Unlawful late payment interest and penalties on principal tax debts settled on time

Şedinţa publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 27.12.2017 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Ploieşti, anularea dispoziţiilor din cuprinsul Deciziei nr. 385/25.10.2017 privind respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei reclamantei pentru suma de 23 RON şi respingerea ca nemotivată a contestaţiei pe care a formulat-o pentru suma de 44 RON şi să se dispună ca soluţionarea contestaţiei administrative formulată de petentă împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.05.2017 să fie realizată după soluţionarea definitivă a contestaţiei promovate asupra deciziei de impunere nr. F-ph 32/29.03.2017, ce stă la baza calculului accesoriilor stabilite prin Decizia nr. 6900/02.05.2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 106/F-CONT pronunţată la 15 octombrie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte, ca întemeiată, contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Ploieşti, a anulat dispoziţiile din cuprinsul Deciziei nr. 385/25.10.2017 privind respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei reclamantei pentru suma de 23 RON şi ca nemotivată pentru suma de 44 RON şi a respins capătul de cerere privind soluţionarea contestaţiei administrative promovate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.05.2017 să fie realizată după soluţionarea definitivă a contestaţiei formulată asupra Deciziei de impunere nr. F-ph 32/29.03.2017 emisă de pârâtă, ca rămas fără obiect.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 106/F-CONT pronunţată la 15 octombrie 2020 de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

Prin motivele de recurs, instituţia pârâta a adus următoarele critici sentinţei recurate:

- în motivarea soluţiei instanţa de fond preia în mod exclusiv concluziile intimatei reclamante, ignorând apărările DGRFP Ploieşti şi fără a fi prezentat propriul raţionament logico-juridic, soluţia pronunţată fiind astfel una formală, fără suport procedural şi de drept material.

- instanţa de fond nu a cercetat fondul cauzei, întrucât cercetarea fondului presupune existenţa tuturor elementelor de rezolvare a fondului cauzei, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea şi interpretarea dispoziţiilor legale incidente, prin prisma cărora să fie examinată temeinicia şi legalitatea hotărârii judecătoreşti.

- instanţa de fond a reţinut că, "în ceea ce priveşte accesoriile calculate fată de declaraţiile nr. 100/25.04.2017 si nr. 112/24.04.2017, acestea sunt nelegal datorate, deoarece debitul faţă de care au fost calculate aceste accesorii a fost achitat în termen, aşa cum rezultă din coroborarea Ordinelor de plată nr. x, 242, 243 din 25.04.2017".

Accesoriile au fost calculate în temeiul art. 98 lit. c) şi ale) art. 173 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioadele 25.04.2017 - 02.05.2017.

Coroborând dispoziţiile art. 173 alin. (1), art. 174 alin. (1) şi (2), art. 176 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, rezultă că pentru neachitarea la termen a obligaţiilor fiscale principale, se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, care se calculează pentru fiecare zi de întârziere, până la data stingerii sumei datorate.

În cazul în care suma plătită nu acoperă obligaţiile fiscale datorate unui buget sau fond, distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent proporţional cu obligaţiile fiscale datorate, în ordinea expres prevăzută de lege. instanţa de fond înlăturând aceste dispozitii.

În mod eronat instanţa de fond a concluzionat că sumele nu sunt datorate, ignorând faptul că deşi societatea a contestat integral debitele stabilite prin Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 6900/2.05.2017, nu a adus nici un argument şi nu a invocat temeiul de drept al pretenţiei sale cu privire la suma de 44 RON, îndreptăţind structura de specialitate să aplice dispoziţiile art. 269 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 207/2015 şi să respingă contestaţia ca nemotivată.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând hotărârea atacată în raport de motivele de casare invocate, de criticile aduse şi de apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea dispoziţiilor din cuprinsul Deciziei nr. 385/25.10.2017 privind respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei sale pentru suma de 23 RON şi respingerea ca nemotivată a contestaţiei pe care a formulat-o pentru suma de 44 RON şi să se dispună ca soluţionarea contestaţiei administrative formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.05.2017 să fie realizată după soluţionarea definitivă a contestaţiei promovate asupra deciziei de impunere nr. F-ph 32/29.03.2017, ce stă la baza calculului accesoriilor stabilite prin Decizia nr. 6900/02.05.2017 .

În fapt, prin dispozitivul Deciziei nr. 385/25.10.2017 a fost suspendată soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 6900/02.05.2017 pentru suma de 2.137.972 RON, reprezentând accesorii aferente debitului stabilit prin decizia de impunere nr. F-ph 32/29.03.2017, urmând ca soluţionarea contestaţiei să fie reluată la data la care motivul care a determinat suspendarea a încetat (adică după soluţionarea contestaţiei împotriva acestei din urmă decizii); a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia reclamantei pentru suma de 23 RON şi respinsă ca nemotivată contestaţia pentru suma de 44 RON. .

Curtea de Apel Piteşti prin sentinţa recurată a anulat dispoziţiile din cuprinsul Deciziei nr. 385/25.10.2017 privind respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei reclamantei pentru suma de 23 RON şi ca nemotivată pentru suma de 44 RON şi a respins capătul de cerere privind soluţionarea contestaţiei administrative promovate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/02.05.2017 să fie realizată după soluţionarea definitivă a contestaţiei formulată asupra Deciziei de impunere nr. F-ph 32/29.03.2017 emisă de pârâtă, ca rămas fără obiect .

Recurenta-pârâtă a criticat sentinţa recurată din perspectiva nemotivării de către instanţa de fond în adoptarea soluţiei de anulare a deciziei prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia reclamantei pentru suma de 23 RON şi ca nemotivată pentru suma de 44 RON.

De asemenea, instituţia pârâtă a criticat nelegalitatea soluţiei pronunţate de instanţa de fond întrucât nu a avut în vedere faptul că distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent proporţional cu obligaţiile fiscale datorate, în ordinea expres prevăzută de lege.

Aceste critici au fost subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că soluţia de admitere a acţiunii este legală întrucât obligaţiile cuprinse în Decizia de impunere nr. x/29.03.2017 au fost anulate prin Decizia nr. 227/06.06.2019 privind soluţionarea contestaţiei depuse de S.C. A. S.A. împotriva Deciziei nr. 32/2017.

În acest context sumele achitate pentru Declaraţia nr. 100/25.04.2017 (16 RON), Declaraţia nr. 112/24.04.2017 (23 de RON) şi Declaraţia 300/25.04.2017 (44 RON) reprezintă plata la termen a obligaţiilor cuprinse în acestea şi, astfel, instanţa de recurs nu poate primi susţinerea pârâtei în sensul că reclamanta trebuie să achite accesorii întrucât nu a plătit la termen.

Trebuie precizat că în cauză, întrucât au fost achitate la timp obligaţiile fiscale nu sunt incidente dispoziţiile art. 173 alin. (1), art. 174 alin. (1) şi (2), art. 176 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora pentru neachitarea la termen a obligaţiilor fiscale principale, se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere, care se calculează pentru fiecare zi de întârziere, până la data stingerii sumei datorate.

Înalta Curte apreciază că soluţia adoptată de instanţa de fond este legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti împotriva sentinţei nr. 106/F-CONT din 15 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 2 noiembrie 2022.