Validity of expired tax and land registry documents at time of IT platform registration under solar energy grant financing guide

Şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 20 august 2020, sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administratia Fondului pentru Mediu anularea deciziei de respingere a contestaţiei şi obligarea Administraţiei Fondului pentru Mediu să emită o nouă decizie prin care să i se aprobe alocarea sumei de 20.000 RON din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională Casa Verde Fotovoltaice.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 135/F-C pronunţată la 14 decembrie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere prin care se solicită să se dispună admiterea cererii de finanţare, a respins capătul de cerere prin care se solicită să se dispună admiterea cererii de finanţare, ca inadmisibil, a respins celelalte cereri formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administratia Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 135/F-C pronunţată la 14 decembrie 2020 de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În susţinerea recursului, reclamantul a menţionat că acţiunea a avut două capete de cerere, unul principal, vizând anularea deciziei prin care a fost respinsă contestaţia sa şi cel de-al doilea privind aprobarea cererii formulate şi, în subsidiar, alocarea sumei de 20.000 RON din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională Casa Verde Fotovoltaice, fiind evident, din modul de formulare a acţiunii că al doilea petit este urmare firească a admiterii celui dintâi.

Arată că în mod nelegal instanţa a inversat ordinea firească a soluţionării celor două cereri, soluţionând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii celui de-al doilea capăt de cerere şi drept urmare, respingându-l şi pe primul.

În opinia recurentului, instanţa de fond i-a limitat accesul la justiţie, căutând să soluţioneze pricina în varianta cea mai simplă pentru magistrat, fără a încerca să găsească soluţia pentru a rezolva fondul problemei deduse judecăţii.

Mai mult, deşi instanţa de fond a admis excepţia de inadmisibilitate, a procedat totuşi şi la soluţionarea pe fond a pricinii, fără a analiza în integralitate motivele invocate.

Prin maniera de soluţionare adoptată instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 248 alin. (1) raportat la art. 243 din C. proc. civ., întrucât admiterea excepţiei inadmisibilităţii era de natură a pune capăt întregului proces, astfel că instanţa admiţând excepţia respectivă, nu mai avea posibilitatea legală de a analiza fondul cauzei.

Consideră că în mod netemeinic judecătorul fondului a menţionat că în urma sesizării instanţei de contencios nu pot obţine în mod direct admiterea cererii de finanţare.

În cazul în care ar fi considerat că nu se putea ajunge pe calea acţiunii în contencios administrativ direct la admiterea cererii de finanţare, instanţa trebuia să analizeze primul capăt de cerere pe fond, şi eventual să respingă pe cel de-al doilea ca prematur formulat, iar nu ca inadmisibil.

Susţine, trecând la cea de-a doua parte a considerentelor instantei de fond, prin care se arată că nu sunt întemeiate celelalte cereri din cadrul acţiunii, că a depus şi înregistrat solicitarea la instalatorul validat, la 09.09.2019, dosarul fiind complet, întrucât înscrierile propriu-zise în cadrul programului au început la 10.09.2019, fiind în aceeaşi zi suspendate, fără a se menţiona vreo perioadă vizată de această măsură a suspendării. În comunicatul din 04.10.2019, se menţionează că data reluării înscrierilor în program va fi anunţată din timp, pe site-ul instituţiei, astfel încât persoanele fizice şi juridice care nu au înregistrat documentele la instalatorii validaţi, până la data de 10.09.2019, să aibă timpul necesar constituirii dosarului.

La 06.11.2019, s-a reluat procedura de înscriere, fără a fi fost anunţată în vreun fel pe site-ul instituţiei, astfel că nu avea nicio posibilitate să completeze dosarul cu acte care să fie in interiorul termenului de valabilitate, deoarece necunoscând data la care se reia procedura trebuia să solicite zilnic eliberarea de astfel de documente, pentru ca nu cumva vreunul dintre ele să fi expirat înainte cu o zi de reluarea procedurii de înscriere. Or, acest lucru seamănă cu "probatio diabolica" şi încălcă principiul previziunii.

Instanţa face confuzie între depunerea şi înregistrarea cererii la instalatorii validaţi şi înscrierea acestei cereri în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, in vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională Casa Verde Fotovoltaice.

Susţine că nu i se poate imputa faptul că nu s-a anunţat într-un termen rezonabil data la care va fi reluată proceduri de înscriere, iar comunicatele de presă emise de către pârâtă la 04.10.2019 şi respectiv 06.11.2019, au fost de natură a-l induce în eroare cu privire la valabilitatea documentelor depuse şi înregistrate.

Mai mult, în nici un text de lege nu prevede posibilitate de actualizare a extrasului, iar interpretarea în acest sens a instanţei de judecată este forţată, prin raportare şi analogie, judecătorul făcând evident confuzie, între depunerea şi înregistrarea cererii şi a proiectului în registrul instalatorilor autorităţii şi respectiv înscrierea solicitantului în cadrul programului, această din urmă procedură fiind de competenţa exclusivă a instalatorului.

Recurentul a considerat că în mod subiectiv, pentru a justifica soluţia adoptată, instanta de fond a precizat că acele comunicate sunt doar simple mesaje transmise publicului, câtă vreme aceste comunicate au fost publicate pe site-ul instituţei pârâte, cuprindeau referiri la actul normativ aplicabil şi se adresau solicitanţilor din cadrul programului, solicitanţi care în mod evident nu au toţi pregătire juridică sau de specialitate care să le permită o analiză aprofundată şi coroborată a tuturor textelor de lege aplicabile, ca să poată înţelege că, în realitate, nu vor fi considerate ca fiind depuse în termen şi valabile documentele lor şi că se impune actualizarea acestora.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat în principal a se constata nulitatea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar respingerea căii de atac ca nefondată şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu verificarea legalităţii deciziei de respingere a contestaţiei depusă în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică de către reclamantul A..

Instanţa de fond a respins, ca nefondată, acţiunea formulată, reţinând, în principal, inadmisibilitatea capătului de cerere vizând admiterea cererii de finanţare şi că, nu au fost depuse de către reclamant înscrisuri valabile pentru a îndeplini condiţiile de admisibilitate a dosarului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., care a susţinut că judecătorul fondului face confuzie între depunerea şi înregistrarea cererii la instalatorii validaţi şi înscrierea acestei cereri în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională Casa Verde Fotovoltaice şi că, nu i se poate imputa faptul că nu s-a anunţat într-un termen rezonabil data la care va fi reluată proceduri de înscriere, iar comunicatele de presă emise de către pârâtă la 04.10.2019 şi respectiv 06.11.2019, au fost de natură a-l induce în eroare cu privire la valabilitatea documentelor depuse şi înregistrate.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a realizat o analiză judicioasă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, fiind prezentate argumentele de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei, răspunzând în mod judicios apărărilor părţilor.

Recursul nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor şi stabilirea unei alte situaţii de fapt, având în vedere, în principal, faptul că cererea de chemare în judecată este formulată de reclamant faţă de soluţia de respingere a contestaţiei administrative care, la rândul său, a vizat respingerea proiectului depus în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice.

Se observă, aşadar, că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, privită în contextul prevederilor art. 22 şi art. 23 din Ghidul de finanţare, nu este altceva decât o acţiune îndreptată atât împotriva deciziei Comitetului director prin care s-a aprobat centralizatorul cuprinzând proiectele propuse de Comisia de analiză spre respingere, între care proiecte se regăseşte şi cel al reclamantului, cât şi împotriva soluţiei dată de autoritatea pârâtă contestaţiei administrative a acestuia.

În cadrul acestei acţiunii, reclamantul a formulat şi un capăt de cerere prin care a solicitat instanţei să dispună obligarea autorităţii pârâte la emiterea unui nou act administrativ prin care să admită cererea de finanţare formulat în cadrul Programului Casa Verde Fotovoltaice. În raport cu acest capăt de cerere, instituţia pârâtă a susţinut că instanţa se poate pronunţa doar cu privire la modul de depunere/nedepunere în termen a cererii de finanţare, respectiv la conformitatea dosarului, acesta fiind de fapt motivul respingerii proiectului, astfel că, în măsura în care instanţa de fond considera întemeiate susţinerile reclamantului putea dispune cel mult admiterea capătului de cerere privind anularea deciziei Comitetului director, cu consecinţa obligării autorităţii la analiza eligibilităţii documentelor, în caz contrar, instanţa subrogându-se în drepturile autorităţii pârâte.

În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului, de a se anula actul prin care i s-a respins proiectul şi actul prin care autoritatea pârâtă a respins contestaţia administrativă formulată, trebuie văzut, mai întâi, că, aşa cum a arătat instanţa de fond, reclamantul a formulat o cerere de înscriere în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, cerere ce se susţine a fi depusă la data de 09.09.2019 la unul dintre instalatorii validaţi, aspect, de altfel, necontestat de niciuna dintre părţi.

La data de 10.09.2019, aşa cum instanţa de fond a arătat, Administraţia Fondului pentru Mediu a suspendat înscrierea persoanelor fizice în programul denumit generic "Casa Verde Fotovoltaice", publicând în acest sens un comunicat de presă, după care a redeschis sesiunea de înscriere începând cu data de 06.11.2019, publicând, de asemenea, un comunicat de presă în acest sens.

În primul comunicat de presă, cel cu nr. x/04.10.2019, instituţia pârâtă după ce a arătat că s-a suspendat în data de 10 septembrie 2019 înscrierea persoanelor fizice în program, a menţionat şi că:

"În urma solicitărilor primite din partea persoanelor fizice, cu privire la valabilitatea documentelor care trebuie depuse în vederea obţinerii finanţării în cadrul programului, respectiv certificatele de atestare fiscală şi extrasul de carte funciară, documente a căror valabilitate poate expira în perioada de suspendare a Programului, precizăm următoarele:

În conformitate cu prevederile ghidului de finanţare a programului, aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018, pe perioada de suspendare, termenele se prelungesc în mod corespunzător. În această situaţie, menţionăm că toate documentele depuse şi înregistrate la instalatorii validaţi până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen la data redeschiderii accesului în aplicaţie, în vederea analizării (…)"

În cel de al doilea comunicat de presă, emis la data de 06 noiembrie 2019, Administraţia Fondului pentru Mediu, făcând referire la primul comunicat de presă, a menţionat, printre altele, că:

"Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor (MMAP) şi Administraţia Fondului pentru Mediu (AFM) au redeschis sesiunea de înscriere a persoanelor fizice în Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice (…) Astfel, programul va fi reluat începând de miercuri, 06 noiembrie 2019, ora 10:00, dată la care instalatorii validaţi vor putea să continue înscrierea persoanelor fizice în aplicaţie. (…)

Toate documentele înregistrate cu succes în aplicaţia informatică, precum şi cele înregistrate în registrul instalatorilor care nu au fost încărcate în aplicaţie până la momentul suspendării accesului în aplicaţia informatică, sunt acceptate de Administraţia Fondului pentru Mediu ca fiind depuse în termen, în vederea analizării (…)"

Mai departe, se constată că, reclamantul a fost înscris în aplicaţia informatică la data de 06.11.2019, însă proiectul acesteia a fost respins pe motiv că documentele depuse, mai exact extrasul de carte funciară şi certificatul de atestare fiscală nu sunt în termenul de valabilitate la data înscrierii în aplicaţie.

În raport cu aceste motive, recurentul-reclamant a arătat, prin cererea de chemare în judecată, că, faţă de comunicatele de presă sus indicate, aceste documente ar fi trebuit să fie considerate în termenul de valabilitate.

Aşadar, ceea ce a susţinut reclamantul prin cererea de chemare în judecată este că în raport cu comunicatele de presă sus-arătate, nu s-ar impune actualizarea extrasului de carte funciară şi a certificatului fiscal, astfel că, în opinia acestuia, în mod greşit s-ar fi respins cererea sa de finanţare.

În ceea ce priveşte temeiurile de drept aplicabile, prezintă relevanţă prevederile art. 12 din O.U.G. nr. 115/2011, potrivit cărora:

"(1) Finanţarea proiectelor prevăzute la art. 10 alin. (11) şi la art. 11 alin. (11) se realizează de către Administraţia Fondului pentru Mediu în limita fondurilor aprobate cu această destinaţie în bugetul de venituri şi cheltuieli al Fondului pentru Mediu, evidenţiate distinct în cadrul acestuia, conform listei categoriilor de proiecte prioritare, stabilită anual de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.

(2) Lista prevăzută la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi stă la baza fundamentării creditelor de angajament şi creditelor bugetare aferente proiectelor prevăzute la art. 10 alin. (11) şi la art. 11 alin. (11), aprobate în bugetul de venituri şi cheltuieli al Fondului pentru Mediu (…)

(4) Categoriile de beneficiari şi metodologia de finanţare care prevede analiza, selectarea, aprobarea, implementarea şi monitorizarea proiectelor prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ghidul de finanţare aferent fiecărui program, aprobat prin ordin al ministrului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului."

Apoi, se observă că, în temeiul prevederilor art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 115/2011, prin art. 1 din Ordinul nr. 1287/2018 s-a aprobat Ghidul de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum şi livrării surplusului în reţeaua naţională, prevăzut în anexa care face parte integrantă din acest ordin.

Potrivit art. 21 din Anexa care face parte integrantă din Ordinul menţionat, nr. 1287/2018:

"Documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare sunt: (…) e) extras de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile la data înscrierii; (…) g) certificatul de atestare fiscală privind obligaţiile de plată către bugetul de stat, emis pe numele solicitantului, de către organul teritorial de specialitate al Ministerului Finanţelor Publice, în termen de valabilitate la data înscrierii (…)."

De asemenea, potrivit art. 18 alin. (3) din Anexa Ordinului nr. 1287/2018:

"Înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în: a) identificarea solicitantului şi analiza conformităţii documentelor prezentate cu condiţiile impuse prin ghid; b) introducerea în aplicaţia informatică a următoarelor date: (…); c) scanarea de către instalator a documentelor prevăzute la art. 21 şi introducerea lor în aplicaţia informatică în format pdf, ulterior stabilirii conformităţii acestora;"

În acelaşi timp, potrivit art. 33 alin. (7) din Anexă:

"(7) În situaţia în care aplicaţia informatică este indisponibilă, toate termenele prevăzute în ghidul de finanţare care depind de funcţionarea ei se prelungesc corespunzător cu perioada în care aceasta nu a funcţionat."

Aşa cum reiese din art. 21 din Anexa aferentă Ordinului 1287/2018, documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare trebuie să fie în perioada de valabilitate la data înscrierii în cadrul programului, iar potrivit art. 18 din aceeaşi anexă, înscrierea solicitantului în cadrul programului constă în: identificarea solicitantului, analiza conformităţii documentelor, şi introducerea în aplicaţia informatică a anumitor date expres prevăzute de art. 18, inclusiv în introducerea în aplicaţia informatică a documentelor prevăzute la art. 21 în format pdf, ulterior stabilirii conformităţii acestora.

Reiese, aşadar, cu claritate că documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare, între care se regăsesc extrasul de carte funciară şi certificatul de atestare fiscală, toate acestea trebuie să fie în perioada de valabilitate la data când se face înscrierea în cadrul programului, adică la data când se face identificarea solicitantului, analiza conformităţii documentelor, şi introducerea în aplicaţia informatică a datelor prevăzute la art. 18, inclusiv la momentul introducerii în aplicaţia informatică a documentelor respective în format pdf.

Aşa fiind, este cât se poate de evident că, potrivit prevederilor sus-enunţate, pentru a se propune de către Comitetul director spre aprobare proiectul reclamantului era necesar ca extrasul de carte funciară şi certificatul de atestare fiscală depuse de către reclamantă să fie în perioada de valabilitate la data înscrierii în cadrul programului, adică la data când s-au efectuat toate operaţiunile prevăzute la art. 18 din Ghidul de finanţare, inclusiv la momentul introducerii în aplicaţia informatică a documentelor respective în format pdf.

Or, aşa cum reiese chiar din susţinerile recurentului, la data efectuării tuturor operaţiunilor prevăzute la art. 18 din Ghidul de finanţare, mai precis la data introducerii în aplicaţia informatică, extrasul de carte funciară şi certificatul fiscal nu mai erau în perioada de valabilitate, acestea fiind depuse odată cu cererea înregistrată la instalatorul validat, adică la data de 09.09.2019, în timp ce, datorită suspendării accesului la aplicaţia informatică, înregistrarea în aplicaţie s-a făcut la data de 06.11.2019.

Faptul că prin suspendarea accesului la aplicaţia informatică s-a ajuns ca extrasul de carte funciară şi certificatul fiscal să nu mai fie în perioada de valabilitate, acest aspect nu poate determina admiterea vreuneia dintre cererile reclamantului, întrucât nu există niciun temei legal prin care să se reglementeze că într-o atare situaţie nu ar trebui luată în considerare valabilitatea acestor documente la data înscrierii în aplicaţia informatică, ci, dimpotrivă, prin art. 21 din Anexa aferentă Ordinului, se prevede că extrasul de carte funciară nu trebuie să fie mai vechi de 30 de zile la data înscrierii, iar certificatul de atestare fiscală trebuie să fie în termen de valabilitate la data înscrierii, fără ca prevederile în discuţie să distingă în funcţie de suspendarea sau nu a aplicaţiei informatice prin intermediul căreia se face înscrierea ori să trimită în vreun fel sau altul la o atare suspendare.

Cât priveşte prevederile art. 33 alin. (7) din Anexa aferentă Ordinului nr. 1287/2018, apreciez că aceste prevederi vorbesc doar despre prelungirea termenelor prevăzute în ghidul de finanţare care depind de funcţionarea aplicaţiei informatice, şi nicidecum despre prelungirea tuturor termenelor indicate în Ghid ori despre prelungirea termenelor de valabilitatea a extrasului de carte funciară sau a certificatului fiscal. Trebuie observat, în acest sens, că termenele care depind de funcţionarea aplicaţiei informatice sunt cele care privesc în mod direct aplicaţia informatică, adică termenele al căror curs depinde în mod direct de posibilitatea de utilizare a aplicaţiei informatice, cum este, spre exemplu, termenul prevăzut la art. 25 alin. (3) din Ghidul de finanţare. Or, termenul de valabilitate a extrasului de carte funciară sau cel de valabilitate a certificatului fiscal, nici unul nici celălalt nu depind de funcţionarea aplicaţiei, tocmai întrucât sunt termene care curg independent de utilizarea sau nu a acestei aplicaţii informatice, neexistând niciun text normativ care să prelungească termenul de valabilitate a acestor documente în raport de perioada de suspendare a aplicaţiei în discuţie. Ca atare, nu se poate reţine că art. 33 alin (7) din Anexa aferentă Ordinului nr. 1287/2018 ar avea în vedere termenul de valabilitate a extrasului de carte funciară sau termenul de valabilitate a certificatului fiscal, fiind termene prevăzute de alte acte normative care curg independent de existenţa sau nu a posibilităţii de utilizare a aplicaţiei informatice despre care vorbeşte Ghidul de finanţare aprobat prin Ordinul nr 1287/2018.

În ceea ce priveşte comunicatele de presă emise de pârâtă, Înalta Curte reţine, contrar susţinerilor recurentului reclamant, că nu pot determina admiterea cererii reclamantului, întrucât nu pot constitui un temei de drept pentru pretenţia acestuia, ci doar simple mesaje transmise publicului în legătură cu cererile făcute de către solicitanţii din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, spre deosebire de Ghidul de finanţare a Programului, aprobat prin Ordinul nr. 1287/2018, care cuprinde chiar normele ce reglementează metodologia de finanţare a programului vizat de Ordinul nr 1.287/2018, şi nu doar simple mesaje în legătură cu Programul în discuţie, din moment ce acest Ghid de finanţare face parte integrantă din Ordinul prin care este aprobat, adică dintr-un act normativ, şi, aşa cum se arată în preambulul Ordinului, este emis în aplicarea art. 12 alin. (4) din O.U.G. nr. 115/2011, în cadrul căruia se reglementează că metodologia de finanţare, care prevede analiza, selectarea, aprobarea, implementarea şi monitorizarea proiectelor prevăzute la alin. (1), se stabileşte prin ghidul de finanţare aferent fiecărui program, aprobat prin ordin al ministrului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

Aşa fiind, comunicatele de presă, emise de pârâtă nu pot determina admiterea vreuneia dintre cererile reclamantului.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că nu se poate dispune obligarea autorităţii pârâte la emiterea unui nou act administrativ prin care să fie admisă cererea de finanţare formulată de reclamant în cadrul Programului Casa Verde Fotovoltaice, acest capăt de cerere fiind inadmisibil, întrucât în cauză se verifică doar legalitatea modului de soluţionare a contestării deciziilor, în urma soluţionării contestaţiilor, conform art. 23 alin. (5) din Ghidul de finanţare Comitetul director aprobă proiectele propuse spre respingere şi avizează şi propune spre aprobare Comitetului de avizare al Autorităţii proiectele propuse spre acceptare, astfel că nu se poate ajunge, în mod direct, la aprobarea cererii de finanţare.

În acest context, faţă de cele expuse pe larg anterior, instanţa de fond în mod legal a soluţionat în principal excepţia de inadmisibilitate a capătului de cerere vizând admiterea cererii de finanţare şi a respins celelalte cereri ca neîntemeiate.

Recurentul reclamant a precizat, în cuprinsul cererii de recurs că, deşi instanţa de fond a admis excepţia de inadmisibilitate, a procedat totuşi şi la soluţionarea pe fond a pricinii, fără a analiza în integralitate motivele invocate, aspect ce nu poate fi reţinut, întrucât prin maniera de soluţionare adoptată s-au respectat dispoziţiile art. 425 din C. proc. civ.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 135/F-C din 14 decembrie 2020 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 noiembrie 2022.