Revision inadmissibility for alleged failure to rule on requested matters in property retrocession dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the petition for revision, thereby upholding the final judgment of February 7, 2020, which had previously rejected the appellant's appeal against a second-instance decision denying claims for the annulment of a retrocession committee decision and compensation. The dispute involved a religious canon order challenging the State’s retention of property, arguing that the appellate court had violated procedural norms by failing to rule on appeals against lower-instance rulings and by relying on unraised historical arguments, thus constituting a revision ground under Article 509(1)(1) of the Code of Civil Procedure regarding rulings on matters not requested. The court held the revision inadmissible because the appellate court was not vested with jurisdiction over the specific lower-instance rulings cited by the petitioner, as those had already been resolved by a different appellate court, and further determined that the petitioner’s criticisms regarding the reasoning and evaluation of evidence constituted merits-based attacks rather than valid procedural revision grounds.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ, art. 513 alin. (3) din C. proc. civ, art. 509 alin. (1) din C. proc. civ, art. 513 raportat la art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ; Revision inadmissibility for alleged failure to rule on requested matters in property retrocession dispute: The dispute involved a religious canon order challenging the State’s retention of property, arguing that the appellate court had violated procedural norms by failing to rule on appeals against lower-instance rulings and by relying on unraised historical arguments, thus constituting a revision ground under Article 509(1)(1) of the Code of Civil Procedure regarding rulings on matters not requested. The court held the revision inadmissible because the appellate court was not vested with jurisdiction over the specific lower-instance rulings cited by the petitioner, as those had already been resolved by a different appellate court, and further determined that the petitioner’s criticisms regarding the reasoning and evaluation of evidence constituted merits-based attacks rather than valid procedural revision grounds.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThese provisions provided the legal basis for dismissing the request for revision because the grounds invoked did not fall under the specific case of a ruling on matters not requested or omitting requested matters.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2022
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Guvernul României, prin Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Ministerul Educaţiei, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiţiei şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, anularea Deciziei nr. 5096/21.01.2016 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România şi obligarea Statului Român la plata de despăgubiri, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 328/19.02.2018 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată, invocată de reclamantă, ca neîntemeiată şi a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâta Comisia Specială de Retrocedare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea-Sectia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 68/CA/2018-PI din 23 aprilie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe şi a respins acţiunea formulată de reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, împotriva pârâtului Ministerul Afacerilor Externe, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A respins acţunea formulată de reclamanta Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea împotriva pârâţilor Statul Român prin Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au Aparţinut Cultelor Religioase din România, Statul Român prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Statul Român prin Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Justiţiei şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.
Prin Decizia nr. 631 din 21.11.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea împotriva sentinţei civile nr. 328/19.02.2018 şi a încheierilor de la data de 30.01.2018 şi de la data de 09.02.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimaţii pârâţi Statul Român prin Guvernul României prin Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, Statul Român prin Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Statul Român prin Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Justiţiei şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
A respins, ca tardiv, recursul formulat împotriva încheierii pronunţate la data de 08.02.2018 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016.
A declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 68/23.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
2. Hotărârea supusă revizuirii
Prin Decizia nr. 681 din 07 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Premontoriul Oradea împotriva sentinţei nr. 68/CA/2018- PI din 23 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
3. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii
Împotriva Deciziei nr. 681 din 07 februarie 2020 a formulat cerere de revizuire recurenta-reclamantă Prepozitura Ordinul Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Premontoriul Oradea, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
În motivarea cererii, s-a susţinut, în esenţă, că prin decizia a cărei revizuire se solicită instanţa de recurs s-a pronunţat "asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut".
În concret, a arătat că instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuirea se solicită nu s-a pronunţat asupra recursurilor formulate împotriva sentinţei civile nr. 328 din data de 19.02.2018, a încheierii din data de 09.02.2018 precum şi a încheierii din data de 30.01.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
De asemenea, a susţinut că instanţa de recurs nu a realizat o analiză atentă a actelor şi a lucrărilor dosarului, nu a stabilit împrejurările esenţiale în cauză, nu evocat normele de drept incidente în speţă, soluţia de respingere a recursului fiind nefondată şi lipsită de justificare.
Totodată, a menţionat că hotărârea atacată prezintă, în mare parte, extrase din Decizia nr. 1985 din 21.05.2020, Decizia nr. 1986 din 21.05.2020, Decizia nr. 1202 din 26.02.2020.
În continuare, revizuenta a susţinut că aspectele reţinute de instanţa de recurs cu privire la "un examen al evoluţiei situaţiei Statusului romano-catolic din Transilvania (ardelean) şi a bunurilor aparţinând diferitelor fonduri, prin prisma fiecărei epoci istorice, precum şi condiţiile în care au fost încheiate (...) Acordul de la Roma din 1932, privitor la interpretarea art. IX din Concordat" nu presupun ab initio că acest argument ar fi fost cunoscut de către părţi în fapt, câtă vreme acest "examen" nu a făcut obiectul vreunei dispute între revizuentă şi pârâta CSR. Astfel, revizuenta a precizat că instanţa de control judiciar nu putea proceda la analiza unor motive neinvocate în faţa instanţei de fond.
Mai mult, hotărârea instanţei de recurs nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective şi complete a cauzei şi a argumentelor părţilor, neîntrunind rigorile art. 6 parag. I din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Revizuenta a mai precizat că, în faţa instanţei de fond, a modificat cererea de chemare în judecată iniţială şi a prezentat, în mod detaliat, probele din care rezultă că bunul pe care îl pretinde a fost preluat abuziv de către Statul Român în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Faţă de aspectele anterior menţionate, revizuenta a solicitat să se constate că cererea formulată este admisibilă.
4. Apărarea intimaţilor
Intimatul Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Intimata Comisia Specială de Retrocedare a depus note scrise prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii
Examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, în speţă nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Înalta Curte reţine că acest motiv de revizuire reprezintă aplicarea principiului disponibilităţii, precum şi a obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii şi se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanţa, deci la pretenţiile concrete formulate de părţi prin cereri având natura juridică a unei cereri de chemare în judecată.
În prezenta cauză, revizuenta a susţinut că instanţa care a soluţionat hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a pronunţat asupra recursurilor formulate împotriva sentinţei civile nr. 328 din data de 19.02.2018, a încheierii din data de 09.02.2018 precum şi a încheierii din data de 30.01.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Din analiza actelor dosarului rezultă, contrar celor susţinute de revizuentă, că instanţa de recurs care a pronunţat decizia nr. 681 din 7 februarie 2020 nu a fost învestită şi cu soluţionarea recursurilor formulate de Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea împotriva sentinţei civile nr. 328 din data de 19.02.2018, a încheierii din data de 09.02.2018 precum şi a încheierii din data de 30.01.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Astfel, în partea introductivă a deciziei nr. 681 din 7 februarie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut în mod expres că este învestită doar cu soluţionarea recursului împotriva sentinţei nr. 68/CA/2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Recursurile formulate de Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea împotriva sentinţei civile nr. 328 din data de 19.02.2018 şi a încheierilor din data de 30.01.2018, 08.02.2018 şi 09.02.2018 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă au fost soluţionate prin Decizia nr. 631 din 21.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2016 (hotărâre prin care s-a dispus şi declinarea competenţei de soluţionare a recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 68/23.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016 în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Aşadar, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de recurenta reclamantă Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea împotriva sentinţei civile nr. 328/19.02.2018 şi a încheierilor de la data de 30.01.2018 şi de la data de 09.02.2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016 şi, ca tardiv, recursul formulat împotriva încheierii pronunţate la data de 08.02.2018 de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2016.
În aceste condiţii, contrar celor susţinute de revizuentă, prin decizia nr. 681 din 7 februarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a omis să se pronunţe asupra vreunui recurs, ci a soluţionat cauza în limitele deduse judecăţii, pronunţându-se asupra căii de atac cu care a fost învestită, respectiv a recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 68/23.04.2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.
În ceea ce priveşte susţinerile revizuentei referitoare la argumentele reţinute de instanţa de recurs în motivarea hotărârii atacate şi la mijloacele de probă, Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ci reprezintă veritabile critici aduse soluţiei şi considerentelor hotărârii atacate, ce nu pot fi analizate în cadrul cererii de revizuire.
De asemenea, excedează cadrului legal reglementat pentru soluţionarea revizuirii şi, astfel, nu pot fi analizate nici susţinerile revizuentei privind pretinsa nemotivare a hotărârii atacate.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele invocate în cuprinsul cererii de revizuire nu se încadrează în cazul prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.
III. Soluţia instanţei de revizuire şi temeiul juridic al acesteia
În baza dispoziţiilor art. 513 raportat la art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântul Ştefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea împotriva Deciziei nr. 681 din 7 februarie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2022.