Opposability of prior civil judgment bars Guarantee Fund liability for unproven moral damages

Şedinţa publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 26.03.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a - contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor, anularea Deciziilor nr. 19321/04.03.2019 şi nr. 19322/04.03.2019 emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererilor de despăgubire astfel cum au fost formulate de reclamanţi, respectiv de către B., în calitate de nepot al defunctului şi de către A. - în calitate de fiica a defunctului, suma de 450.000 RON cu titlu de daune morale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 16 din 15 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile au formulat recurs reclamanţii A. şi B., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În contextul expunerii detaliate a situaţiei de fapt, a reiterării motivelor de nelegalitate aduse deciziei emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a apărărilor formulate în faţa instanţei de fond, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, au arătat că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, motivele fiind străine de natura cauzei, întrucât s-a invocat efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.

Referitor la prezenta cauză, recurenţii arată că nu este îndeplinită condiţia privind identitatea de persoane, întrucât calitatea de pârât este preluată de Fondul ce Garantare a Asiguraţilor.

În opinia recurenţilor, în mod greşit instanţa a constatat că reclamanţii nu au dovedit nici relaţia de rudenie şi nici legătura afectivă strânsă între aceştia şi defunct, întrucât legătura de rudenie şi relaţia dintre aceştia a fost demonstrată din interogatoriile luate reclamanţilor A., C. şi B. în dosarul civil nr. x/2016, reieşind clar că A. este fiica defunctului D. şi implicit B. este nepotul acestuia.

La fel, aceste aspecte sunt confirmate şi întărite de declaraţia martorului E., audiat în cadrul dosarului menţionat.

Tot din interogatoriile luate celor trei reclamanţi şi din depoziţia martorului reiese că nepotul defunctului, numitul B. a locuit cu defunctul D. şi a fost crescut de acesta de la vârsta de 3 ani.

Conform sentinţei civile nr. 1134 din 02.11.2016 pronunţată în dosarul x/2016 de Tribunalul Maramureş, toţi reclamanţi au locuit împreună cu decedatul o lunga perioada de timp.

In sentinţa civila nr. 1134 pronunţată în dosarul civil nr. x/2016 de către Tribunalul Maramureş se retine clar că A. a locuit cu decedatul timp de 25 de ani, timp în care s-a creat o legătură de afectivitate profunda.

In atare situaţie, recurenţii-reclamanţi consideră că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenţii susţin că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de drept material, respectiv cele prevăzute de art. 49 pct. 2 lit. d) din Anexa la Ordinul CSA 14/2011, care statuează asupra obligativităţii acordării daunelor morale, în caz de deces, în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, despăgubirile ar fi trebuit să fie stabilite într-un cuantum raportat la împrejurările concrete ale cauzei, în funcţie de intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate.

Or, sub aspectul cuantumului daunelor morale, trebuie să se urmărească ca acestea să nu aibă caracter pur simbolic, ci să fie în măsură să amelioreze efectiv condiţiile de viaţă ale reclamanţilor prin procurarea unor satisfacţii morale, urmând a se avea în vedere şi gravitatea faptei cauzatoare de prejudicii şi valoarea protejată, respectiv dreptul la viaţă al persoanei.

In acest sens, arată că este fără putinţă de tăgadă că traumele psihice suferite sunt accentuate, ca urmare a accidentului rutier în care a decedat tatăl, respectiv bunicul acestora.

În fine, recurenţii susţin că această suferinţă a determinat şi o veritabilă modificare a coordonatelor vieţii cotidiene, prin menţinerea unei traume psihice cu caracter de permanenţă, astfel că sumele de bani acordate trebuie să ofere satisfacţii compensatorii în măsură de a uşura reala condiţie morală, mai ales că situaţia anterioară este imposibil de restabilit.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Cu titlu preliminar, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, ca neîntemeiată, constatând că recurenţii au formulat critici de nelegalitate care se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi au dezvoltat argumentele pentru care au apreciat că hotărârea recurată cuprinde elemente străine de natura pricinii. De asemenea, recurenţii-reclamanţi au arătat motivat, argumentele pentru care apreciază că hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea greşită a normelor de drept material incidente speţei.

Analizând sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate precum şi de dispoziţiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Prin deciziile nr. 19321/4.03.2019 şi nr. 19322/4.03.2019, pârâtul Fondul de Garantare a respins cererile prin care reclamanţii au solicitat plata daunelor materiale şi morale ca urmare a producerii riscului asigurat, prin decesul victimei D.. În motivarea deciziilor menţionate, pârâtul a reţinut în principal, că reclamanţii nu au probat relaţia de rudenie cu victima accidentului şi, în subsidiar, că nu au făcut dovada unui prejudiciu moral, nefiind dovedită legătura de afecţiune şi intensitatea acesteia.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea deciziile nr. 19321/4.03.2019 şi nr. 19322/4.03.2019.

Prin sentinţa recurată, s-a respins acţiunea, reclamanţii declarând recurs, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Printr-o primă critică, recurenţii-reclamanţi afirmă că prin sentinţa atacată a fost reţinută, în mod greşit, autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 220/A/5.04.2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a I civilă în dosarul nr. x/2016 în condiţiile în care nu există identitate de părţi.

Motivul invocat a fost încadrat de recurenţi la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., însă, în realitate, se critică modalitatea de interpretare şi aplicare, de către instanţa de fond, a unor norme de drept material, fiind incident pct. 8 din acelaşi articol.

Cu privire la această critică, Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Instanţa de fond a procedat în mod corect atunci când s-a raportat la cele reţinute, în mod definitiv, în litigiul dintre recurenţii din prezentul dosar şi asigurătorul S.C. F. S.A., prin decizia civilă nr. 220/A/5.04.2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a I civilă, în dosarul nr. x/2016. În condiţiile în care obligaţiile FGA depindeau de existenţa unor obligaţii de asigurare ale unui asigurător aflat în insolvenţă, aşa cum rezultă din prevederile Legii nr. 213/2015, decizia civilă nr. 220/A/5.04.2017 de Curtea de Apel Cluj, secţia a I civilă în dosarul nr. x/2016 era esenţială pentru prezentul litigiu, prin această hotărâre statuându-se, în mod definitiv, faptul că reclamanţii (recurenţi în prezentul litigiu) nu au dovedit nici relaţia de rudenie, dar nici că ar fi existat o legătură afectivă strânsă între aceştia şi defunct, fiind respinsă acţiunea acestora împotriva asigurătorului pentru lipsa calităţii procesuale active şi înlăturată obligaţia pârâtului S.C. F. S.A. de plată a sumelor de 425 RON cu titlu de daune materiale şi 20.000 RON cu titlu de daune morale. Având în vedere faptul că, potrivit art. 2 alin. (3) din legea nr. 213/2015 "Fondul protejează creditorii de asigurări prin plata de creanţe de asigurări, rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii încheiate, în cazul constatării de către ASF a insolvenţei unui asigurător", pârâtul nu putea fi obligat să plătească despăgubiri cu privire la care s-a statuat, în mod definitiv, că nu erau datorate de asigurătorul aflat în faliment.

Este adevărat că instanţa de fond a făcut trimitere, în mod impropriu, la instituţia puterii de lucru judecat când, în realitate, este vorba de opozabilitatea hotărârilor judecătoreşti reglementată de art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., decizia civilă nr. 220/A/5.04.2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a I civilă consfinţind o realitate juridică opozabilă inclusiv terţilor.

Această inadvertenţă nu poate conduce, însă, la reformarea sentinţei întrucât rămâne valabilă constatarea instanţei de fond potrivit căreia "pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor acoperă creanţele de asigurări în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii ale FGA, obligaţia fiind născută, dacă este cazul, din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul si, de aceea, plăţile făcute de către Fond reprezentând obligaţii ale asigurătorului falimentar, fiind deci achitate sau acoperite în numele si pe seama acestuia, chestiunea dreptului reclamanţilor la despăgubire în temeiul prevederilor art. 1390, 1391 C. civ. nu mai poate forma obiect al reevaluării judiciare".

În ceea ce priveşte critica recurenţilor referitoare la ordinul aplicabil pentru despăgubirile solicitate, se reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile acestui ordin, având în vedere că reclamanţii nu au dovedit că au vreo legătură de rudenie sau afectivă cu defunctul, în baza căreia să fie îndreptăţiţi la despăgubiri, pentru a se putea lua în discuţie eventualul cuantum al acestor despăgubiri.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Respinge recursul formulat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 16 din 15 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.