Salary classification of IT specialists: exclusion of court-level surcharges and magistrate seniority increments from the base salary

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019 (prin declinarea de la Tribunalul Bihor - Sentinţa civilă nr. 780/CA/08.10.2019) reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a solicitat anularea Deciziei nr. 12 din 26 martie 2019 a Procurorului General al P.C.A. Oradea, ca fiind netemeinica si nelegala, anularea Hotărârii nr. 2/2019 din data de 10.05.2019 a Colegiului de Conducere al P.C.A. Oradea, obligarea pârâţilor la emiterea unei Decizii în sensul acordării salariului de bază de 14.452 RON aferent poziţiei din grila de la Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a gradaţiei 5 şi a vechimii in funcţie de 10-15 ani, la care să se calculeze şi să se acorde sporurile de nivel de parchet de 7,5%, de condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15%, de suprasolicitare neuropsihică de 25% si de confidenţialitate de 5%, obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre venitul calculat potrivit solicitării menţionate anterior şi venitul efectiv plătit începând cu data de 01.03.2019. actualizată cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale aferente, de la data scadenţei fiecărui venit lunar până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1028 din 13 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie invocată de acest pârât şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A constatat ca fiind rămasă fără obiect excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

A admis în parte acţiunea reclamantului A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi a anulat Decizia nr. 12/2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Hotărârea nr. 2/2019 a Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

A obligat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea să emită o nouă decizie, respectiv o nouă hotărâre privind drepturile salariale ale reclamantului A., valorificând grila de salarizare şi modul de calcul comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca reprezentând modul oficial de calcul valabil pentru întregul Minister Public, respectiv valorificând vechimea în specialitate a reclamantului, precum şi sporurile şi majorările prevăzute de lege.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamantul A. şi pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în numele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Reclamantul A. a invocat în susţinerea recursului motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

A arătat că soluţia de respingere a capătului de cerere privind acordarea diferenţelor salariale începând cu data de 01.03.2019 şi a dobânzii legale aferente este nemotivată.

Recurentul a susţinut că, din moment ce instanţa de judecată a reţinut nelegalitatea modului de calcul a salariului şi a anulat decizia de salarizare emisă, obligând totodată intimatul la emiterea unei noi decizii de salarizare, instanţa trebuia să dispună şi obligarea intimatului la plata diferenţelor salariale dintre modul de calcul aplicat şi cel corect, stabilit prin hotărârea judecătorească.

Recurentul a mai considerat că hotărârea primei instanţe conţine o contradicţie în considerentele reţinute cu privire la primele capete de cerere.

Astfel, în prima parte a considentelor s-a reţinut necesitatea diferenţierii salariului de bază în funcţie de vechimea în muncă, cu luarea în considerare a vechimii în funcţie de 0-3 ani, pe când în partea finală (penultimul paragraf din considerente) s-a concluzionat în sensul anulării actelor atacate şi obligării intimatului la emiterea unei noi decizii de salarizare "valorificând vechimea în specialitate a reclamantului".

În opinia reclamantului, soluţia pronunţată în dispozitiv este conformă cu partea finală a considerentelor, fiind evident că această parte este cea corectă, care susţine soluţia pronunţată de instanţa de judecată.

Recurentul a apreciat că în prima parte a considerentelor s-a strecurat o eroare materială, fiind menţionată vechimea "în muncă" în loc de vechimea "în funcţie/specialitate", având în vedere soluţia din dispozitiv precum şi faptul că s-a contestat în speţă doar neacordarea vechimii în funcţie/specialitate, nu şi a celei în muncă, care a fost acordată reclamantului în mod legal prin decizia atacată.

Recurentul a precizat că, în situaţia în care se va aprecia că nu este vorba despre o eroare materială, înţelge să critice considerentele hotărârii, ca fiind contradictorii şi greşite, solicitând înlăturarea şi înlocuirea cu propriile considerente în recurs, menţinând soluţia din dispozitiv.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a reiterat susţinerile privind nemotivarea soluţiei de respingere a a capătului de cerere privind acordarea diferenţelor salariale începând cu data de 01.03.2019 şi a dobânzii legale aferente, susţinând că instanţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale privind efectele nulităţii actului juridic, respectiv a actului administrativ, precum şi cele ale reparării intergrale a prejudiciului suferit prin emiterea actului administrativ nelegal.

Recurentul a mai considerat că, în ceea ce priveşte prima parte din considerentele hotărârii, dacă nu este vorba despre o eroare materială, prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 120 alin. (6) si 7 din Legea nr. 304/2004 astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 207/2018, art. 22 secţiunea 6 şi cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea cadru nr. 153/2017.

În susţinerea recursului au mai fost invocate prevederile art. 120 din Legea nr. 304/2004, art. 22 secţiunea (6) din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017, art. 7 din Legea cadru nr. 153/2017 şi art. 17 din Anexa V la Legea nr. 153/2017.

Raportat la aceste dispoziţii legale, recurentul reclamant a apreciat că la stabilirea salariului de bază trebuia să se ia în considerare şi vechimea în funcţie prevăzută la nr. crt. 4 lit. B) cap. I.

În ceea ce priveşte sporul de instanţă de 7.5%, recurentul reclamant a arătat că instanţa de fond în mod greşit a reţinut ca "specialiştii IT beneficiază de aceleaşi drepturi salariale indiferent de nivelul de parchet", această concluzie nefiind motivată în drept, ci fiind preluată din adresa PICCJ.

În opinia recurentului, prima instanţă a făcut o aplicare greşită a prevederilor alin. (1) şi (2) a art. 22 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, care trebuie interpretate în sensul că specialiştii IT beneficiază de salariul de bază prevăzut la cap. I lit. B) nr. crt 4, precum şi de celelalte drepturi salariale prevăzute pentru categoria din care aceştia fac parte, respectiv personal auxiliar de specialitate.

Având în vedere definiţia salariului de bază prevăzuta la art. 7 din Legea cadru nr. 153/2017, precum şi art. 17 alin. (4) din Anexa V la Legea cadru nr. 153/2017, rezultă faptul că majorarea de 7,5% reprezintă un spor, deci un drept salarial care se adaugă salariului de bază, sens în care acesta trebuie aplicat reclamantului în baza art. 22 alin. (2) din Anexa V la Legea nr. 153/2017.

În concluzie, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea în integralitate a cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată şi precizată.

Recurentul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a prezentat în susţinerea recursului motivele pentru care la stabilirea salariului de bază nu a fost luat în considerare procentul de majorare acordat pentru nivelul instanţei sau al parchetului şi pentru care nu a fost acordată vechimea în funcţie.

Astfel, specialiştii IT sunt potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004 asimilaţi ca şi statut cu personalul auxiliar de specialitate, iar conform art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, alineat introdus de Legea nr. 207/2018, în vigoare din data de 23 iulie 2018, aceştia sunt asimilaţi sub aspectul stabilirii salariului de bază specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Anexa V, Capitol VIII, Secţiunea a 6-a din Legea nr. 153/2017, salariile de bază ale specialiştilor IT sunt începând cu data de 23 iulie 2018 asimilate cu cele ale unui procuror cu grad de judecătorie.

Recurentul pârât a arătat că aplicarea procentului de majorare în raport cu nivelul instanţei este operabilă la stabilirea salariului de bază (ca şi element component la stabilirea salariului de bază) al personalului auxiliar de specialitate, potrivit capitolului II şi capitolului III al anexei nr. V, fapt confirmat şi de prevederile art. 17 alin. (1), din Secţiunea a 4-a potrivit cărora salariile de bază se stabilesc în raport cu nivelul instanţei sau al parchetului.

Specialiştii IT, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 207 din 2018, sunt asimilaţi în ceea ce priveşte stabilirea salariului de bază procurorilor cu grad de judecătorie, fără a se face nici o distincţie în lege, cu privire la diferenţierea pe nivel de instanţe sau parchet, fiind evidentă, astfel, uniformizarea sub acest aspect al salarizării specialiştilor IT, fără a se ţine seama de nivelul parchetului în care îşi desfăşoară activitatea.

Potrivit art. 22 alin. (2) din Anexa V, Capitol VIII, Secţiunea a 6-a din Legea nr. 153/2017, specialiştii beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte (personal auxiliar de specialitate) cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază.

Prin urmare, procentul de majorare în raport cu nivelul instanţei fiind aplicabil la stabilirea salariului de bază (ca şi element component la stabilirea salariului de bază) al personalului auxiliar de specialitate este exceptat, potrivit art. 22 alin. (2) din categoria drepturilor de care ar putea beneficia specialiştii IT.

Referitor la neacordarea vechimii în specialitate (în funcţie), s-a avut că Legea nr. 153 din 2017, potrivit art. 38, se aplică etapizat, astfel că potrivit alin. (3) al acestui articol, la acest moment, salarizarea în plată este stabilită pornind de la cuantumul brut al salariului de bază, precum şi al sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017 majorate cu 25 %, fără a depăşi limita prevăzută la alin. (6), adică cele stabilite pentru anul 2022 în grilele de salarizare.

Aşezarea pe grilele de salarizare se face strict pentru aplicarea art. 38 alin. (6) din lege, doar pentru salariaţii pentru care operează plafonarea la nivelul anului 2022, prevăzut de acest text de lege.

Recurentul pârât a invocat Nota nr. x/2018 a secţiei de resurse umane şi documentare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aprobată de conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a arătat că, la momentul decembrie 2017, salarizarea specialiştilor, inclusiv a specialiştilor IT se făcea la acelaşi nivel cu cel al specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adică la nivelul unei funcţii de procuror cu grad parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie între 0-3 ani, având aceleaşi componente.

Astfel, avându-se în vedere componentele salariului de bază, pornind de la salariul de bază echivalent cu indemnizaţia pentru funcţia de procuror cu grad parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie între 0-3 ani, aşezarea pe verticală a fost realizată potrivit vechimii în funcţie 0-3 ani, constatându-se uniformizarea salarizării acestei categorii profesionale, ca efect al aplicării legii, diferenţierea sau ierarhizarea salarială fiind dată strict de vechimea în muncă respectiv de gradaţia corespunzătoare.

Recurentul a arătat că Decizia nr. 75 din 3 septembrie 2018 a fost emisă potrivit grilei comunicate prin Nota nr. x/2018, diferenţierea în stabilirea salariului de bază fiind dată doar de gradaţia acordată, fiecărui contestator, respectiv de vechimea în muncă. În mod concret, acestora le-a fost stabilit salariul de bază potrivit Anexei V, Capitol I, lit. B), număr curent 4, însă, nefiind definită în mod expres în această anexă, vechimea în funcţia de specialist, nivelul de salarizare al specialiştilor IT, a fost stabilit prin raportare la nivelul unui procuror de judecătorie cu o vechime în funcţie de 0-3 ani (acesta fiind nivelul de salarizare al specialiştilor IT şi la momentul decembrie 2017).

Recurentul pârât a subliniat că, avându-se în vedere criteriul istoric folosit pentru stabilirea salariului de bază la momentul decembrie 2017, criteriu menţinut şi la momentul 23 iulie 2018, a fost necesară luarea în considerare a grilelor de salarizare a specialiştilor IT din cadrul ordonatorului principal şi păstrat şi la momentul 1 ianuarie 2019, precum şi la momentul 1 martie 2019.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în numele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1028 din 13 octombrie 2020, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că specialiştii IT beneficiau, încă de la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, de un salariu de bază mult mai mare faţă de cel prevăzut pentru anul 2022,

Prin urmare, la 01.01.2018, specialiştii IT nu au putut beneficia de majorarea cu 25% a salariului de bază, în conformitate cu prevederile art. 38 alin, 3 lit. a) din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, ci doar de majorarea cu acest procent a cuantumului brut al sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru confidenţialitate, precum şi a cuantumului sporului pentru condiţii deosebite de muncă.

Deşi salariile au fost plafonate la nivelul stabilit pentru anul 2022, în cazul specialiştilor IT, cuantumurile sporurilor nu au fost recalculate astfel încât să reprezinte 30% din salariul de bază, aşa cum s-a procedat pentru specialişti, ci au fost menţinute, chiar dacă au depăşit acest procent, pentru a compensa o parte din diminuarea accentuată a salariului de bază.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V a Legii nr. 153/2017, salariile de bază pentru specialiştii din cadrul PÎCCJ, DNA, DIICOT şi celorlalte parchete sunt cele prevăzute în anexa la Capitolul I, lit. B), nr. crt 4.

Specialiştii (funcţionari publici) beneficiază de drepturile salariale corespunzătoare funcţiei de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcţie între 0 - 3 ani şi gradaţia corespunzătoare vechimii în muncă.

În situaţia în care salariul de bază al specialiştilor a fost stabilit la nivelul prevăzut pentru anul 2022, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, cuantumul sporurilor, aplicat la acest salariu, a fost calculat astfel: 15% cuantum al sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru confidenţialitate (10% spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 5% spor pentru confidenţialitate) şi 15% cuantum al sporului pentru condiţii deosebite de muncă.

Concret, în decembrie 2017, în cazul specialiştilor, salariul de bază era format din; coeficient de multiplicare 13,5QQxV,R,S. 463,5 RON, adaos 25%+20% (risc şi suprasolicitare + confidenţialitate), vechime în muncă şi stabilitate (vechime în parchet). La. acesta se adăuga cuantumul sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru confidenţialitate şi cuantumul sporului pentru condiţii deosebite de muncă. în situaţia specialiştilor TT şi a specialiştilor TT şef serviciu, salariul de bază era format din: coeficient de multiplicare 13,500xV.R.S. 4,63,5 RON, adaos 25%+10% (risc şi suprasolicitare + confidenţialitate), vechime în muncă şi fidelitate (stabilită pentru vechimea în parchet, şi nu pentru vechimea în funcţia auxiliară de specialitate). La acesta se adăuga cuantumul sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru confidenţialitate şi cuantumul sporului pentru condiţii deosebite de muncă.

În ianuarie 2018, în cazul specialiştilor, drepturile au fost calculate astfel: salariul de bază din luna decembrie 2017, majorat cu 25%; cuantumul sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru confidenţialitate din luna decembrie 2017, majorate cu 25%; cuantumul sporului pentru condiţii deosebite de muncă din luna decembrie 2017, majorat cu 25%.

În situaţia în care salariul de bază astfel calculat a fost mai mare decât cel prevăzut pentru anul 2022, a fost acordat acesta din urmă, iar cuantumurile sporurilor, calculate la acest salariu, au fost de 30%.

În ianuarie 2018, pentru specialiştii IT şi specialiştii IT şef serviciu, drepturile au fost calculate astfel: salariul de bază din luna decembrie 2017, majorat cu 25%; cuantumul sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru confidenţialitate din luna decembrie 2017, majorate cu 25%; cuantumul sporului pentru condiţii deosebite de muncă din luna decembrie 2017, majorat cu 25%.

În situaţia în care salariul de bază astfel calculat a fost mai mare decât cel prevăzut pentru anul 2022, a fost acordat acesta din urmă, iar cuantumurile sporurilor au rămas cele obţinute prin majorarea cu 25% a cuantumurilor din decembrie 2017.

Prin Ordinul nr. 125 din 15.0S.2018 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost stabilită atât valoarea sporului pentru condiţii de muncă grele, periculoase sau vătămătoare, cât şi data de la care acesta se acordă procurorilor, personalului auxiliar de specialitate, personalului conex şi specialiştilor din cadrul Ministerului Public.

Ulterior, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin act administrativ, a dispus acordarea sporului pentru condiţii de muncă grele, periculoase sau vătămătoare de 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat, în locul cuantumului sporului pentru condiţii deosebite de muncă pe care personalul 1-a avut până la data emiterii respectivului act.

Ordonatorul secundar de credite este ţinut să aplice reglementările legale referitoare la salarizarea personalului din cadrul Ministerului Public, neavând posibilitatea ca, prin interpretarea dispoziţiilor actelor normative în materie, să procedeze la extinderea aplicării unor drepturi de natură salariala, expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal.

Astfel, salariile de baza ale Specialiştilor IT, indiferent de grad şi nivel de parchet, sunt cele prevăzute în Anexa V, Capitolul I, Ut B, nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, diferenţiate doar de gradaţia pentru vechime în muncă.

În ceea ce priveşte cuantumurile sporurilor, acestea au fost acordate la nivelul maxim de 30%, respectiv 15% cuantum al sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi al sporului pentru confidenţialitate (10% spor pentru risc si suprasolicitare neuropsihică şi 5% spor pentru confidenţialitate) şi 15% cuantum al sporului pentru condiţii deosebite de munca, având în vedere că persoanele salarizate potrivit Anexei V, ale căror salarii au fost plafonate, beneficiază de sporuri de 30%.

În final, recurenul pârât a invocat considerentele Deciziei Curţii Constiutuţionale nr. 289/07.06.2005, precum şi jurisprudenţa CEDO prin care s-a reţinut că "este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, făcând modificările legislative necesare" (Hot. din 08.11.2005, pron. în cauza Kechko c. Ucrainei), apreciind că toate aceste statuări ale Curţii Constituţionale şi ale Curţii Europene a Drepturilor Omului sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi în prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Recurentul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului formulat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În data de 17 mai 2022, recurentul-reclamant a depus note de şedinţă prin care a invocat excepţia nulităţii recursului formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea din 24 mai 2022 au fost respinse excepţiile invocate de recurentul-reclamant.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce priveşte motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat de recurentul reclamant A., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză.

Înalta Curte a arătat constant în jurisprudenţa sa că dispoziţiile legale mai sus menţionate, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde argumentele pe care s-a întemeiat soluţia de admitere în parte a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, chiar dacă soluţia şi argumentarea îl nemulţumesc pe recurent, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reţine incidenţa motivului de casare invocat.

Este nefondată critica recurentului reclamant cu privire la nemotivarea soluţiei de respingere a capătului de cerere referitor la plata diferenţelor salariale.

Prin sentinţa recurată, intanţa de fond a anulat decizia contestată de reclamant, cu obligaţia corelativă a angajatorului de a emite o nouă decizie de încadrare cu valorificarea grilei de salarizare şi a modului de calcul comunicate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca reprezentând modul oficial de calcul valabil pentru întregul Minister Public, respectiv cu valorificarea vechimii în specialitate a reclamantului, precum şi a sporurilor şi a majorărilor prevăzute de lege.

În condiţiile în care nu s-a constatat că admiterea în parte a acţiunii echivalează cu majorarea salariului reclamantului, deşi acesta este scopul prezentului demers judiciar, ci doar s-a dispus emiterea unei noi decizii de încadrare, judecătorul fondului nu putea să dispună cu privire la eventuale diferenţe salariale, acest capăt de cerere fiind în mod corect respins de prima instanţă. În ipoteza în care prin noua decizie de încadrare rezultă un salariu mai mare, partea se poate adresa instanţei pentru repararea eventualelor prejudicii cauzate de actele administrative încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale.

Nu se poate reţine nici o motivare contradictorie a instanţei de fond care, reţinând că salariile de bază sunt diferenţiate de vechimea în muncă, a apreciat că se impune stabilirea salariului de bază şi prin valorificarea vehimii în specialitate, însă în funcţie de condiţiile prevăzute pentru categoria profesioanală a fiecărui salariat.

Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin raportare la prevederile legislaţiei din materia salarizării personalului din fonduri publice, Înalta Curte reţine că recurentul reclamant a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ decizia de încadrare în funcţia de specialis IT în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, solicitând acordarea salariului de bază de 14.452 RON aferent poziţiei din grila de la Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a gradaţiei 5 şi a vechimii in funcţie de 10-15 ani, la care să se calculeze şi să se acorde sporurile de nivel de parchet de 7,5%, de condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15%, de suprasolicitare neuropsihică de 25% si de confidenţialitate de 5%.

Prin motivele de recurs, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a expus raţionamentul şi legislaţia care au condus la emiterea Deciziei nr. 12 din 26 martie 2019, iar recurentul reclamant a criticat soluţia primei instanţe solicitând recunoaşterea vechimii în funcţie cu trimitere la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V la Legea nr. 153/2017 şi acordarea sporului de instanţă de 7,5%.

Instanţa de recurs urmează să înlăture susţinerile recurenţilor, obsevând că potrivit art. 120 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018:

"(6)Specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(7)Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege".

Prin O.U.G. nr. 7/2019, în vigoare începând cu data 20.02.2019, textele de lege anterior menţionate au fost abrogate.

Prin O.U.G. nr. 12/2019, în vigoare începând cu data de 01.03.2019, s-au prevăzut următoarele modificări ale Legii 304/2004:

"2. La articolul 120, după alin. (5) se introduc două noi alineate, alin. (5^1) şi (5^2), cu următorul cuprins:

(5^1) Începând cu luna martie 2019, specialiştii IT din cadrul instanţelor şi parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii şi al instituţiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiţiei şi al Inspecţiei Judiciare beneficiază de aceleaşi drepturi salariale ca specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabilite potrivit legislaţiei privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(5^2) Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiştii de la art. 116 alin. (5)."

Drepturile salariale ale specialiştilor din cadrul PICCJ sunt stabilite de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 22, potrivit căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Cap. I lit. B) nr. crt. 4 se referă la indemnizaţia de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie, iar din coroborarea textelor de lege arătate mai sus, rezultă că salariile de bază ale specialiştilor IT din PICCJ, la care se raportează nivelul de salarizare al reclamantului se stabilesc doar în condiţiile acestor dispoziţii legale, urmând ca "doar celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte", anume sporurile, compensaţiile, majorările, primele să fie adăugate de la categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor (având în vedere că din această categorie fac parte şi specialiştii IT potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004).

Conform Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază, la pct. 1 se prevăd următoarele:

"Prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie".

Prin urmare, deşi în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferenţa fiind dată inclusiv de vechimea în funcţie, care conduce la majorarea bazei de salarizare, o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru vechimea în funcţie, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiţie.

Specialiştii IT din cadrul PICCJ nu fac parte din categoria magistraţilor ori a personalului limitativ indicat în textul Notei şi, pe cale de consecinţă, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcţia de magistrat sau personal asimilat.

Relevantă este şi Decizia nr. 31/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unei chestiuni de drept, care, deşi se referă la ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, priveşte interpretarea dispoziţiilor legale incidente şi în cauza de faţă, respectiv dispoziţiile Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 şi stabileşte că:

"În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V, din acelaşi act normativ, vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

În acest context legislativ, salariul de bază al reclamantului urmează a se calcula prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie calculat fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în funcţia de magistrat/personal asimilat magistraţilor, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care face parte (sporuri, prime, etc. acordate personalului auxiliar din cadrul instanţelor).

Chiar dacă legiuitorul a intenţionat să situeze specialiştii IT pe o treaptă de salarizare superioară personalului auxiliar de specialitate, această modalitate de legiferare priveşte doar salariul de bază, iar specialiştii IT nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcţia de magistrat sau personal asimilat. Prin urmare, sunt nefondate susţinerile recurentului reclamantul prin care urmăreşte valorificarea vechimii în specialitate recunoscută de instanţa de fond prin raportare la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V la Legea nr. 153/2017.

În ceea ce priveşte critica referitoare la aplicarea sporului pentru instanţă, Înalta Curte constată că reglementarea aplicabilă din art. 22 alin. (1) ipoteza finală a Legii nr. 153/2017 prevede că specialiştii IT nu beneficiază de elemente salariale care compun salariul de bază pentru categoriile profesionale din care fac parte, în speţă personal auxiliar, iar majorarea de curte de apel de 7,5% nu este un spor, ci intră în componenţa salariului de bază.

Dispoziţiile art. 17 alin. (3) şi (4) din Anexa V, Cap. VIII, Secţiunea a 4-a din Legea nr. 153/2017 prevăd pentru personalul auxiliar de specialitate o majorarea cu 7,5% pentru cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul curţilor de apel, această majorare intrând în salariul de bază al personalului auxiliar, regimul lor nefiind acela al unor sporuri acordate distinct.

Prin urmare, dat fiind faptul că în accepţiunea Legii nr. 153/2017 personalului auxiliar de specialitate i se acordă în funcţie de nivelul instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea o majorare a salariului de bază, este evident că specialiştii IT, prin raportare la textele legale anterior citate, nu pot beneficia de acordarea acestei majorări, întrucât salariul de bază al acestora este stabilit la nivelul unui procuror cu grad de judecătorie.

În sfârşit, nu pot fi primite nici susţinerile referitoare hotărârile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, întrucât recurentul reclamant nu a făcut dovada rămânerii definitive a acestor hotărâri, iar pe de altă parte se reţine că fiecare speţă este soluţionată în raport de elementele sale specifice, astfel că, deşi o jurisprudenţă similară poate ajuta la conturarea unei opinii a instanţei într-un anumit sens, în final cauza se judecă prin prisma motivelor de fapt şi de drept expuse în susţinerea cererii, a apărărilor părţilor şi a cadrului normativ incident.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul A. şi pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în numele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva sentinţei civile nr. 1028 din 13 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2022.