Recovery of EU-funded expenditures for infrastructure not put into use by deadline despite operator breach

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată la data de 02.10.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamantul Consiliul Judeţean Olt a chemat în judecată pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare-AM POS Mediu, solicitând:

- anularea Deciziei nr. x.08.2019 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, prin care a fost respinsă contestaţia sa nr. x.07.2019 formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 44374/14.06.2019;

- anularea titlului de creanţă Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă, înregistrat sub nr. x/14.06.2019 şi emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, privind contractul de furnizare nr. x/15.10.2012 "Achiziţia de echipamente (eurocontainere, tocătoare) pentru colectarea deşeurilor reciclabile şi a deşeurilor menajere în judeţul Olt (CF1)" din cadrul proiectului "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Olt", Cod SMIS 27022, comunicat drept anexă a Notificării Ministerului Fondurilor Europene nr. 44366/14.06.2019, înregistrată la Consiliul Judeţean Olt sub nr. x/20.06.2019 şi, în consecinţă, constatarea eligibilităţii sumei de 8.205.925,40 RON fără TVA, stabilită ca fiind cheltuială neeligibilă (cheltuieli afectate de neregulă), conform punctului 9 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/14.06.2019 şi exonerarea de la plata sumei de 10.011.228,99 RON, reprezentând creanţă bugetară în sarcina debitorului, sumă alocată din fonduri UE şi de la bugetul de stat, din care 1.969.422,09 RON TVA, astfel cum a fost stabilită la punctele 11 şi 13 din Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. x/14.06.2019.

- în baza prevederilor art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, suspendarea executării celor 2 acte administrative, respectiv: titlul de creanţă Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, înregistrat sub nr. x/14.06.2019 şi Decizia nr. 55698/07.08.2019 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerului Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare - AM POS Mediu, până la soluţionarea definitivă a cauzei;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate cu soluţionarea litigiului.

Totodată, reclamantul a formulat o cerere de chemare în garanţie a A., solicitând ca, în cazul în care se respinge capătul principal de cerere, să se dispună obligarea chematului în garanţie la plata sumelor stabilite drept creanţe bugetare prin procesul-verbal şi decizia a căror anulare o solicită.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 353/08.10.2019, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei către Curtea de Apel Bucureşti. Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019.

1.3. La data de 27.09.2019, reclamantul a formulat o cerere suplimentară de chemare în garanţie a societăţii A., solicitând, ca, în cazul în care se va menţine titlul de creanţă emis de către AM POS Mediu şi, în consecinţă, şi obligarea sa la plata sumei de 10.011.228,99 RON, reprezentând creanţă bugetară, precum şi la plata cheltuielilor de judecată către Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS Mediu, chemata în garanţie să fie obligată la plata unor astfel de sume.

1.4. La data de 20.12.2019, reclamantul a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată, arătând că:

· renunţă la petitul 3 al cererii de chemare în judecată astfel cum a fost iniţial formulată şi anume la suspendarea executării celor 2 acte administrative, respectiv: titlul de creanţă Proces-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă emis de Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS Mediu, înregistrat sub nr. x/14.06.2019 şi Decizia nr. 55698/07.08.2019 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare - AM POS Mediu, suspendare pe care a solicitat-o în baza prevederilor art. 15 coroborat cu art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

· înţelege să formuleze un nou petit 3 al cererii de chemare în judecată, care va avea următorul cuprins: "În cazul în care instanţa admite cererea noastră de chemare în judecată sau respinge cererea noastră de chemare în judecată dar admite cererea de chemare în garanţie formulată de Consiliul Judeţean Olt împotriva S.C. A. şi dispune obligarea acestei societăţi la plata creanţei bugetare (petitul nr. 4), solicităm obligarea MFE-AM POS Mediu la restituirea creanţei bugetare în sumă de 10.011.228,99 RON achitată de Consiliul Judeţean Olt cu O.P. nr. x şi 1478 din data de 12.12.2019.";

· petitele nr. 4 si nr. 5 din cererea de chemare în judecată rămân neschimbate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 928 din data de 9 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Judeţean Olt în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare-AM POS Mediu şi chemata în garanţie A., ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în garanţie şi a obligat chemata în garanţie la plata sumei de 10.011.225,99 RON către reclamant.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile indicate anterior la punctul I.2 a declarat recurs reclamantul Consiliul Judeţean Olt, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi modificată.

În esenţă, a susţinut recurentul-reclamant că prima instanţă, deşi a reţinut că nu este culpa Consiliului Judeţean Olt în neîndeplinirea obligaţiei ca proiectul să fie realizat şi în uz la data de 31.12.2018, a considerat că beneficiarul finanţării a săvârşit neregula, "ale cărei cauze sunt în responsabilitatea exclusivă a operatorului economic A.", astfel că trebuie să răspundă în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) şi art. 8 pct. A alin. (1) din contractul de finanţare, apreciind că în mod corect a fost stabilită creanţa bugetară în sarcina beneficiarului finanţării din fonduri europene.

Plecând de la aceste considerente ale primei instanţe, a afirmat recurentul-reclamant că, în ceea ce priveşte obligaţia de punere în funcţiune şi în uz a proiectului, respectiv a infrastructurii create prin proiect, în drept şi în fapt acesta se putea realiza numai de către operatorul economic delegat în baza aplicaţiei de finanţare, iar nu de beneficiarul finanţării.

Totodată, a mai arătat recurentul că avea obligaţia să ducă proiectul în etapa finală, la termenul stabilit, "asigurând implementarea proiectului cu maximum de profesionalism şi eficienţă, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat, cu prevederile cererii de finanţare anexate, cu prevederile prezentului contract şi cu respectarea legislaţiei naţionale şi comunitare aplicabile" (art. 8 pct. A alin. (1) prima teză), fapt pe care l-a realizat, fără să încalce vreo prevedere contractuală ori vreo normă naţională sau de drept unional, astfel că la data de 31 decembrie 2018 a avut un proiect funcţional, cu operatori economici desemnaţi şi aflaţi în faza contractuală de mobilizare pentru începerea operării gestiunii celor două componente ale proiectului.

Pornind de la obligaţia instituită în sarcina beneficiarului finanţării prin clauza de la art. 8 pct. A alin. (1) din contractul de finanţare, a susţinut recurentul-reclamant că obiectivele proiectului erau acelea ca la data de 31 decembrie 2018 să fie realizate toate investiţiile şi să fie încheiate contractele de delegare a gestiunii pe ambele componente, fapt care s-a realizat în totalitate la data de 19.09.2018, iar la data de 31.12.2018 erau în vigoare cele două contracte de delegare a gestiunii, astfel că proiectul era funcţional, iar infrastructura realizată prin proiect era predată operatorilor economici pentru a fi operată, deci era în uz.

Punerea efectivă în uz nu o putea face beneficiarul finanţării, deci nu i se poate imputa nimic în privinţa acestui aspect, pentru că nu avea posibilitatea legală să-şi delege sieşi gestiunea activităţii de colectare şi depozitare, şi nici de operare a depozitului central, ca să le pună în uz, ci aceste lucruri le puteau face operatorii economici, respectiv B., pe componenta gestionării depozitului central de la Bălteni şi, respectiv, A., pe componenta colectare şi transport.

A afirmat recurentul-reclamant că obligaţiile sale s-au încheiat la momentul la care infrastructura a fost predată operatorilor economici, fiind în uz, iar interpretarea clauzei de la art. 8 pct. A alin. (1) din contractul de finanţare trebuie să fie făcută în sensul că fiecare răspunde pentru acţiunile sau inacţiunile sale, excepţiile de la regulă fiind cele cunoscute, dar care nu sunt incidente în cauză.

A reluat recurentul-reclamant aserţiunile sale privind îndeplinirea obligaţiilor care-i reveneau în cadrul proiectului finanţat cu fonduri europene, reproşându-i instanţei de fond faptul că, în pofida evidenţei privind derularea contractului şi respectarea obligaţiilor decurgând din acesta, a legitimat punctul de vedere al autorităţii de management, imputându-i-se beneficiarului finanţării nepunerea în uz a infrastructurii de către un operator economic.

A explicat recurentul-reclamant cum s-a derulat procedura de atribuire a contractului de delegare a gestiunii activităţii de colectare şi transport a deşeurilor, în timpul căreia s-a formulat contestaţie de către un ofertant, astfel că încheierea contractului de delegare a gestiunii activităţii de colectare şi transport s-a putut realiza abia la data de 19.09.2018, iar la 31 decembrie 2018 ambii operatori economici se aflau în perioada de mobilizare, însă, consideră recurentul CJ Olt că s-a stabilit creanţa bugetară pentru că anterior datei controlului (25.03.2019), respectiv la data de 19.03.2018 fusese reziliat contractul cu A., astfel cum s-a stipulat în raportul de verificare la faţa locului nr. 21859/25.03.2019.

În referire la acest raport, a menţionat recurentul-reclamant că în cuprinsul său se menţionează o situaţie faptică existentă la data de 25 martie 2019, adică la un interval de 6 zile după ce fusese reziliat contractul cu operatorul A., iar nu situaţia existentă la data de 31 decembrie 2018, că, totodată, s-a consemnat faptul că infrastructura în colectarea deşeurilor nu se afla în uza din cauza rezilierii contractului din data de 19.03.2019, rezultând, prin urmare, împrejurarea că la 31 decembrie 2018 infrastructura în colectarea deşeurilor era considerată ca fiind în uz şi proiectul era funcţional în întregime, fiind greşit respinsă acţiunea reclamantului, de către prima instanţă.

A reluat recurentul Consiliul Judeţean Olt ideea că îndeplinirea obiectivului de punere în uz a infrastructurii realizate pentru activitatea de colectare şi transport depindea de conduita operatorului economic căruia i se delegase componenta proiectului constând în operarea activităţilor de colectare şi transport iar culpa îi aparţine în exclusivitate operatorului A., al cărui contract a fost, de altfel, reziliat la data de 19.03.2019.

Apreciază recurentul-reclamant că această împrejurare ar constitui o circumstanţă care l-ar exonera de răspundere, cu atât mai mult cu cât Consiliul Judeţean Olt şi-a respectat obligaţiile asumate prin contractul de finanţare, iar la data de 31 decembrie 2018 infrastructura era predată UAT-urilor şi operatorilor economici, conform îndatoririlor asumate în implementarea proiectului.

Pe de altă parte, arată recurentul-reclamant că nu se poate susţine că a doua componentă finală a sistemului (depozitare şi sortare) este în funcţiune fără a fi în uz celelalte componente (colectare şi transport), având în vedere că în lipsa acestora nu se poate asigura cantitatea de deşeuri aferentă depozitării, iar la data controlului (25.03.2019) s-a consemnat faptul că depozitul de la Bălteni era funcţional, astfel că beneficiarul finanţării a respectat cerinţa de asigurare a funcţionalităţii proiectului chiar şi în condiţiile rezilierii contractului cu A..

Se mai arată în recurs că echipa de control nu a făcut deplasarea şi la platformele de colectare, pentru a vedea dacă sunt sau dacă au fost în funcţiune, stabilind nepunerea lor în funcţiune doar pentru faptul că C. a reziliat contractul cu A. la data de 19.03.2019. A invocat recurentul Consiliul Judeţean Olt prevederile art. 9 din contractul de finanţare, afirmând că prejudiciul nu a fost cauzat din vina sa, iar măsura rezilierii contractului încheiat cu A. a fost una legală, fiind confirmată prin sentinţa nr. 70/17.03.2020, rămasă definitivă prin decizia nr. 217./09.07.2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019.

În concluzie, arată recurentul-reclamant că nu a fost invocată nicio normă de drept european care să fi fost încălcată, după cum se prevede în Regulamentul nr. 1083/2006, că nu au existat acţiuni sau inacţiuni ale beneficiarului finanţării, care să fi produs nereguli în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, fondurile europene şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora fiind efectuate şi decontate în deplină concordanţă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare în vigoare.

A mai subliniat recurentul-reclamant că a derulat o nouă procedură de atribuire a contractului de delegare a gestiunii activităţii de colectare şi transport a deşeurilor menajere în cadrul proiectului realizat prin contractul de finanţare nr. x/28.04.2011, iar faţă de împrejurarea că i-a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată în contradictoriu cu A., acest aspect, în opinia CJ Olt, nu este de natură să împiedice solicitarea, în continuare, de anulare a actelor administrative fiscale de constatare a neregulii şi de stabilire a creanţei bugetare în sarcina sa.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimatul - pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene - Direcţia Generală Programe Europene Infrastructură Mare-AM POS Mediu a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, iar din perspectiva aspectelor de fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind ca fiind nefondate criticile formulate de recurentul - reclamant Consiliul Judeţean Olt şi ca legală hotărârea primei instanţe.

A afirmat intimatul-pârât că prin raportul de verificare la faţa locului din 25.03.2019, acceptat de beneficiar prin adresa nr. x/09.04.2019, s-a constatat că infrastructura realizată prin proiectul "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Olt"-cod SMIS CSNR 27022 este finalizată şi în uz, cu excepţia infrastructurii realizate pentru desfăşurarea activităţilor de colectare şi transport a deşeurilor municipale şi altor fluxuri de deşeuri, componente ale serviciului de salubrizare de pe raza judeţului OLT, respectiv platformele de colectare a deşeurilor şi containerele achiziţionate, investiţii care au fost finalizate, dar nu sunt în uz, în conformitate cu aplicaţia de finanţare. Pentru faptul că infrastructura a fost finalizată, însă nu era în uz, a considerat intimatul-pârât că au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale lit. c) şi d), valoarea acestora devenind neeligibilă.

Se mai arată prin întâmpinare că beneficiarul finanţării, la semnarea actului adiţional nr. x la contractul de finanţare, a semnat, totodată, o declaraţie de angajament prin care se angaja ca până la data de 31.12.2018 să transmită către AM POS Mediu documente doveditoare că proiectul este intrat în uz, constatându-se, ulterior, că au fost încălcate atât cerinţele din contractul de finanţare, cât şi prevederile legale ce derivă din H.G. nr. 678/2015 şi cele ale Regulamentului nr. 1083/2006, coroborat cu Decizia CE C(2015) 2771 privind modificarea Deciziei C(2013)1573.

Nu se poate susţine că bunurile predate către UAT-uri/A. erau în uz, cât timp chiar Consiliul Judeţean Olt precizează că operatorul A. se afla în perioada de mobilizare şi nu realiza activităţile de colectare şi transport a deşeurilor. Cât priveşte chestiunea culpei, arată intimatul-pârât că, potrivit prevederilor contractului de finanţare, beneficiarului finanţării îi revenea obligaţia de implementare a proiectului în conformitate cu clauzele asumate din respectivul contract şi cu legislaţia naţională şi europeană, iar nu operatorului A.. O astfel de neregulă, reţinută în sarcina Consiliului Judeţean Olt, a determinat producerea unui prejudiciu constând în cheltuielile neeligibile, fără a fi necesară probarea unei atare condiţii, cât timp, potrivit jurisprudenţei CJUE şi celei naţionale, "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii" (C -465/10 pct. 47 şi C-199/03 pct. 31), statul fiind în măsură "să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanţării" (C-271/01 pct. 48, C-465/10 pct. 32), regula generală fiind că orice abatere trebuie să ducă la retragerea avantajului obţinut în mod fraudulos" (C-199/03, pct. 15) .

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinarea, recurentul - reclamant Consiliul Judeţean Olt a solicitat respingerea excepţiei nulităţii recursului, precum şi a apărărilor formulate din perspectiva fondului cauzei de către intimatul - pârât, apreciind că susţinerile acestuia sunt neîntemeiate.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 5 februarie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 19 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de obiectul şi normele legale incidente şi de aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Consiliul Judeţean Olt este nefondat, pentru următoarele considerente:

II.1 Argumente de fapt şi de drept relevante

Subsumând motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6) criticile sale privind existenţa unor motive contradictorii şi străine de natura cauzei, recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că prima instanţă, deşi a reţinut că nu este culpa Consiliului Judeţean Olt în neîndeplinirea obligaţiei de a realiza punerea în uz a proiectului, totuşi, a considerat că acesta, în calitate de beneficiar al finanţării, a săvârşit neregula, urmând, astfel, să răspundă, conform clauzei inserate la art. 8 pct. A alin. (1) din contractul de finanţare. În atare condiţii, a apreciat recurentul-reclamant că sunt contradictorii considerentele judecătorului fondului, fapt pentru care invocă motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din perspectiva acestor critici, reţine Înalta Curte că hotărârea atacată cuprinde elementele esenţiale la care face referire art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind explicat raţionamentul logico-juridic ce a condus la pronunţarea soluţiei recurate.

Instanţa de control judiciar mai reţine că judecătorul fondului s-a pronunţat asupra cererilor cu care a fost învestit, iar argumentele expuse în considerentele hotărârii atacate îşi găsesc fundamentul juridic în textele de lege corect identificate ca fiind incidente în soluţionarea cauzei. O astfel de hotărâre judecătorească este una aptă de a permite exercitarea controlului în calea recursului, respectând, totodată, garanţiile procesuale şi pe cele reglementate de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în privinţa respectării dreptului la apărare şi a dreptului de a beneficia de un proces echitabil.

În consecinţă, nu sunt motive de reformare a sentinţei atacate prin raportare la criticile încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6) C. proc. civ.

În privinţa criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reţine caracterul lor nefondat, hotărârea recurată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 44374/14.06.2019 s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant nereguli constând în nepunerea în uz a containerelor achiziţionate pentru serviciul de salubrizare de pe raza judeţului Olt, pentru care s-a reţinut caracterul neeligibil al cheltuielii în sumă de 8.205.925,40 RON fără TVA, iar cuantumul creanţei bugetare rezultate din nereguli a fost în sumă de 10.011.228,99 RON. Acest act administrativ fiscal a fost menţinut atât în etapa administrativă de contestare a sa, cât şi de către prima instanţă, prin soluţia de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, soluţie pe care o împărtăşeşte şi instanţa de control judiciar.

Ideea centrală a susţinerilor pe care şi-a fundamentat recurentul-reclamant atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de chemare în garanţie şi, mai apoi, calea de atac declarată în cauză, a fost aceea a inexistenţei unei culpe proprii în nefinalizarea proiectului la termenul asumat contractual, culpa fiind, în întregime, a operatorului economic A., cu care, de altfel, s-a reziliat la data de 19.03.2019 contractul de delegare a gestiunii pentru activităţile de colectare şi transport nr. 1265/19.09.2018.

Distinct de culpa reţinută în sarcina acestui operator, confirmată, de altfel, prin admiterea cererii de chemare în garanţie formulată de Consiliul Judeţean Olt, soluţie ce nu a fost recurată în cauză, intrând în autoritate de lucru judecat, se reţine că prin actele administrative fiscale a căror anulare s-a cerut prin acţiunea principală s-a stabilit în sarcina beneficiarului finanţării, Consiliul Judeţean Olt, culpa proprie în referire la neexecutarea proiectului pentru care a obţinut finanţare nerambursabilă, la termenul asumat prin contract şi actele adiţionale încheiate ulterior.

Prin raportul de verificare la faţa locului nr. 21859/25.03.2019 s-a constatat că infrastructura realizată prin proiectul "Sistem de management integrat al deşeurilor în judeţul Olt"- cod SMIS CSNR 27022 este finalizată şi în uz, cu excepţia infrastructurii realizate pentru desfăşurarea activităţilor de colectare şi transport a deşeurilor municipale şi altor fluxuri de deşeuri, componente ale serviciului de salubrizare de pe raza judeţului Olt, respectiv platformele de colectare a deşeurilor şi containerele achiziţionate, investiţii care au fost finalizate, dar nu sunt în uz în conformitate cu aplicaţia de finanţare.

În pofida susţinerilor recurentului-reclamant, potrivit cărora culpa operatorului A. a fost cea care a făcut imposibilă respectarea termenului contractual pentru punerea în uz a componentelor necesare pentru activitatea de colectare şi transport a deşeurilor, Înalta Curte observă că beneficiarul finanţării, la rândul său, şi-a asumat obligaţia de a implementa proiectul în conformitate cu prevederile contractului de finanţare şi cu legislaţia naţională şi europeană relevantă în cauză, iar prin actul adiţional nr. x la contractul de finanţare nr. x/28.04.2011, la art. 1 alin. (3) s-a prevăzut că durata implementării proiectului a fost până la data de 31.12.2018, dată la care proiectul trebuia să fie finalizat şi în uz, adică să fie funcţional pe toate componentele sale.

Contractul de finanţare nr. x/28.04.2011 a fost încheiat între Ministerul Mediului şi Pădurilor, în calitate de autoritate de management pentru Programul Operaţional Sectorial "Mediu" şi Consiliul Judeţean Olt, în calitate de beneficiar, iar potrivit tezei finale a clauzei inserate la art. 8 lit. A) din acest contract "beneficiarul va fi singurul răspunzător în faţa AM şi OI pentru implementarea proiectului şi pentru realizarea obiectivelor prevăzute în cererea de finanţare".

Această obligaţie contractuală impunea în sarcina beneficiarului finanţării luarea oricăror măsuri considerate necesare pentru realizarea proiectului la termenul stabilit, iar asumarea ducerii acestuia la îndeplinire cu maximum de profesionalism şi eficienţă presupunea un rol activ al Consiliului Judeţean Olt în derularea activităţilor specifice fiecărei etape, pentru a respecta termenele asumate faţă de autoritatea de management prin actele adiţionale încheiate în acest sens.

Or, după cum se relevă din situaţia faptică, la data de 31.12.2018 operatorul A. se afla în perioada de mobilizare, perioadă ce a fost prelungită de la 120 de zile, cum era iniţial stipulat în contractul nr. x/19.09.2018, la 180 de zile, prin actul adiţional x/18.01.2019, însă acest lucru nu a împiedicat pe beneficiarul finanţării să depună raportul final, înregistrat cu nr. x/27.12.2018, revizuit sub nr. x/15.02.2019, în care a declarat că s-a finalizat şi pus în uz infrastructura realizată prin intermediul proiectului.

Or, verificările la faţa locului au confirmat suspiciunea de neregulă, în sensul că nu toată infrastructura era finalizată şi în uz, după cum a declarat beneficiarul finanţării, ci s-a identificat lipsa punerii în uz a componentei referitoare la activităţile de colectare şi transport a deşeurilor municipale şi a altor fluxuri de deşeuri de pe raza judeţului Olt, ceea ce echivalează cu neîndeplinirea la termen a obligaţiilor asumate de Consiliul Judeţean Olt prin contractul de finanţare nr. x/28.04.2011.

Criticile recurentului-reclamant privind faptul că prima instanţă nu a ţinut cont de împrejurarea că echipamentele fuseseră deja puse la dispoziţia UAT-urilor şi erau folosite conform proceselor-verbale de predare-primire, ceea ce, în opinia beneficiarului finanţării, echivala cu îndeplinirea obligaţiilor, fiind, astfel, încheiată răspunderea sa în cadrul proiectului pentru care a obţinut finanţarea nerambursabilă, nu pot fi validate în sensul urmărit prin declararea recursului în cauză, fiind nefondate în raport de clauzele contractului de finanţare care impuneau o răspundere directă a beneficiarului faţă de autoritatea de management pentru implementarea până la capăt a proiectului, în termenul agreat prin voinţa părţilor contractante.

Prin actul adiţional nr. x la contractul de finanţare nr. x/28.04.2011 s-a prevăzut modificarea duratei implementării contractului, la art. 2 alin. (2), ca fiind de până la data de 17.05.2018, dată la care proiectul trebuie să fie finalizat şi în uz". Sigur că nu data agreată prin acest act adiţional este cea care a rămas ca dată definitivă de implementare a proiectului, însă, ceea ce prezintă relevanţă din perspectiva obligaţiilor pe care trebuia să le îndeplinească beneficiarul finanţării, este faptul că până la data agreată de părţi, proiectul trebuia să fie finalizat şi, deosebit de important, în uz, această din urmă condiţie nefiind îndeplinită în cauză.

Iar potrivit articolului 11 alin. (3) din contractul de finanţare nr. x/28.04.2011, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. x/27.11.2018, "În cazul în care proiectul nu este finalizat şi în uz până la data de 31.12.2018, conform prevederilor contractului de finanţare, proiectul devine neeligibil, beneficiarul având obligaţia returnării tuturor fondurilor acordate la notificarea Autorităţii de Management, fără intervenţia instanţei de judecată şi fără orice altă formalitate".

În atare condiţii, sunt nerelevante susţinerile recurentului-reclamant privind faptul că a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau, fiind încheiate contractele de delegare încheiate cu operatori desemnaţi în urma unor proceduri de licitaţie publică, cât timp obligaţia asumată de beneficiarul finanţării a fost aceea de a implementa proiectul până la data de 31.12.2018, ceea ce înseamnă atât finalizarea, cât şi punerea sa în uz. Neîncadrarea în acest termen, din varii motive, reprezintă aspecte ce pot justifica o culpă concurentă a altor entităţi implicate în procedura de realizare a proiectului aprobat prin acordarea finanţării din fonduri nerambursabile, dar, în niciun caz, nu poate constitui o absolvire a beneficiarului finanţării de culpa sa în neîndeplinirea obligaţiei asumate atât pentru el, cât şi pentru orice alt factor implicat în procedură, de a finaliza şi a pune în uz respectivul proiect până la data de 31.12.2018.

Potrivit clauzei modificate prin actul adiţional nr. x, nerespectarea acestei obligaţii conduce la declararea proiectului ca neeligibil, ceea ce determină returnarea fondurilor primite conform contractului de finanţare nr. x/28.04.2011.

Recurentul-reclamant a susţinut că raportul de verificare nr. 21859/25.03.2019 a constatat situaţia existentă la data de 25.03.2019, adică la 6 zile după ce a intervenit rezilierea contractului cu operatorul A., iar nu situaţia existentă la data de 31.12.2018, concluzionând că, de fapt, la data de 31.12.2018 infrastructura în colectarea deşeurilor era considerată ca fiind în uz şi proiectul era funcţional în întregime. O astfel de concluzie nu poate fi, în mod evident, luată în seamă, întrucât din nicio circumstanţă factuală nu rezultă că ar fi fost în uz infrastructura aferentă activităţilor de colectare şi transport a deşeurilor la data de 31.12.2018.

Tot astfel, nu pot fi validate susţinerile recurentului-reclamant privind lipsa oricărei culpe a sa în condiţiile în care culpa exclusivă îi aparţinea operatorului A., după cum s-a reţinut prin hotărâre judecătorească definitivă ce a consfinţit ca fiind legală măsura rezilierii contractului de delegare a gestiunii încheiat cu acest operator, întrucât, în prezenta cauză, distinct de culpa verificată în cadrul contractului de delegare a gestiunii, actele administrative fiscale contestate au fost încheiate pentru culpa beneficiarului finanţării în nerespectarea clauzelor contractului de finanţare, Consiliul Judeţean Olt fiind singurul ţinut răspunzător faţă de obiectivele asumate prin acest contract, astfel cum acesta a fost modificat prin acte adiţionale încheiate prin voinţa părţilor contractante.

Reţinându-se culpa beneficiarului în neîndeplinirea obligaţiei de implementa proiectul până la data de 31.12.2018, se reţine că invocarea, de către recurentul-reclamant, a clauzei contractuale de la art. 9 nu face altceva decât să întărească concluzia unei răspunderi ce incumbă celui care, din culpa sa, nu a îndeplinit obligaţia contractuală ce-i revenea, potrivit contractului părţilor.

În consecinţă, cheltuiala ce a fost afectată pentru achiziţia de echipamente (eurocontainer, tocătoare) pentru colectarea deşeurilor reciclabile şi a deşeurilor menajere în judeţul Olt, a devenit neeligibilă, aceste bunuri nefiind puse în uz până la expirarea termenului la care proiectul trebuia să fie implementat, iar această cheltuială se impunea a fi recuperată, în condiţiile reţinerii neregulii în sarcina beneficiarului finanţării.

Deşi recurentul-reclamant a susţinut în criticile sale faptul că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de reţinere în cauză a unei nereguli, instanţa de control judiciar confirmă soluţia primei instanţe, de menţinere a actelor administrative fiscale atacate în cauză, ca fiind legale, întrucât, prin conţinutul lor, s-a relevat cu prisosinţă descrierea abaterii săvârşite în cauză, din culpa beneficiarului finanţării, cu efectul de prejudiciere a bugetului Uniunii Europene/naţional.

În consecinţă, niciuna dintre criticile formulate în calea de atac nu poate conduce la reformarea sentinţei atacate, astfel că recursul declarat în cauză de Consiliul Judeţean Olt este nefondat.

II.2 Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Pentru considerentele arătate, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Judeţean Olt împotriva sentinţei civile nr. 928 din data de 9 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat, menţinând hotărârea primei instanţe astfel cum a fost pronunţată, fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Judeţean Olt împotriva sentinţei civile nr. 928 din data de 9 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2022.