Appeal dismissed: parent lacks standing to sue for adult child without interdiction; annulment upheld.

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 09 iulie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub numărul x/2020, reclamantul A., în calitate de părinte, tutore legal al copilului B. a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Educaţiei Naţionale, prin Corpul de Control al Primului Ministru, Inspectoratul Judeţean Bihor şi Liceul Tehnologic Special nr. 1 Oradea la elaborarea şi implementarea unui Plan de intervenţie personalizat pentru anul 2020-2021, pentru activităţi adresate unui copil care suferă de autism şi ADHD, cu programe specifice, precum şi obligarea pârâţilor de rang I-III la achitarea de daune-morale în valoare de 1.000 RON, cu întârziere de la data de 15.09.2018 (data începerii anului şcolar, clasa a IX-a), până la data implementării Planului de intervenţie special, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 57/CA/2021-PI din 24 mai 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a reclamantului A. invocată de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor.

A constatat că reclamantul nu are calitatea de reprezentant a numitului B..

A anulat cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor şi Liceul Tehnologic Special nr. 1 Oradea, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamantul B. a formulat recurs împotriva sentinţei nr. 57/CA/2021-PI din 24 mai 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal civile, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, constatarea calităţii de reprezentant pentru fiul său cu handicap şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În esenţă, recurentul-reclamant a susţinut că s-a admis greşit excepţia lipsei calităţii sale de reprezentant, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a art. 38 alin. (1)din C. civ.

Referitor la excepţia lipsei calităţii de reprezentant, arată că potrivit art. 43 alin. (2) C. civ., în calitate de părinte al B., cu handicap grav şi asistent personal, înscris la Liceul Tehnologic Special nr. 1 Oradea, a depus nenumărate sesizări la instituţiile abilitate prin care a arătat că acest copil nu are o dezvoltare psihosomatică pentru un copil de liceu, este un copil care suferă de autism şi care nu ştie să citească şi să scrie, că are nevoie de o pregătire specială.

Astfel, critică sentinţa sub aspectul admiterii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, întrucât fiul său, chiar major, nu are capacitate de exerciţiu, făcând trimitere la prevederile art. 43 alin. (2) C. civ., la cele ale Decretului nr. 31/1954 şi la dispoziţiile Legii nr. 272/2004.

În opinia recurentului-reclamant, instanţa de fond, în virtutea rolului activ, putea să numească un curator special, conform dispoziţiilor art. 58 C. proc. civ.

Arată recurentul că a făcut dovada bunei credinţe, prin faptul că a încercat sa obţină punerea sub interdicţie judecătorească a numitului B. n.12.09.2001, dar acţiunea a fost respinsă întrucât dispoziţiile 164 alin. (1) C. civ. au fost declarate neconstituţionale.

În fine, arată că a depus delegaţie avocaţială în numele lui B., întrucât nefiind pus sub interdicţie, se prezumă că are discernământ, dar instanţa de fond nu a luat in considerare delegaţia avocaţiala.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimatul-pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului ţinând seama că nu poate fi încadrat în niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de acesta ca fiind nul şi menţinerea sentinţei civile recurate.

În opinia intimatului, recurentul-reclamant A. a formulat recurs, fără invocarea temeiului de drept prevăzut de art. 488 C. proc. civ. şi nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-pârâţi prin întâmpinare, constatând că argumentele de ordin critic privind greşita interpretare a dispoziţiilor art. 38, art. 43 C. civ. şi cele ale art. 58 C. proc. civ., invocate de recurentul-reclamant pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2. Argumente de fapt şi de drept relevante

Pe fondul recursului, Înalta Curte constată că instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu cererea formulată de reclamantul A., în calitate de părinte al lui B., prin care a solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Educaţiei Naţionale, Inspectoratul Judeţean Bihor şi Liceul Tehnologic Special nr. 1 Oradea la elaborarea şi implementarea unui Plan de intervenţie personalizat pentru anul 2020-2021, pentru activităţi adresate unui copil care suferă de autism şi ADHD, cu programe specifice, precum şi obligarea pârâţilor de rang I-III la achitarea de daune-morale în valoare de 1.000 RON, cu întârziere de la data de 15.09.2018 (data începerii anului şcolar, clasa a IX-a), până la data implementării Planului de intervenţie special, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa recurată, cererea formulată de reclamantul A. a fost anulată, ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant, opinie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Recurentul-reclamant a criticat soluţia instanţei de fond, susţinând că este greşită admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant pentru fiul său B., întrucât acesta nu are capacitate de exerciţiu.

Înalta Curte reţine că lipsa calităţii de reprezentant este excepţie de fond şi absolută, ce presupune situaţia în care cererea nu este introdusă de reprezentantul legal al titularului cererii şi vizează chiar puterea de reprezentare a celui care a formulat cererea în numele părţii, constând în aptitudinea celui ce reprezintă partea, de a exercita drepturile şi obligaţiile procesuale ale acesteia, iar sancţiunea aplicabilă este anularea cererii de chemare în judecată.

Potrivit prevederilor art. 38 alin. (1) din C. civ., "Capacitatea de exerciţiu deplină începe la data când persoana devine majoră.", iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că "Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de 18 ani."

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost formulată de A. în calitate de reprezentant al fiului său B., deşi acesta avea 18 ani împliniţi la data sesizării instanţei.

Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului referitoare la lipsa capacităţii de exerciţiu a fiului său B., întrucât acesta, adult fiind, are capacitate de exerciţiu deplină de la împlinirea vârstei de 18 ani, iar din actele aflate la dosar nu rezultă că a pierdut această capacitate de exerciţiu.

Prin urmare, câtă vreme, B. are capacitate de exerciţiu, recurentul A. nu poate avea calitatea de reprezentant legal al acestuia.

Potrivit art. 34 din C. civ. "Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile.", iar potrivit art. 43 din C. civ. "În afara altor cazuri prevăzute de lege, nu au capacitate de exerciţiu: a) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani şi b) interzisul judecătoresc."

Din interpretarea acestei norme rezultă fără echivoc că legiuitorul prezumă dobândirea capacităţii de exerciţiu odată cu împlinirea vârstei de 18 ani şi, implicit discernământ, iar în lipsa unor dispoziţii legale exprese care să permită suplinirea consimţământului persoanei, aceasta din urmă nu poate fi îngrădită în exercitarea capacităţii sale de exerciţiu. În acest sens sunt dispoziţiile art. 29 din C. civ. potrivit cărora "Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă sau lipsit, în tot sau în parte, de capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege."

Pentru a se face dovada absenţei discernământului şi, implicit, a capacităţii de exerciţiu a persoanei în numele căruia s-a formulat acţiunea, sunt necesare probe care depăşesc cadrul prezentei cereri.

Nu sunt fondate nici susţinerile recurentului referitoare la posibilitatea instanţei de a numi un curator special, întrucât această măsură priveşte tot persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu.

În concluzie, reţinând că B. este prezumat că are discernământ şi, implicit capacitate de exerciţiu şi, întrucât, nu există o dispoziţie legală care să permită suplinirea consimţământului său, Înalta Curte constată că este corectă soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant.

Prin urmare, toate criticile formulate de recurentul-reclamant sunt nefondate, soluţia instanţei de fond fiind pronunţată ca urmare a unei corecte aplicări şi interpretări a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-pârâţi Inspectoratul Şcolar Judeţean Bihor şi Ministerul Educaţiei.

Respinge recursul formulat de reclamantul B. prin reprezentant legal A. împotriva sentinţei civile nr. 57/CA/2021-PI din 24 mai 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.