Inadmissibility of appeal in administrative litigation filed under the wrong procedural label without sufficient elements for requalification

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17.02.2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare, apreciind că aceasta este netemeinică şi nelegală.

2. Hotărârea atacată

Prin sentinţa civilă nr. 395 din 17 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 395 din 17 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a formulat apel.

În motivarea cererii de apel, după prezentarea situaţiei de fapt, reclamanta solicită efectuarea unui test ADN copilului despre care susţine că i-a fost furat în anul 1992, fiind transferat de la Maternitatea Pantelimon la Maternitatea Bucur, precum şi audierea martorilor propuşi. În esenţă, susţine că doreşte să afle adevărul despre copilul născut în anul 1992, aparent perfect sănătos, despre care i s-a spus că este la incubator unde nu a avut acces să îl vadă şi nu i s-au dat informaţii despre starea lui. Ulterior a fost anunţată că a murit, dar fără a-i fi prezentate dovezi concrete, motiv pentru care de 30 de ani se află într-o stare de nesiguranţă.

Concluzionând, apelanta consideră că prin respingerea probei cu martori i-a fost încălcat dreptul la un proces corect în justiţie.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Inspecţia Judiciară a invocat excepţia nulităţii căii de atac formulate, în subsidiar solicitând respingerea acesteia ca nefondată.

II. Soluţia instanţei

Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., regularitatea învestirii instanţei cu calea de atac de faţă, Înalta Curte reţine următoarele.

Prezenta cale de atac este formulată împotriva sentinţei nr. 395 din 17 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care această instanţă a soluţionat contestaţia formulată de reclamanta A. împotriva rezoluţiei de clasare emise de Inspecţia Judiciară.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Înalta Curte aminteşte că art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială în materie, stabileşte, derogând de la norma generală de procedură civilă, pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă, calea de atac a recursului, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În cauză, reclamanta a înţeles să declare "apel" împotriva sentinţei nr. 395 din 17 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, instanţa de control judiciar are în vedere Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu privire la o eventuală calificare a căii de atac în recurs, în temeiul prevederilor art. 22 alin. (4) şi art. 152 din C. proc. civ., conform cărora, "Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă" şi, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greşită."

Prin dispozitivul deciziei menţionate, Completul competent să judece recursul în interesul legii din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a decis următoarele:"Dispoziţiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate.

În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menţionată în dispozitivul hotărârii atacate, instanţa de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.."

Raportat la considerentele şi la dispozitivul deciziei menţionate, obligatorie pentru instanţe de la data publicării în Monitorul Oficial, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recalificarea s-ar impune numai în măsura în care s-ar fi menţionat eronat calea de atac în cuprinsul hotărârii atacate, ceea ce nu este cazul în condiţiile în care în hotărârea Curţii de apel, prin care s-a respins acţiunea reclamantei, s-a menţionat în mod legal că hotărârea se atacă cu recurs în 15 zile de la comunicare.

De asemenea, în măsura în care cererea nu conţine suficiente elemente care să permită instanţei să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

În consecinţă, urmează a de da eficienţă dispoziţiilor legale relevante în rezolvarea excepţiei inadmisibilităţii căii de atac intitulată "apel" şi a se respecta interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procedând la verificarea modului în care această decizie este incidentă în speţă.

Astfel, examinând conţinutul cererii intitulate "apel", se constată că reclamanta-apelantă a reiterat aspectele din cererea de chemare în judecată referitoare la audierea martorilor propuşi în faţa procurorului desemnat cu soluţionarea cauzei sale şi la efectuarea unui test ADN de paternitate a domnului B..

Înalta Curte observă că, deşi apelanta şi-a exprimat generic nemulţumirea faţă de respingerea cererii de administrare a probei cu martori, susţinând că a fost formulată în faţa instanţei de fond, în realitatea, în faţa instanţei de fond, reclamanta a formulat doar cerere de administrare a probei cu înscrisuri, cerere care, de altfel, a fost admisă.

Prin urmare, având în vedere că cererea părţii trebuie să cuprindă suficiente elemente care să permită instanţei să califice calea de atac declarată ca fiind cea prevăzută de lege, astfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 19/2016 incidentă în cauză, în circumstanţele reţinute, Înalta Curte constată că demersul ce formează obiectul dosarului de faţă este inadmisibil.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va respinge apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 395 din 17 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 395 din 17 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.