Tax restitution decision challenge: revision petition dismissed for failure to establish contradictory final judgments

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.10.2019 sub nr. x/2019 reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, a solicitat ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună anularea deciziei nr. 228813/05.07.2019 de restituire a sumelor de la buget sau de acordare a dobânzilor în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget emisă în dosarul fiscal nr. x, comunicată la data de 6.09.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 175 din 24.02.2020, Tribunalul Constanţa a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată de pârâte prin întâmpinare şi a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa - Serviciul Evidenţă Plătitori Persoane Fizice.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 795/CA din 14 iunie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 175 din 24.02.2020 pronunţate de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. x/2019.

3. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii

Împotriva acestei decizii recurenta reclamantă A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenta a susţinut, în esenţă, că există contrarietate de hotărâri prin raportare la sentinţa nr. 64/14.12.2014 a Curţii de Apel Cluj şi Decizia nr. 6192/17.09.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere că Decizia de impunere nr. x a CJAS Constanţa a fost emisă în temeiul Protocolului din 2007 anulat prin hotărârile anterior precizate, rămase definitive. Astfel, orice efect ulterior regăsit în acte fiscale sunt sancţionate cu nulitatea absolută şi naşte dreptul de despăgubiri a revizuentei împotriva intimatei.

Revizuenta a considerat că soluţia instanţei de recurs prin care, deşi s-a respins recursul ca nefondat, nu s-a analizat fondul cauzei cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia Deciziei de compensare nr. 228813/2019, este potrivnică soluţiilor date deja de instanţele de apel/recurs şi intrate sub autoritatea lucrului judecat.

Prin urmare, recurenta, invocând efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, a apreciat că existenţa în precedent a unor hotărâri definitive nu poate fi înlăturată printr-o hotărâre potrivnică ulterioară şi care, în acest caz, urmează să fie anulată de instanţa de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Revizuenta a solicitat anularea deciziei civile nr. 795/CA din 14 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, susţinând că este o hotărâre potrivnică sentinţei nr. 64/14.12.2014 a Curţii de Apel Cluj şi Deciziei nr. 6192/17.09.2013 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au pronunţat soluţii contrare în litigii care s-au derulat între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză juridică.

Înalta Curte reţine că prin sentinţa nr. 64/14.12.2015, rămasă definitivă prin Decizia ÎCCJ nr. 2041/17.05.2018, Curtea de Apel Cluj a dispus anularea Protocolului nr. P5282/26.10.2007/95896/30.10.2007 încheiat între pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a actului adiţional nr. 1(181797/13.04.2009/801320/09.04.2009) la protocolul anterior indicat, iar prin sentinţa nr. 835 din 8 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin Decizia ÎCCJ nr. 6192/17.09.2013, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi au fost anulate în parte dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Ordinul preşedintelui CNAS nr. 617/2007 în privinţa posibilităţii organului competent al CAS de a emite decizii de impunere.

Prin decizia contestată în prezenta cauză s-a menţinut sentinţa Tribunalului Constanţa prin care s-a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei, pentru lipsa formulării contestaţiei administrative potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1), art. 273 alin. (1) şi art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Având în vedere dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 din C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluţioneze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeaşi excepţie procesuală, acelaşi incident procesual sau aceeaşi chestiune litigioasă, situaţii care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

Astfel, prin decizia civilă nr. 795/CA din 14 iunie 2021 a rămas definitivă o sentinţă pronunţată într-un dosar având ca obiect anularea unui act administrativ fiscal şi care a fost soluţionat prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii. Se constată astfel că nu este incidentă autoritatea de lucru judecat, întrucât relevant în aprecierea stării de contradicţie este împrejurarea ca acelaşi litigiu, supus judecăţii a doua oară, purtând între aceleaşi părţi şi având aceeaşi cauză, să primească o altă rezolvare. Or, în speţă, nu este întrunit niciun element al triplei indentităţi, respectiv părţi, cauză şi obiect.

Nu se poate reţine nici efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care, eventual, ar fi putut fi incident în cazul soluţionării cererii de anulare pe fond, în condiţiile în care instanţa de fond a soluţionat cauza pe cale de excepţie. Decizia contestată a validat legalitatea soluţiei instanţei de fond cu privire la inadmisibilitatea acţiunii, fără a analiza raporturile juridice dintre părţile litigante.

Prin urmare, susţinerea revizuentei cu privire la existenţa autorităţii de lucru judecat, la care face referire art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este nefondată.

III. Soluţia instanţei de revizuire şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 513 raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 795/CA din 14 iunie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs la Completul de 5 judecători.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2022.