Admissibility of appeal against suspension of proceedings after expiration of suspension and peremption of claim

Şedinţa publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 22.09.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timişoara a formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, contestaţie împotriva Deciziei nr. 1167/10.06.2016, prin care a fost soluţionată cererea de rambursare nr. x, emisă de Direcţia Generală Programe Europene, din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, solicitând: - admiterea contestaţiei, - desfiinţarea Deciziei nr. 1167/10.06.2016 prin care a fost soluţionată contestaţia administrativă nr. x/30.05.2016; - anularea informării prin care s-au aplicat corecţii financiare conform Notei de constatare nr. x/20.10.2015, respectiv reducerii procentuale în cuantum de 25% la Actul Adiţional nr. 4/31.03.2015 la contractul de lucrări nr. x/16.04.2013 - asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.A. - S.C. C. S.R.L., - nota de neconformitate nr. x/10.12.2015 şi reducerea procentuală de 100% - act adiţional nr. x/13.05.2015 la contractul de lucrări nr. x/18.04.2013 - asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.A. - S.C. C. S.R.L., - nota de neconformitate nr. x/10.12.215; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Încheierea curţii de apel

Prin încheierea din data de 08.02.2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de conexare a prezentului dosar la dosarul nr. x/2016 şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2016

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva încheierii a declarat recurs reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timişoara, apreciind că măsura suspendării nu era justificată, întrucât obiectul dosarului nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti nu este indisolubil legat de obiectul prezentei cauze, astfel cum în mod eronat a constatat instanţa de fond.

Astfel, deşi ambele cauze reprezintă solicitări de anulare a unor acte administrative emise faţă de acelaşi contract de lucrări, contractul nr. x/2013, acestea au caracter pur disctinct faţă de împrejurarea că rezidă din note de constatare şi acte administrative cu obiect distinct şi, prin urmare, soarta uneia dintre cele două cereri introductive de instanţă privind respectivele decizii nu are implicaţii faţă de cealaltă.

Deşi a fost legal citat, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu în şedinţa publică din data de 3.11.2022, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 414 C. proc. civ., "(1) Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă. (2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

În prezenta cauză se reţine că suspendarea judecăţii a fost dispusă la data de 8.02.2017, dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti a fost soluţionat definitiv prin decizia nr. 5348/21.10.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, întrucât părţile nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii, iar cauza a rămas în nelucrare începând cu data de 21.10.2020, prin sentinţa nr. 4/17.01.2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia perimării şi a constatat perimată cererea formulată de reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timişoara în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Sub aspect temporal, dispoziţiile anterior citate reglementează posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva încheierii prin care se dispune suspendarea judecării cauzei, pe toată durata suspendării, iar Înalta Curte constată că la momentul promovării căii de atac procesul şi, implicit, perioada de suspendare se încheiaseră, instanţa de judecată dezînvestindu-se prin pronunţarea sentinţei de perimare a acţiunii.

Pentru considerentele expuse, întrucât recursul a fost formulat după încetarea procesului, respectiv după pronunţarea sentinţei de perimare, în temeiul dispoziţiilor art. 414 alin. (2) şi art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului invocată din oficiu şi va respinge ca inadmisibil recursul promovat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii căii de atac, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamanta Episcopia Romano-Catolică Timişoara împotriva încheierii din 8 februarie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 3 noiembrie 2022.