Competence conflict over salary reclassification for court clerks resolved by assigning jurisdiction to labor court

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la data de 01.11.2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş:

- obligarea pârâţilor la reîncadrarea lor şi recalcularea salariului de bază şi a celorlalte drepturi aferente, la nivelul salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin aplicarea coeficientului de ierarhizare/majorării la salariul de bază de care au beneficiat şi beneficiază aceştia, precum şi prin luarea în considerare a Deciziei CCR nr. 794/15.12.2016, în raport cu funcţiile deţinute, începând cu data de 01.01.2010 şi în continuare, pentru viitor;

- repararea prejudiciului produs prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la calcularea, plata şi alocarea sumelor decesare pentru fiecare lună până la recunoaşterea efectivă a dreptului, reprezentând diferenţele dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul încasat efectiv, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, ambele calculate de la data exigibilităţii fiecarei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii lor efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă

Prin sentinţa nr. 338 din 2 februarie 2022, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut incidenţa în cauză a art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, potrivit cărora hotărârile prin care sunt soluţionate contestaţiile formulate de personalul salarizat căruia îi sunt aplicabile prevederile acestei legi, împotriva modului de stabilire a drepturilor salariale, pot fi atacate cu plângere la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

A reţinut că formularea unui capăt de cerere privitor la plata unor sume de bani reprezentând diferenţe salariale, a unor actualizări cu rata inflaţiei ori a aplicării unor dobânzi legale penalizatoare, nu este de natură a atrage competenţa materială a tribunalului, în condiţiile în care acest capăt de cerere este accesoriu, astfel că, potrivit art. 123 din C. proc. civ., operează de drept prorogarea de competenţă în favoarea instanţei sesizată cu cererea principală.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 545 din 18 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă.

Instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că obiectul acţiunii este reprezentat de o cerere din cadrul jurisdicţiei muncii, de obligare a pârâţilor la plata unor drepturi salariale care nu au fost recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite, astfel că, potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, cauza este de competenţa tribunalului.

Cum reclamanţii au calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Argeş, iar pârâţi în cauză sunt şi Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, instanţa a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia civilă, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii îl constituie solicitarea reclamanţilor privind obligarea pârâţilor la reîncadrarea lor şi recalcularea salariului de bază şi a celorlalte drepturi aferente, la nivelul salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., prin aplicarea coeficientului de ierarhizare/majorării la salariul de bază de care beneficiază aceştia, precum şi repararea prejudiciului produs prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze.

Înalta Curte constată că reclamanţii nu solicită anularea unui act administrativ tipic (de stabilire a drepturilor salariale sau vreo hotărâre dată în soluţionarea contestaţiilor salariale, pentru modalitatea de stabilire a drepturilor salariale reglementate de dispoziţiile Legii nr. 284/2010) şi nici nu deduc judecăţii un act administrativ asimilat.

Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, conform cărora "(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori, după caz, la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sau, după caz, a Curţii de Apel Bucureşti, pentru celelalte hotărâri. (…)" şi nici dispoziţiile de drept comun ale art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Dispoziţiile legale anterior menţionate sunt de strictă interpretare şi aplicare şi nu pot fi extinse la alte situaţii decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competenţa exclusivă, materială şi teritorială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal fiind reglementată pentru situaţii clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

Având în vedere că solicitarea priveşte un drept de natură salarială, întrucât derivă dintr-un raport de muncă, reclamanţii fiind grefieri în cadrul Tribunalului Argeş, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecăţii este unul civil, guvernat de normele de dreptul muncii, iar competenţa materială va fi determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu art. 1, art. 266 şi art. 269 din Codul muncii.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 din Codul Muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform legii.

Art. 266 din Codul muncii statuează că "jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din acelaşi cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul/reşedinţa/sediul."

Conform art. 208 din Legea nr. 62/2011 conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal.

În concluzie, având în vedere principiul disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă numai în limitele investirii, se constată că prezenta acţiune este de drept comun, având ca obiect plata unor drepturi salariale şi deci competenţa de soluţionare în primă instanţă revine secţiei specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul tribunalului.

Raportat la prevederile art. 127 din C. proc. civ. şi având în vedere că reclamanţii au calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Argeş, iar pârâţi în cauză sunt şi Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş, instanţa va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş în favoarea Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti şi Tribunalul Argeş în favoarea Tribunalul Dâmboviţa, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2022.