Appeal against judicial disciplinary inspection dismissal regarding alleged violation of EU law primacy dismissed, upholding lower court judgment.

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară a formulat contestaţie împotriva rezoluţiei de respingere a plângerii din 24.09.2021 a Inspectorului şef şi a Rezoluţiei nr. 2415/13.08.2021 prin care Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie pentru judecători a clasat lucrarea nr. 21-2467.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 540 din 15 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A..

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că, pronunţându-se în sensul respingerii acţiunii, Curtea de Apel Bucureşti în mod greşit nu a calificat ca abatere disciplinară fapta magistraţilor care au nesocotit şi au încălcat Ordonanţa C75/19 a CIUE obligatorie, au nesocotit şi au încălcat Minuta întâlnirii preşedinţilor secţiilor specializate ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Curţilor de Apel, au nesocotit şi au încălcat hotărârea pronunţată în Cauza C-106/77, Simmenthal. De asemenea, judecătorii indicaţi în sesizare au nesocotit şi au încălcat dispoziţiile prevăzute de art. 148 din Constituţie care impun aplicarea cu prioritate a normelor comunitare de fiecare dată când intră în conflict cu prevederile naţionale evidenţiate prin cererile adresate şi a dispoziţiilor prevăzute de art. 20 a Directivei nr. 2008/48/CE privind protecţia consumatorilor.

Recurenta reclamantă a considerat că, prin soluţia pronunţată, Curtea de Apel Bucureşti acceptă încălcarea legii de către magistraţi, încălcarea protecţiei judiciare eficace a drepturilor individuale, obligaţie fundamentală a autorităţilor statelor membre Uniunii Europene, judecătorul naţional fiind acela care aplică norma comunitară, eliminând-o pe cea internă, incompatibilă, având plenitudine de competenţe, ca judecător comunitar.

4. Apărările intimatului

Intimata pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare, petenta a solicitat cercetarea magistraţilor Judecătoriei Sector 6 Bucureşti şi ai Tribunalului Bucureşti care au soluţionat dosarul nr. x/2020, susţinând că au distorsionat normele de drept, prin aplicarea greşită a acestora, încălcând şi nesocotind în mod voit Ordonanţa C75/19 pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, care este obligatorie.

Sesizarea recurentei reclamante a fost clasată prin rezoluţia nr. 2415 din 13.08.2021 în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, pe motivul că nu sunt conturate indiciile săvârşirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Împotriva rezoluţiei de clasare recurenta reclamantă a formulat plângere în temeiul art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, republicată şi modificată, aceasta fiind respinsă prin rezoluţia nr. C21-1490 din 24.09.2021 emisă de inspectorul-şef.

În acest context, recurenta reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea rezoluţiei de clasare nr. 2415 din 13.08.2021 şi a rezoluţiei inspectorului şef nr. C21-1490 din 24.09.2021, cererea fiind respinsă de prima instanţă, ca neîntemeiată.

Înalta Curte constată că recurenta, în esenţă, a reluat susţinerile din sesizare şi plângere, contestând de soluţia de clasare precum şi soluţia de respingere a plângerii.

Astfel, în contextul în care recurenta nu este mulţumită de soluţia instanţei de fond care a validat aprecierile inspectorului judiciar cu privire la activitatea judecătorilor reclamaţi, prezintă relevanţă stabilirea principiilor care guvernează raporturile dintre activitatea judecătorilor şi cea a inspectorilor judiciari, în mod special limitările legale ale verificărilor pe care aceştia din urmă le pot efectua, prin raportare şi la criticile formulate prin acţiunea dedusă judecăţii.

Potrivit art. 97 din Legea 303/2004:

"(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.

(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac".

Prin urmare, în raport cu prevederile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 verificările administrative nu pot implica cenzurarea unor raţionamente juridice de drept substanţial sau procedural.

Pentru a se constata exercitarea funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, recurenta a solicitat inspectorului judiciar să infirme soluţia pronunţată în primă instanţă şi în calea de atac.

Or, aşa cum a reţinut curtea de apel, verificarea modului de aplicare a normelor de drept material sau procesual în situaţii precum cele din speţa invocată de recurentă poate pune în discuţie imparţialitatea judecătorului, independenţa fiind o condiţie obligatorie şi prealabilă a imparţialităţii.

În aceste limite, împrejurarea că inspectorul judiciar nu a analizat dacă sunt incidente în speţă dispoziţiile indicate în sesizare în sensul dorit de recurent nu poate constitui un motiv de nelegalitate a rezoluţiei de clasare, având în vedere că pârâta Inspecţia Judiciară trebuia să analizeze dacă există elemente vădite care să conducă la aprecierea atitudinii judecătorului în sensul reclamat, iar nu să cenzureze soluţia instanţei care a pronunţat hotărârea care a produs nemulţumirea titularului sesizării.

Prin urmare, modul în care magistraţii instrumentează, apreciază/califică şi soluţionează cererile, excepţiile, căile de atac dintr-un dosar, nu poate fi susceptibil de sancţiune disciplinară decât în măsura în care aceştia încalcă cu ştiinţă normele de drept material ori procesual, urmărind sau acceptând vătămarea unei persoane sau atunci când nesocotesc din culpă, în mod grav, neîndoielnic şi nescuzabil, normele de drept material ori procesual, ceea ce nu s-a confirmat în cazul de faţă.

În mod corect judecătorul fondului a reţinut că magistraţii care au soluţionat dosarul în discuţie au analizat legalitatea soluţiei de respingere ca tardivă a contestaţiei la executare a petentei, inclusiv din perspectiva aplicabilităţii ordonanţei CJUE C-75/19, situaţie în care raţionamentul acestora a fost exprimat şi nu poate face decât obiectul verificării în cadrul unor eventuale căi de atac, şi doar în condiţiile legii, în nici un caz în cadrul de faţă.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 540 din 15 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2022.