Inadmissibility of cassation against final immigration return and custody decisions under OUG 194/2002

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul A., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări, să se dispună anularea/desfiinţarea Referatului nr. x/14.03.2022 al Biroului Imigrări Satu Mare în baza art. 33 alin. (6) teza a II-a din O.U.G. nr. 194/2002; anularea/desfiinţarea Deciziei de returnare sub escortă de pe teritoriul României nr. x/DM/BIJSM/LAI/14.03.2022 în temeiul art. 85 acin. 2 din O.U.G. nr. 194/2002; anularea/desfiinţarea Ordonanţei din 14.03,2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 774/II-5/2022, în temeiul art. 101 alin. (10) din O.U.G. nr. 94/2002.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 145 din data de 22 martie 2022, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 145 din data de 22 martie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

4. Intâmpinarea formulată în cauză

Intimatul - pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Prin urmare, recursul declarat împotriva unei decizii definitive, este inadmisibil; o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În cauza de faţă, prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti a respins contestaţia formulată de cetăţeanul străin, A., împotriva Deciziei de returnare sub escortă de pe teritoriul României nr. x/DM/BIJSM/LAI/14.03.2022. Această hotărâre este definitivă.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu modificările şi completările ulterioare, "Decizia de returnare prevăzută la art. 83 alin. (2) poatefi contestată în termen de 3 zile de Ia data comunicării la instanţa prevăzută la alin. (1) dacă străinul nu este luat în custodie publică ori la curtea de apel în a cărei rază de competentă teritoriali se află centrul de cazare dacă străinul este luat în custodie publică. Instanţa soluţionează contestaţia în termen de 5 zile de la data primirii acesteia. Hotărârea instanţei este definitivă."

De asemenea, potrivit art. 101, alin. (10) din acelaşi act normativ, "Străinii împotriva cărora s-a dispus luarea în custodie publică, în condiţiile prevăzute la alin. (2), pot depune, în termen de 5 zile, plângere la curtea de apel în a cărei rază de competenţă teritorială se află locul de cazare, care este obligată să o soluţioneze în termen de 3 zile de Ia data primirii. Hotărârea instanţei este definitivi. Plângerea formulată nu suspendă îndepărtarea sub escortă."

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei sentinţe care nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs în condiţiile legale anterior menţionate.

Prin urmare, reţinând că recurentul nu are deschisă calea de atac astfel cum a fost exercitată împotriva hotărârii atacate, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţi recursului invocată de intimatul-pârât şi va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 145 din 22 martie 2022 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2022.