Sentencing for minor offender's aggravated robbery and theft: justifiability of statutory minimum penalty despite confession and lack of prior record

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 321 din 17 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. 3487/2004, a fost condamnat inculpatul (minor la data săvârșirii faptelor) V.M., în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la două pedepse de câte 2 ani ș 6 luni închisoare, pentru comiterea a două infracțiuni de tâlhărie, respectiv o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, în baza art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, de la data de 27 octombrie 2004 la zi și a menținut arestarea inculpatului.

A fost revocată măsura educativă a libertății supravegheate dispusă față de inculpat prin sentința penală nr. 150 din 10 decembrie 2003 a Tribunalului Teleorman.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei. S-a luat act că părțile vătămate D.I.M., S.A. și U.N. nu s-au constituit părți civile. A fost obligat inculpatul, în temeiul art. 192 C. proc. pen., la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul în baza probelor aflate la dosarul cauzei a reținut că, la datele de 10 octombrie 2004, respectiv 17 septembrie 2004 a sustras, prin violență bunuri și bani de la părțile vătămate U.N. și D.I.M., pe care în prealabil le acostau sub diverse pretexte. Același inculpat a sustras, fără drept, un telefon mobil aparținând părții vătămate S.A. care se afla pe tejgheaua magazinului în care aceasta lucra ca vânzătoare.

Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței tribunalului, susținând că pedeapsa aplicată este prea mare față de împrejurarea că a recunoscut săvârșirea faptelor, nu are antecedente penale și era minor la data săvârșirii lor.

Prin decizia penală nr. 28 din 17 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost respins, ca nefondat, apelul reținând că la dozarea pedepsei instanța fondului a ținut seama de toate elementele invocate în susținerea apelului.

Împotriva acestei ultime decizii inculpatul a declarat recurs susținând oral în fața instanței aceleași critici invocate și în apel și solicitând redozarea pedepsei în sensul reducerii ei.

Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, respectiv tâlhărie și furt calificat, pedepsele prevăzute de lege sunt potrivit art. 211 pct. 2 lit. e) în condițiile art. 109 C. pen., sunt închisoare de la 2 ani și 6 luni la 10 ani, iar pentru furt pedeapsa de la un an și 6 luni la 7 ani și 6 luni.

Aplicând inculpatului pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, respectiv minimul prevăzut de lege, tribunalul a avut în vedere toate împrejurările invocate atât în apel cât și în recurs. Prin modalitatea în care s-a acționat (prin violență), numărul faptelor comise, la o perioadă scurtă de timp, existența altor fapte de natură penală în antecedente, nu se justifică coborârea limitelor pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Se apreciază astfel că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și va menține măsura arestării preventive, constatând că nu au intervenit elemente noi față de data la care această măsură a fost luată. În temeiul art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.M. împotriva deciziei penale nr. 28/ A din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 27 octombrie 2004 la 24 februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2005.