Legality of government decree on police position salaries: whether salary coefficient regulation violates statutory reservation of function definition

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02.09.2019, sub nr. x/2019, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României anularea Hotărârii Guvernului nr. 0610/2017 privind stabilirea funcţiilor pe grade militare, respectiv pe grade profesionale, pe coeficienţi şi solde de funcţie/salarii de funcţie, pentru personalul militar în activitate, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi preoţii militari din instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, cu modificările şi completările ulterioare, fiind invocate în drept dispoziţiile Legii nr. 360/2002, Legii-cadru nr. 153/2017, Codului administrativ şi cele ale Legii nr. 554/2004.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 8511/09.12.2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 31.01.2020.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 922 din data de 7 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea promovată de reclamantul Sindicatul National "A." în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca neîntemeiată şi a admis cererea de intervenţie formulată în interesul pârâtului de intervenientul Ministerul Afacerilor Interne.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile indicate anterior la punctul I.2 a declarat recurs reclamantul Sindicatul Naţional "A.", întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

A criticat recurentul-reclamant soluţia primei instanţe, susţinând că judecătorul fondului a confundat funcţiile publice specifice ale poliţiştilor cu salariile de funcţie, arătând că Legea nr. 153/2017 stabileşte drepturile salariale, iar nu funcţiile specifice ale poliţiştilor, legea cadru pentru poliţişti fiind Legea nr. 360/2002. Au fost indicate de către recurent prevederile art. 22 din Legea nr. 360/2002, precum şi cele ale art. 370 alin. (5) şi ale art. 380 alin. (4) din Codul administrativ, iar criticile Sindicatului au vizat faptul că Legea nr. 153/2017 nu a prevăzut în mod expres salarizarea poliţiştilor corespunzător funcţiilor acestora, întrucât nu există aceste funcţii, dar a făcut trimitere la gradele profesionale ("corespunzător gradelor") întrucât, potrivit art. 22 din Legea nr. 360/2002, funcţiile se diferenţiază după grade profesionale. A afirmat recurentul-reclamant că, în pofida celor reţinute de prima instanţă, H.G. nr. 0610/2017 este singurul act normativ care prevede expresia "funcţiile poliţiştilor", deşi acestea nu sunt conform art. 22 din Legea nr. 360/2002, diferenţiate prin categorie, grad profesional şi coeficient de ierarhizare, reprezentând elementul de bază al salarizării poliţiştilor.

În toate actele administrative de numire, încadrare salarială sau modificare a raporturilor de serviciu sunt menţionate funcţii precum agent I, agent II, agent III, agent IV, agent principal, ofiţer IV-I şi salarizarea corespunzătoare, deşi aceste funcţii nu sunt reglementate/menţionate decât în H.G. nr. 0610/2017, contrar prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 360/2002, în care se arată că "funcţiile şi modul de salarizare ale poliţiştilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".

A susţinut recurentul-reclamant că MAI nu a indicat care sunt funcţiile specifice ale poliţiştilor şi nu a arătat care este prevederea legală care le reglementează, iar cele ce apar în H.G. nr. 0610/2017 nu sunt diferenţiate după categorie, grad profesional şi coeficient de ierarhizare, în fapt fiind doar denumiri ale coeficienţilor, pe baza cărora se stabilesc salariile de funcţie ale poliţiştilor. De asemenea, se mai arată că la stabilirea salariilor de funcţie nu se ia în vedere şi gradul profesional, astfel că salariul prevăzut pentru "funcţia" de agent I poate fi stabilit agenţilor de poliţie indiferent de gradul profesional, iar "funcţiile "pe baza cărora se stabilesc coeficienţii de ierarhizare nu pot fi funcţii publice specifice ale agenţilor de poliţie, întrucât chiar aceste funcţii de agent IV-I sunt de fapt coeficienţi, deci unul dintre elementele ce diferenţiază funcţiile poliţiştilor, alături de categorie şi grad profesional.

A mai arătat recurentul-reclamant că însăşi denumirea H.G. nr. 0610/2017 este aceea de stabilire a funcţiilor, o astfel de hotărâre având temei legal pentru stabilirea salariilor de funcţii, nu pentru stabilirea funcţiilor, iar salariile nu au fost stabilite conform Legii nr. 153/2017 după funcţii corespunzătoare gradelor profesionale, neexistând funcţii publice specifice diferenţiate după gradele profesionale. În esenţă, afirmă recurentul-reclamant că hotărârea de guvern contestată este actul de reglementare pentru funcţiile poliţiştilor, că Legea nr. 360/2002 nu cuprinde şi reglementarea funcţiilor specifice prevăzută la art. 22, iar aceste prevederi legale nu au corespondent în Anexa VI a Legii nr. 153/2017, în această anexă doar se face trimitere la funcţii corespunzătoare gradelor profesionale, iar H.G. nr. 0610/2017 nu pune în aplicare prevederile Legii nr. 153/2017, de a face corespondenţa coeficienţilor de salarizare cu funcţiile corespunzătoare gradelor profesionale, neexistând, în fapt, o reglementare a acestor funcţii.

4. Apărările formulate în cauză

4.1 Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant ca nefondat şi menţinerea soluţiei pronunţate de prima instanţă ca fiind legală, arătând că, în prezent, funcţiile poliţiştilor sunt prevăzute la Capitolul I-soldele de funcţie/salariile de funcţie pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională din Anexa VI la Legea cadru nr. 153/2017, iar H.G. nr. 0610/2017 a fost adoptată în baza art. 5 alin. (3) din Anexa VI la Legea cadru nr. 153/2017, pornind de la soldele de funcţie/salariile de funcţie şi coeficienţii de ierarhizare la modul general, între o limită minimă şi una maximă pentru fiecare grad militar/profesional, astfel că prin hotărârea contestată sunt stabilite soldele de funcţie/salariile de funcţie şi coeficienţii particulari ai fiecărei funcţii, între limitele prevăzute la capitolul I din anexa respectivă, pentru fiecare armă, eşalon, structură, unitate, ţinând cont şi de celelalte criterii reglementate la art. 5 alin. (1) din aceeaşi anexă la Legea-cadru nr. 153/2017. Se mai arată de către intimatul-pârât Guvernul României că H.G. nr. 0610/2017 este un act normativ clasificat-secret de stat, nefiind supusă regimului de publicare în Monitorul oficial, iar prin acest act normativ nu au fost stabilite funcţii sau modalitatea prin care funcţiile sunt create/ocupate, există sau le încetează existenţa, aceste aspecte fiind reglementate prin Legea nr. 360/2002, iar criteriile de salarizare sunt cuprinse la art. 6, art. 8, art. 5 din Anexa nr. VI la Legea cadru nr. 153/2017, astfel că detalierea tehnică a unor coeficienţi pe eşaloane/structuri/unităţi nu încalcă Legea cadru nr. 153/2017.

A mai precizat intimatul-pârât că o astfel de tehnică legislativă a fost uzitată începând cu anul 1999 şi până în prezent, iar pretinsa neconcordanţă a hotărârii atacate cu prevederile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 nu are niciun fundament, instanţa de fond arătând în mod întemeiat că această lege cuprinde aspecte privind naşterea şi încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, drepturi, obligaţii, îndatoriri, interdicţii, răspunderea disciplinară, în timp ce salarizarea este reglementată prin acte normative specifice, prin care se prevăd modalităţile de salarizare a întregului personal plătit din fondurile publice. În concluzie, a arătat intimatul-pârât că actul normativ contestat în acţiune nu creează şi nu modifică funcţii publice noi sau specifice, ci se limitează la aplicarea prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 .

4.2 Legal citat, intimatul-intervenient Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Naţional "A.", invocând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, întrucât, în opinia sa, recursul nu cuprinde veritabile critici ale sentinţei de fond care să se încadreze în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi invocate de către recurent.

Pe fondul cererii de recurs, a susţinut intimatul MAI că, din perspectiva temeiului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea primei instanţe este corectă şi amplu argumentată în fapt şi în drept, neexistând aspecte contradictorii în motivarea soluţiei, iar dezlegarea dată de instanţa de fond problemelor de drept deduse judecăţii este pe deplin susţinută de considerente, ce nu se contrazic şi care conduc la soluţia din dispozitiv.

În referire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată intimatul-intervenient care sunt temeiurile indicate în preambulul H.G. nr. 0610/23.08.2017, act normativ infralegal, precizând, totodată, că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Capitolul II al Anexei VI la Legea-cadru nr. 153/2017 soldele de funcţie, respectiv salariile de funcţie sunt diferenţiate în raport cu nivelul studiilor, pregătirea profesională, atribuţiile ce revin fiecărei funcţii, solicitările la efort, complexitatea şi gradul de răspundere cerut de îndeplinirea acesteia, precum şi cu eşalonul la care îşi desfăşoară activitatea.

A menţionat intimatul-intervenient că, începând cu data de 01.08.1999 şi până în prezent, legiuitorul a folosit aceeaşi tehnică legislativă pentru stabilirea funcţiilor de poliţie, prin prevederea acestora în cuprinsul legilor de salarizare, în ordinea gradelor profesionale, pe coeficienţi (coeficienţi de ierarhizare), în raport de nivelul studiilor, din care rezultă în mod nemijlocit şi categoriile funcţiilor îndeplinite de poliţişti (corpul ofiţerilor şi corpul agenţilor).

Afirmă intimatul MAI că prin H.G. nr. 0663/1999, H.G. nr. 070/2004, H.G. nr. 0154/2010, H.G. nr. 0292/2011 şi H.G. nr. 0610/2017 nu au fost stabilite funcţii, ci doar au fost diferenţiate funcţiile stabilite prin lege, în intervalul minim şi maxim stipulat de legiuitor, pe grade profesionale, în raport cu nivelul studiilor, pregătirea profesională, atribuţiile ce revin fiecărei funcţii, solicitările la efort, complexitatea şi gradul de răspundere cerut pentru îndeplinirea acesteia, precum şi cu eşalonul la care îşi desfăşoară activitatea.

Prin stabilirea modului de salarizare a poliţiştilor în Capitolul I al Anexei VI la Legea-cadru nr. 153/2017 au fost respectate prevederile art. 14 şi ale art. 22 din Legea nr. 360/2002, iar art. 370 alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu contravine acestui mod de reglementare. Susţine intimatul-pârât că această tehnică legislativă utilizată de legiuitor pentru stabilirea modului de salarizare a poliţiştilor în Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017 respectă principiul legalităţii stipulat la art. 6 lit. a) din aceeaşi lege, iar prevederile art. 22 alin. (5) din statutul poliţistului, aprobat prin Legea nr. 360/2002, se regăsesc reglementate în Anexa VI a Legii nr. 153/2017, caracterul special al legii cadru fiind soluţia legislativă corectă.

Se mai arată prin întâmpinare că hotărârea de guvern contestată nu instituie atribuţii vreunei instituţii publice şi nu creează vreuna, scopul ei fiind acela enunţat în titlu, şi anume realizarea unei corecte aplicări a prevederilor Legii cadru nr. 153/2017, iar raportat la conţinutul H.G. nr. 0610/2017, nicio funcţie de poliţist cu grad inferior nu are prevăzut salariul de funcţie mai mare decât una cu grad superior.

Cu toate acestea, arată intimatul MAI că este posibil ca suma de bani primită lunar de un poliţist cu grad inferior să fie mai mare decât suma de bani primită de un poliţist cu grad superior, ţinând cont de unele elemente prevăzute de lege, respectiv gradaţie (art. 11 din Anexa VI), compensaţia pentru pericol deosebit (art. 14 din Anexa VI), sporul pentru condiţii grele (art. 12 alin. (2) din Anexa VI), majorarea pentru lucrări de excepţie sau misiuni speciale (art. 15 din Anexa VI), majorare pentru poliţişti din structurile centrale (art. 23 din Anexa VI), norma de echipament, etc., iar încadrarea poliţiştilor în statele de organizare se poate realiza în funcţii de execuţie prevăzute cu grade profesionale egale sau mai mari cu cel mult 3 trepte faţă de cele pe care le au, conform art. 22 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, iar nu în temeiul H.G. nr. 0610/2017.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinarea formulată de intimatul-intervenient Ministerul Afacerilor Interne, recurentul - reclamant Sindicatul Naţional "A." a solicitat respingerea apărărilor evocate de intimat, ca neîntemeiate.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 5 aprilie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 16 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin încheierea de şedinţă din data de 2 martie 2022, s-a luat în examinare sesizarea din oficiu privind preschimbarea termenului de judecată stabilit la 16 noiembrie 2022, instanţa admiţând sesizarea în sensul preschimbării termenului de judecată pentru data de 11 mai 2022.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11 mai 2022 a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - intervenient Ministerul Afacerilor Interne şi s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul din 19 octombrie 2022, în vederea depunerii, la compartimentul "documente clasificate" al Înaltei Curţi, a anexei Hotărârii Guvernului nr. 0610/2017.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de obiectul şi normele legale incidente şi de aspectele învederate în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Sindicatul Naţional "A." este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., însă criticile sale se încadrează doar în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind regăsite argumente care să susţină şi celălalt temei de drept invocat prin cererea de recurs.

Verificarea legalităţii H.G. nr. 0610/2017 s-a realizat de către prima instanţă prin analiza motivelor de nelegalitate indicate de reclamant în cererea sa de chemare în judecată, respectiv:

- lipsa unui temei legal pentru emiterea H.G. nr. 0610/2017;

- crearea de funcţii noi prin H.G. nr. 0610/2017, fără temei legal, la care s-au stabilit coeficienţi de ierarhizare, dar nu între minim şi maxim, aferente funcţiilor corespunzătoare gradelor profesionale prevăzute de Legea nr. 153/2017;

- reglementarea modului de salarizare prin hotărâre de guvern este contrară prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 şi ale art. 6 lit. a) din Legea nr. 153/2017.

În criticile sale din calea de atac, recurentul Sindicatul "A." a susţinut că prima instanţă a confundat funcţiile publice specifice poliţiştilor cu salariile de funcţie, neobservând că, în realitate, nicio lege nu reglementează care sunt, efectiv, funcţiile publice specifice ale poliţiştilor, aspectul principal al pretinsei nelegalităţi a H.G. nr. 0610/2017 fiind acela că sunt prevăzute în acest act normativ funcţii ale poliţiştilor, iar nu salariile de funcţii.

Această problemă pe care o supune recurentul-reclamant spre analiză solicită interpretarea coroborată a prevederilor din Legea-cadru nr. 153/2017 cu cele din Legea nr. 360/2002, pentru a vedea în ce măsură hotărârea de guvern contestată respectă limitele de reglementare pe care actul juridic cu forţă superioară i le-a stabilit.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (3) din Capitolul I, secţiunea a II-a din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017, "soldele de funcţie/Salariile de funcţie şi nivelul studiilor pentru funcţiile de comandă, respectiv de execuţie ale personalului militar pe grade militare, respectiv ale poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pe grade profesionale, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în limitele prevăzute în prezenta anexă la cap. I, în raport cu eşalonul la care se desfăşoară activitatea", acest text de lege constituind temeiul de drept în virtutea căruia a fost adoptată H.G. nr. 0610/2017.

După cum se observă, în tabelul din Capitolul I din Anexa VI la Legea nr. 153/2017 sunt nominate funcţiile corespunzătoare gradelor profesionale ale poliţiştilor, nivelul studiilor, soldele de funcţii/salariile de funcţii şi coeficienţii de ierarhizare, cu limitele lor minime şi maxime.

Potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, "funcţiile poliţiştilor se diferenţiază prin categorie, grad profesional şi coeficient", iar conform prevederilor art. 22 alin. (5) din acelaşi act normativ, "funcţiile şi modul de salarizare ale poliţiştilor se stabilesc prin lege, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Legea-cadru nr. 153/2017 prevede, în cuprinsul său, elementele de diferenţiere a funcţiilor corespunzătoare gradelor profesionale ale poliţiştilor, necesare pentru stabilirea salarizării acestora, fiind, în mod evident, fixate în cuprinsul acestui act normativ principiile salarizării şi modul de salarizare al poliţiştilor.

Prin H.G. nr. 0610/2017 se individualizează coeficienţii de ierarhizare, în limitele prevăzute de Legea nr. 153/2017, pentru stabilirea salarizării corespunzătoare fiecărei funcţii, în raport de elementele salariale care o compun, fiind defalcate, totodată, funcţiile corespunzătoare pentru fiecare armă, eşalon, structură, unitate din cadrul familiei ocupaţionale de funcţii bugetare "apărare, ordine publică şi securitate naţională".

Aşadar, există temei legal pentru adoptarea H.G. nr. 0610/2017, reprezentat de prevederile art. 5 alin. (3) din capitolul I, secţiunea a II-a, anexa VI din Legea -cadru nr. 153/2017, iar prin hotărârea contestată nu au fost create funcţii noi, ci s-a respectat structura funcţiilor descrise în Legea nr. 360/2002, prin raportare la categoriile de poliţişti, gradele profesionale şi coeficienţii de ierarhizare, fiind respectate limitele de reglementare stabilite prin actul normativ cu forţă juridică superioară, în executarea căruia a fost edictată această hotărâre.

De altfel, chiar recurentul-reclamant recunoaşte că funcţiile inserate în cuprinsul H.G. nr. 0610/2017, care, în opinia sa, nu sunt reglementate prin lege, precum funcţiile de agent I-IV şi de ofiţer I-IV reprezintă, în realitate, denumiri ale coeficienţilor de ierarhizare, pe baza cărora se stabilesc salariile de funcţii ale poliţiştilor.

Această diferenţiere în raport de anumite valori ale coeficienţilor de ierarhizare, ce respectă limitele minime şi maxime prevăzute de Legea nr. 153/2017, răspunde întocmai scopului pentru care a fost abilitat Guvernul României să adopte hotărârea prin care să fie stabilite salariile poliţiştilor.

Nici din această perspectivă, hotărârea atacată nu are vreun viciu de nelegalitate, iar aserţiunile recurentului-reclamant vin să contureze, mai degrabă, o problemă de aplicare a normelor de drept în chestiunea salarizării poliţiştilor, ceea ce, evident, excede limitelor învestirii instanţei în cauza de faţă.

În referire la pretinsa încălcare a principiului legalităţii, prin reglementarea modului de salarizare a acestei categorii profesionale cu încălcarea prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 şi ale art. 6 lit. a) din Legea nr. 153/2017, se reţine că, prin Decizia CCR nr. 105/2021 şi s-a statuat astfel:

"21. În acest context, faptul că, potrivit art. 5 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, salariile de funcţie şi nivelul studiilor pentru funcţiile de comandă, respectiv de execuţie ale poliţiştilor, pe grade profesionale, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în limitele prevăzute în anexa nr. VI capitolul I din legea-cadru în raport cu eşalonul la care se desfăşoară activitatea, nu echivalează cu subrogarea executivului în rolul legislativului. Hotărârea Guvernului la care face trimitere textul de lege criticat reprezintă un act normativ pentru organizarea executării prevederilor cuprinse în Legea cadru nr. 153/2017, legiuitorul oferind reperele esenţiale în raport cu care se realizează această executare.

22. De asemenea, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că "sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăseşte printre domeniile strict şi limitativ, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituţie, fac obiectul de reglementare al legii organice" (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005, şi Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021). Prin urmare, considerentele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa privind reglementarea prin lege organică a aspectelor esenţiale referitoare la naşterea, executarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor - funcţionari publici cu statut special, invocate în motivarea excepţiei, nu au incidenţă în cauză, deoarece vizează ipoteze juridice diferite."

În raport de aceste considerente ale instanţei constituţionale, se reţine că reglementarea prin art. 5 alin. (3) din cadrul capitolului I, secţiunea a II-a din Anexa VI la Legea cadru nr. 153/2017, ce conferă puterii executive atribuţii de punere în executare a modului în care se diferenţiază coeficienţii de salarizare şi se stabilesc soldele de funcţie/salariile de funcţie, nu vine în conflict cu prevederile art. 6 lit. a) din aceeaşi lege, ce consacră principiul legalităţii în materia salarizării.

În consecinţă, niciunul dintre motivele de nelegalitate din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu a fost găsit întemeiat, neputând conduce la o reformare a sentinţei atacate, fapt pentru care hotărârea primei instanţe va fi menţinută astfel cum a fost pronunţată, fiind legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Pentru aceste considerente, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Sindicatul Naţional "A." împotriva sentinţei civile nr. 922 din data de 7 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Naţional "A." împotriva sentinţei civile nr. 922 din data de 7 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2022.