Disciplinary exclusion of insolvency practitioner for dual administration where statutory exception applies to non-litigious reciprocal debts

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 28.10.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - Instanţă Superioară de Disciplină, Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - Filială Bucureşti - Comisia Locală de Disciplină Bucureşti şi B. - C., a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 26/09.10.2020 pronunţată de Instanţă Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din Romania şi împotriva Hotărârii nr. 38/22.01.2020 pronunţată de Comisia Locală de Disciplină Bucureşti în Dosar nr. x/2019, prin care a fost respinsă plângerea formulată de reclamantă împotriva dnei practician în insolvenţă B. din cadrul C..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 725 din 5 mai 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Naţională Practicienilor în Insolvenţă din România-Instanţă Superioară de Disciplină, Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România-Filiala Bucureşti-Comisia Locală de Disciplină Bucureşti şi B.- C., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs reclamanta A. S.A. solicitând desfiinţarea sentinţei, admiterea contestaţiei în urma rejudecării cu consecinţa desfiinţării Deciziei nr. 26/09.10.2020 pronunţate de Instanţa Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România şi Hotărârii nr. 38/2020 şi admiterea plângerii faţă de dna practician în insolvenţă B. din cadrul C.., urmând a dispune sancţiunea prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. d), respectiv excluderea definitivă din UNPIR, însoţită de pierderea calităţii de practician în insolvenţă, faţă de gravitatea abaterilor ce urmează a fi reţinute în sarcina acesteia.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală prin prisma respingerilor criticilor privind nemotivarea Deciziei nr. 26/09.10.2020 şi Hotărârii nr. 38/22.01.2020, precum şi faţă de greşita interpretare a dispoziţiilor art. 28 alin. (4) şi alin. (5) din O.U.G. nr. 86/2006, cu privire la caracterul litigios al creanţelor reciproce dintre D. S.A. şi E. S.R.L.

A considerat recurenta - reclamantă că, atât Instanţa Locală de Disciplină Bucureşti, cât şi Instanţa Superioară de Disciplină, au realizat un studiu superficial al plângerii, neanalizând aspectele sesizate sub toate laturile şi pronunţând o hotărâre care nu reflectă realitatea şi complexitatea actelor desfăşurate de practicianul în insolvenţă.

Astfel, în considerentele hotărârii contestate lipsesc cu desăvârşire elementele ce au format opinia membrilor comisiei în sensul că intimata nu a săvârşit vreo abatere disciplinară, comisia nearătând în niciun mod elementele ce au determinat respingerea apărărilor subscrisei şi îmbrăţişarea argumentelor intimatei.

Sub acest aspect, s-a arătat că hotărârea, în ansamblul ei, este lovită de nulitate absolută, lipsind considerentele în sensul dat de C. proc. civ., ca şi parte integrantă a unei hotărâri.

Deşi hotărârile reiau în ansamblu argumentele intimatei, în cuprinsul acestora se reţin aspecte care nu corespund nici realităţi şi nici normelor legale, cum ar fi împrejurarea că acele creanţe nu sunt contestate, în condiţiile în care împotriva Tabelului preliminar al creanţelor născute în averea debitoarei E. S.R.L. recurenta - reclamantă a formulat contestaţie, fiind constituit Dosarul nr. x/2019 nesoluţionat până la data formulării cererii de recurs.

În atare condiţii, există o prezumţie de rea-credinţă din partea administratorului judiciar, acesta fiind într-o vădită stare de incompatibilitate, fiind administrator judiciar al creditorului D. S.A. şi al debitoarei E. S.R.L.

In plus, s-a arătat că prin încheierea din 24.12.2019 pronunţată în cadrul Dosarului nr. x/2019, respectiv prin încheierea din data de 05.11.2019, practicianul în insolvenţă a fost înlocuit de judecătorii sindici, care au constatat starea de conflict de interese în care se găsea administratorul judiciar.

Efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al considerentelor deciziei creează obligativitatea acestor argumente şi în faţa Comisiei Locale de Disciplină, abaterea disciplinară fiind deja stabilită în mod definitiv, rolul comisiei nefiind decât acela de a aplica sancţiunea.

S-a arătat că, în raport de dispoziţiile art. 106 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar nu putea analiza aceste creanţe pe fond, fiind împlinit termenul prevăzut de dispoziţiile art. 2517 C. civ.

De asemenea, şi în ceea ce priveşte motivarea Deciziei nr. 26/09.10.2020 pronunţată de Instanţa Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România, s-a arătat că aceasta este deficitară, bazându-se pe un singur argument, ce nu corespunde realităţii, respectiv că acele creanţe nu au caracter litigios, deşi, aşa cum s-a arătat, împotriva Tabelului preliminar al creanţelor născute în averea debitoarei E. S.R.L., recurenta - reclamantă a formulat contestaţie.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a arătat că creanţele reciproce D. S.A. şi E. S.R.L. au un vădit caracter litigios.

Administratorul judiciar dna. B., practician în insolvenţă, a formulat şi semnat în prezenta cauză declaraţie de creanţă pentru creditoarea D. S.A. în calitate de administrator judiciar al acestei societăţi, declaraţie de creanţă pe care tot dna. B., practician în insolvenţă coordonator al C.. a analizat-o. în calitate de administrator judiciar provizoriu al debitoarei E. S.R.L.

În atare condiţii, administratorul judiciar nu putea analiza declaraţia de creanţă pe care tot acesta a formulat-o, într-un mod obiectiv, care să asigure o egalitate de tratament pentru toţi creditorii ce au formulat declaraţii de creanţă.

În plus, creanţa avea un prezumtiv caracter litigios determinat de împlinirea termenului de prescripţie (creanţa era formată din pretinse împrumuturi acordate începând cu anul 2013) aspect ce nu a fost analizat de administratorul judiciar.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Intimata-pârâtă B.- practician în insolvenţă în cadrul C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar solicitând, respingerea recursului ca nefondat.

În motivare arată că recursul este nul deoarece hotărârile instanţelor de disciplină nu pot face obiectul căii de atac al recursului. În cazul în care recurenta înţelegea să critice lipsa motivării hotărârii Curţii de Apel Bucureşti aceasta trebuia să-si fundamenteze criticile pe cuprinsul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat, a arătat că în mod corect instanţa de fond a constatat că este incidentă excepţia prevăzută de art. 28 alin. (5) din O.U.G. nr. 86/2006, constatând că nu au caracter litigios creanţele invocate, având în vedere, pe de o parte, că pentru avea acest caracter o creanţă trebuie contestată de o parte a raportului juridic, iar nu de un terţ, iar, pe de altă parte că deşi creanţa este contestată de un terţ, aceasta s-a realizat ulterior întocmirii tabelului preliminar.

În plus, a arătat intimata - pârâtă că inexistenţa incompatibilităţii faţă de deţinerea calităţii de administrator judiciar simultan pentru debitor şi creditor, a fost stabilită de judecătorul - sindic în dosarul nr. x/2019.

4.2. Intimata-pârâtă Instanţa Superioara de Disciplina din cadrul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolventa din România a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că recurenta nu formulează critici de nelegalitate ale sentinţei ci reia susţinerile din acţiunea adresată curţii de apel.

A arătat pârâtul, raportat la criticile din recurs, că ipoteza contestării creanţelor din perspectiva art. 28 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 are în vedere o situaţie litigioasa care să fie existentă la momentul efectuării declaraţiei de creanţă.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia pârâtul nu ar fi dat eficienţă efectului pozitiv al încheierii judecătorului sindic, s-a arătat că acea hotărâre a avut în vedere doar înlocuirea practicianului, iar nu constatarea unei situaţii de incompatibilitate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, la data de 03.10.2019, prin cererea înregistrată cu nr. x Instanţa Locală de Disciplină a U.N.P.I.R a fost învestită cu soluţionarea plângerii disciplinare formulată de A. S.A împotriva practicianului în insolvenţă B. - C..

Prin plângerea formulată, A. a solicitat să se efectueze cercetări disciplinare faţă de practicianul în insolvenţă B. - C. şi să se dispună aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. d) din O.U.G nr. 86/2006, respectiv excluderea definitivă din U.N.P.I.R, însoţită de pierderea calităţii de practician în insolvenţă pentru încălcarea dispoziţiilor art. 28 alin. (4) şi art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G nr. 86/2006. În esenţă, în cuprinsul plângerii, A. a susţinut că există o prezumţie de rea-credinţă din partea administratorului judiciar B., aflându-se într-o stare de incompatibilitate, fiind administrator judiciar al creditorului D. S.A. şi a debitoarei E. S.R.L.

Prin Hotărârea nr. 38 din data de 22.01.2020, Instanţa Locală de Disciplină Bucureşti a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată, constatând faptul că, din probele administrate, nu a rezultat că practicianul în insolvenţă ar fi săvârşit o abatere disciplinară prevăzută de Statutul privind organizarea şi exercitarea profesiei de practician în insolvenţă.

Împotriva Hotărârii nr. 38/22.01.2020 pronunţată de I.L.D. Bucureşti, A. a formulat contestaţie. Astfel, prin Decizia nr. 26 din data de 09.10.2020, Instanţa Superioară de Disciplină a hotărât că se impune respingerea contestaţiei ca neîntemeiate.

Reclamanta, A. S.A, a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - Instanţă Superioară de Disciplină, Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - Filială Bucureşti - Comisia Locală de Disciplină Bucureşti şi B. - C., prin care a contestat Decizia nr. 26/09.10.2020 pronunţată de Instanţă Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din Romania şi Hotărârea nr. 38/22.01.2020 pronunţată de Comisia Locală de Disciplină Bucureşti în Dosar nr. x/2019.

2. Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de intimata - pârâtă B.- practician în insolvenţă în cadrul C., constatând că argumentele de ordin critic privind greşita interpretare a dispoziţiilor art. 28 alin. (4) şi alin. (5) din O.U.G. nr. 86/2006, invocate de recurenta-reclamantă pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3. Analiza motivele de recurs în raport de criticile de nelegalitate formulate

Sub un prim set de critici recurenta - reclamantă a invocat nelegalitatea soluţiei primei instanţe raportat la respingerea motivelor de nulitate a hotărârilor instanţelor de disciplină sub aspectul nemotivării acestora.

Înalta Curte constată că fundamentarea în fapt şi în drept a actelor administrative, emise în temeiul atribuţiilor legale conferite organelor învestite cu atribuţii de constatare şi sancţionare a abaterilor disciplinare săvârşite de membrii Uniunii Practicienilor în Insolvenţă, este o componentă esenţială în aprecierea legalităţii acestora, în absenţa motivării posibilitatea atacării în justiţie fiind iluzorie de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură, motivarea conferind actului administrativ transparenţă, fiind esenţială şi sub aspectul înfăptuirii controlului de legalitate.

Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz, iar aprecierea asupra acesteia se realizează în concret, în raport de natura şi obiectul actului administrativ.

Exercitarea competenţelor autorităţii implică însă o marjă de apreciere din partea acesteia şi se concretizează în oportunitatea pe care autoritatea o are în vedere pentru luarea unei decizii obiective. Or din această perspectivă, atât Decizia nr. 26/09.10.2020 cât şi Hotărârea nr. 38/22.01.2020 sunt amplu motivate, în cuprinsul acestora fiind expuse criticile formulate, situaţia de fapt, încadrarea în drept precum şi raţionamentul logico - juridic exprimat în examinarea argumentelor relevante ale părţilor.

Constată Înalta Curte, contrar susţinerilor recurentei - reclamante, că nu se poate vorbi despre absenţa elementelor de fapt şi de drept care să permită destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile deciziei, sau de o imposibilitate a exercitării controlului de legalitate, observându-se că de fapt toate criticile subsumate acestui motiv vizează reţinerea de către instanţele de disciplină a unor argumente contrare celor susţinute de contestatoare, considerate de parte ca fiind necorespunzătoare realităţii, în fapt fiind vizat raţionamentul expus în cuprinsul hotărârilor iar nu aspecte privind nulitatea acestora pentru nemotivare.

Din perspectiva încălcării de către instanţa de fond a normelor de drept material, prin motivele de recurs se critică sentinţa în raport de modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 28 din O.U.G nr. 86/2006, raportat la situaţia de fapt reţinută.

Recurenta -reclamantă a arătat că administratorul judiciar dna B., practician în insolvenţă coordonator al C.. a formulat şi semnat declaraţie de creanţă pentru creditoarea D. S.A., în calitate de administrator judiciar al acestei societăţi, declaraţie de creanţă pe care tot dna B., practician în insolvenţă coordonator al C.. a analizat-o, în calitate de administrator judiciar provizoriu al debitoarei E. S.R.L.

Potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă:

"Practicianul în insolvenţă nu poate fi concomitent administrator judiciar sau lichidator al unui debitor şi al creditorului acestuia".

La art. 29 din acelaşi act normativ se prevede că:

"În cadrul procedurii insolvenţei, practicianul este obligat să se abţină, sub sancţiunea suspendării din profesie, dacă:a) se află în stare de incompatibilitate profesională sau conflict de interese, astfel cum sunt acestea definite în Statut şi în Codul de etică profesională";

Totodată, astfel cum au reţinut instanţele de disciplină şi instanţa de fond, alin. (5) al art. 28 prevede o situaţie de excepţie în sensul că: (5) Interdicţia prevăzută la alin. (4) nu se aplică în cazul în care creanţa care determină starea de incompatibilitate are caracter nelitigios, calitatea de administrator judiciar sau lichidator judiciar este îndeplinită de o SPRL, respectiv de o filială a acesteia sau două filiale diferite sau în cazul procedurilor de insolvenţă a grupului de societăţi".

Constată Înalta Curte că prin încheierea de şedinţă din data de 07.06.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în Dosar nr. x/2019, a fost admisă cererea debitoarei E. S.R.L. şi a fost deschisă procedura generală a insolvenţei, fiind desemnat administrator judiciar C. prin practician în insolvenţă B..

Prin încheierea de şedinţă din data de 10.06.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în Dosar nr. x/2019, a fost admisă cererea debitoarei D. S.A. şi a fost deschisă procedura generală a insolvenţei, fiind desemnat administrator judiciar C. prin practician în insolvenţă B..

La data de 23.08.2019, a fost publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 15798/23.08.2019 Tabelul preliminar al creanţelor născute în averea debitoarei E. S.R.L., tabel în care figurează şi societatea D. S.A. - prin administrator judiciar provizoriu C.. - în calitate de creditoare.

Împotriva Tabelului preliminar al creanţelor născute în averea debitoarei E. S.R.L., reclamanta a formulat contestaţie cu privire la creanţa D. S.A., fiind constituit Dosarul nr. x/2019,

De asemenea, atât în Dosarul nr. x/2019, cât şi în Dosarul nr. x/2019, reclamanta a formulat sesizări privind starea de incompatibilitate a practicianului de insolvenţă. Prin încheierea din 24.12.2019 pronunţată în cadrul Dosarului nr. x/2019, respectiv prin încheierea din data de 05.11.2019, practicianul în insolvenţă a fost înlocuit.

Situaţia premisă prevăzută la alin. (4) al art. 28 din Ordonanţa de urgenţă nr. 86/2006 nu este contestată, interdicţia prevăzută de art. 28 alin. (4) din O.U.G. nr. 86/2006 fiind reglementată de legiuitor în scopul înlăturării unui prezumat conflict de interese în care s-ar afla practicianul în insolvenţă numit într-o anumită procedură, în care îndeplineşte calitatea de administrator judiciar sau lichidator atât pentru debitorul aflat în procedură, cât şi pentru creditorul acestuia participant în aceeaşi procedură de insolvenţă.

Cu toate acestea, însă, aşa cum a reţiut corect şi prima instnaţă, în cauză este incidentă excepţia prevăzută la alin. (5) având în vedere pe de o parte, că în cele două societăţi calitatea de administrator judiciar sau lichidator este îndeplinită de o SPRL, iar pe de altă parte, că nu se poate reţine caracterul litigios al creanţei care determină starea de incompatibilitate.

Esenţial pentru calificarea creanţei drept litigioasă este, fie existenţa unui litigiu pe rol având acest obiect, fie contestarea creanţei, condiţii care trebuie să existe la momentul analizării şi înscrierii creanţei la masa credală. Or, la acel moment, creanţa era recunoscută de cele două societăţi debitoare, care făceau parte din acelaşi grup de societăţi.

Este adevărat că, acea creanţă a fost contestată de recurenta - reclamantă în dosarul nr. x/2019, însă această împrejurare a apărut ulterior, ca urmare a publicării tabelului preliminar, fiind evident că nu putea fi avută în vedere de intimata - pârâtă la momentul analizării şi înregistrării, pentru a putea aprecia asupra existenţei vreunui motiv de incompatibilitate.

De altfel, urmare a acestei contestaţii, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar dna B..

Referitor la reţinerea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat susţinută, atât de recurenta - reclamantă, raportat la încheierea din data de 5.11.2019 pronunţată de judecătorul - sindic în dosarul nr. x/2019, cât şi de intimata - pârâtă B., raportat la încheierea din data de 24.12.2019 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte subliniază faptul că răspunderea pentru abaterile disciplinare săvârşite de practicienii în insolvenţă are un regim juridic propriu, iar plângerile formulate de petenţi pentru pretinse abateri disciplinare sunt examinate şi soluţionate în acest cadru specific al procedurii disciplinare.

Judecătorul sindic a fost învestit cu cererea privind înlocuirea administratorului judiciar, în timp de instanţele de disciplină din cadrul UNPIR au fost sesizate să verifice dacă practicianul în insolvenţă a respectat normele statutare şi principiile profesiei prin raportare la activităţile întreprinse în cadrul insolvenţei debitoarelor.

Este vorba astfel de două proceduri complementare, reglementate separat de legislaţia specială şi care pot fi exercitate în paralel, concomitent, fără a se exclude una pe cealaltă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de către intimata - pârâtă Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, Înalta Curte reţine faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviinţa.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata -pârâtă B..

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 725 din 5 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 4500 de RON către Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.