sa de terţ în condiţiile în care este persoană vătămată prin actul administrativ.

În ceea ce priveşte motivele de casare circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul arată, în primul rând, că potrivit art. 11 din legea nr. 554/2004, termenul de formulare a acţiunii în contencios administrativ se calculează de la data la care persoanei vătămate i s-a comunicat răspunsul la plângerea prealabilă or, în raport de acest moment acţiunea era formulată în termen.

O altă critică a recurentului, circumscrisă aceluiaşi motiv de casare, se referă la natura actului administrativ contestat. Recurentul susţine că actul atacat are caracter normativ, aspect care rezultă din faptul că acesta nu i-a fost comunicat la data emiterii. Considerentele instanţei de fond referitoare la calitatea de terţ a recurentei sunt considerate eronate, afirmându-se că are calitatea de terţ doar persoana faţă de care actul juridic nu produce efecte. Or, recurenta a fost vătămată prin emiterea actului atacat astfel încât nu putea fi considerată terţ.

De asemenea, recurentul arată că actul atacat identifică imobilele care fac parte din domeniul public al municipiului Iaşi doar în Anexa la H.G. nr. 35/2012, document care a fost comunicat părţii doar odată cu întâmpinarea formulată de Guvernul României la data de 07.01.2021. În lipsa acestei anexe, identificarea terenului care făcea obiectul actului atacat nu era posibilă.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Iaşi a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimaţii-pârâţi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Iaşi, Consiliul Local al Comunei Miroslava au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 13 octombrie 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare invocată de intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Iaşi, constatând că recurentul-reclamant a formulat argumente de ordin critic care se circumscriu motivelor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În ceea ce priveşte obiectul litigiului, Înalta Curte constată că, aşa cum a precizat reclamantul, în faţa instanţei de fond, obiectul principal al cererii de chemare în judecată este anularea, în parte, a Hotărârii Guvernului nr. 35/2012, iar cu titlu accesoriu acestui capăt de cerere principal, precizează că a solicitat instanţei anularea în parte a documentelor premergătoare acestei hotărâri.

În ceea ce priveşte natura actului atacat, prima instanţă a reţinut în mod corect că este vorba de un act individual întrucât în hotărârea atacată se identifică în mod concret imobilele care fac parte din domeniul public al Municipiului Iaşi, fără ca actul să conţină norme sau criterii pentru determinarea acestor imobile în mod abstract, care să fie aplicabile unui număr nedeterminat de asemenea bunuri. Este vorba, aşadar, de un act prin care se dispun măsuri concrete cu privire la bunuri determinate iar nu un act care să conţină reguli generale de conduită care să îi confere un caracter normativ.

Faptul că nu i-a fost comunicat recurentului reclamant nu prezintă relevanţă, natura actului nedepinzând de modalitatea de comunicare a acestuia, ci de conţinutul actului şi de modalitatea de stabilire a destinatarilor. De altfel, în mod corect a reţinut instanţa calitatea de terţ a reclamantului în condiţiile în care emitentul actului nu a intenţionat să dispună măsuri cu privire la reclamant. Vătămarea pe care o pretinde reclamantul nu exclude calificarea acestuia ca terţ în raport cu actul administrativ, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ enunţând posibilitatea ca un act administrativ individual să fie vătămător faţă de alte persoane decât destinatarul actului. În aceste condiţii, în mod firesc Hotărârea de Guvern nu a fost comunicată reclamantului, acesta nefiind unul dintre destinatarii actului respectiv.

În ceea ce priveşte termenul de formulare a acţiunii, se constată că, potrivit art. 11 din legea nr. 554/2004 "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii;

c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."

În raport de aceste prevederi legale, Înalta Curte constată că termenul de decădere prevăut de art. 11 alin. (2) din legea nr. 554/2004 intervine în situaţia în care, din motive temeince, persoana vătămată nu a respectat termenul de prescripţie prevăzut de art. 11 alin. (1). Dacă, însă, persoana vătămată a formulat în termen plângerea prealabilă şi, în raport cu data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau în raport cu data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, se află încă în termenul de 6 luni reglementat de art. 11 alin. (1) dreptul la acţiune al acesteia nu poate fi afectat. În raport modalitatea de redactare a alin. (2) din articolul menţionat rezultă că termenul de decădere nu a fost instituit pentru a reduce perioada în care, în raport de alin. (1), o persoană poate formula acţiune, ci pentru a permite, în anumite condiţii şi limite temporale, formularea unei acţiuni peste termenul de prescripţie de 6 luni.

În consecinţă, cât timp instanţa de fond nu a reţinut depăşirea termenului de prescripţie reglementat de art. 11 alin. (1) din legea nr. 554/2004 nu putea să reţină nici faptul că ar fi intervenit decăderea ca urmare a împlinirii termenului de 1 an reglementat de alin. (2) al aceluiaşi articol.

2.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de aceste considerente şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamant, să caseze sentinţa recurată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Iaşi.

Admite recursul formulat de reclamantul A. în calitate de moştenitor legal al lui D. prin procurator A. împotriva sentinţei nr. 59/2021 din 25 martie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.