Judicial review of magistrate transfer denial: discretionary limits on administrative balancing of public operational needs versus individual residence and professional preferences

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2022

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/01.02.2022, A., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

2. Hotărârea contestată

Prin Hotărârea nr. 306 din data de 01 martie 2022, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori a respins cererea de transfer formulată de doamna procuror A..

3. Calea de atac exercitată

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.05.2022, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 306/01.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori.

În motivarea contestaţiei formulate, contestatoarea a arătat că este nelegală şi discriminatorie respingerea cererii de transfer, prin raportare la existenţa unor colegi, deja delegaţi la unitatea de parchet unde au solicitat ulterior transferul şi perioada mare de timp cât au fost delegaţi(în condiţiile în care timp de trei ani, cel puţin, din motive independente de voinţa sa, în absenţa unor modificări legislative, nu s-au organizat sesiuni de transfer).

Contestatoarea apreciază că în mod vădit netemeinic a fost respinsă cererea de transfer, în contextul în care este cea de şaptea formulată în ultimii şase ani, în mod succesiv şi constant, neţinându-se cont în raport de criteriile prevăzute de acelaşi art. 612 din Legea 303/2004, republicată, de faptul ca are o vechime mare în magistratură, de performanţele profesionale, concretizate în evaluările succesive, de situaţia familială şi personală, nici de faptul că este nevoită să facă naveta zilnic, 50 de km, deloc facilă şi să menţină deopotrivă standardele profesionale, în contextul în care este singurul întreţinător de familie.

De asemenea, cu privire la existenţa/inexistenţa unor avize consultative din partea unităţilor de parchet, unde a solicitat transferul, din cuprinsul hotărârii nu reiese existenţa unor avize şi nici punctele de vedere exprimate, ca aspect de nelegalitate al hotărârii nr. 306/01.03.2022 a secţiei pentru Procurori.

Cu privire la aspectele de netemeinicie, precizează faptul că, nu s-a ţinut cont de faptul că, exista aviz favorabil din partea unităţii de parchet unde funcţionează în prezent, coroborat cu faptul că încărcătura per/procuror este în mod substanţial inferioară celorlalte unităţi de parchet, unde solicită transferul. În plus, nu s-a ţinut cont că, în aceeaşi şedinţă de transferuri, din data de 01.03.2022 s-a admis transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, pentru doamnele procuror B. şi C., astfel încât admiterea cererii sale de transfer nu conducea la îngreunarea situaţiei parchetului unde activează, în ce priveşte schema de procurori, ca deficit.

De asemenea, se poate lesne sesiza că, se foloseşte un pseudoargument, în respingerea ca inoportună a cererii de transfer, prin invocarea instituţiei delegării, ca situaţie premisă şi justificare a admiterii cererilor de transfer pentru alţi colegi procurori.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 306 din 01 martie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este nefondată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu o contestaţie ce are ca obiect Hotărârea nr. 306/03.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru Judecători prin care s-a respins cererea de transfer a doamnei procuror A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Potrivit dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor şi procurorilor de la o instanţă la altă instanţă sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituţie publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei sau al conducătorului parchetului de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel în circumscripţia cărora se află instanţa sau parchetul de unde se transferă şi unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel sau a aceluiaşi parchet de pe lângă o instanţă din circumscripţia aceleiaşi curţi de apel este necesar punctul de vedere al preşedintelui respectivei curţi de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 61 indice 1:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunţului prevăzut la art. 61 alin. (1). Cererea de transfer va conţine informaţii privind specializarea judecătorului sau a procurorului şi, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanţa sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secţiile sau completurile sau compartimentele la care cerinţele acestei instanţe sau ale acestui parchet o impun".

Totodată, art. 61 indice 2 din acelaşi act normativ prevede că "La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care îşi întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte aminteşte, astfel cum a statuat deja în jurisprudenţa sa constantă, că, în exercitarea atribuţiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel şi entităţile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situaţia în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporţionalităţii între interesul public şi cel privat, o evaluare a substanţei măsurilor dispuse, făcută de instanţa de contencios administrativ însăşi, ar constitui o ingerinţă nepermisă în atribuţiile administraţiei publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcţie de interesul public al desfăşurării actului de justiţie, să ia în considerare şi alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorităţii să nu se transforme în ceea ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depăşirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prevăzute de Constituţie sau de lege.

Analizând conţinutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 306/01.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori respectă limitele şi scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv şi adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor art. 60, ale art. 61 indice 1, precum şi ale art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată.

Raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiţii de legalitate şi oportunitate şi în raport de circumstanţele concrete ale fiecărei solicitări, cu menţinerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispoziţiilor legale şi regulamentare privitoare la cariera judecătorilor şi procurorilor, rezultă cu evidenţă, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speţă, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum şi în raport de criteriile prevăzute de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, corelând şi avizele emise în temeiul art. 60 din aceeaşi lege, de parchetele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conţinutului hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că secţia pentru procurori a analizat în mod efectiv toate motivele personale şi profesionale invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor unităţilor implicate în procedura de transfer, încărcătura pe procuror şi pe schemă, la acel moment, precum şi cu avizele emise în cauză.

Au fost avute în vedere datele statistice privind situaţia instanţelor implicate în procedura de transfer curpinse în Nota nr. x/2022 din 28.02.2022 întocmită de Direcţia resurse umane, precum şi datele relevante privind cariera contestatoarei.

În continuare, reţinând concursul cererilor de transfer şi analizându-le concomitent, în raport de motivele invocate de solicitanţi şi de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, secţia pentru procurori a apreciat că sunt prioritare cererile procurorilor D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., întrucât toate unităţile de parchet implicate în procedură au transmis avize, respectiv puncte de vedere favorabile, iar procurorii menţionaţi funcţionează deja, prin delegare, la parchetul la care au solicitat transferul.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, care nu au o ordine de prioritate şi reclamă o evaluare comparativă şi cumulativă, precum şi la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a instanţelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secţia pentru procurori a considerat, la acel moment, neoportună acordarea transferului în raport de avizele nefavorabile transmise de parchetele la care contestatoarea a solicitat transferul.

Prin urmare, critica referitoare la presupusa discriminare în soluţionarea cererilor de transfer va fi respinsă deoarece nu s-a făcut dovada unor situaţii similare.

De altfel, Înalta Curte constată că delegarea la unitatea de parchet unde se solicită transferul nu a fost reţinută în cadrul hotărârii contestate ca un criteriu distinct, ci în circumstanţierea corectă a situaţiei de fapt, argumentul principal care a condus la admiterea cu prioritate a altor cereri de transfer fiind cel referitor la existenţa avizelor, criteriu legal prevăzut de art. 61 indice 2 din Legea nr. 303/2004, care prevede expres că:

"La soluţionarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanţe şi ale procurorilor la alte parchete se au în vedere (...) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1)".

De asemenea, Înalta Curte constată că nu pot fi reţinute nici susţinerile contestatoarei referitoare la pretinsa omisiune a secţiei pentru procurori de a analiza motivele de ordin personal şi profesional, aşa cum s-a arătat motivele invocate în cererile de transfer fiind analizate comparativ, chiar dacă nu prin referirea expresă la situaţiile personale invocate.

În ceea ce priveşte motivele personale sau profesionale invocate de contestatoare în susţinerea temeiniciei cererii de transfer, s-a avut in vedere că acestea nu constituie motive excepţionale de natură a răsturna raportul de preeminenţă al interesului public faţă de drepturile şi interesele private ale solicitantului.

De altfel, soluţionarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situaţia personală a unui magistrat, cu ignorarea celorlalte criterii prevăzute de lege, motivele de ordin personal şi familial reprezentând criterii care trebuie avute în vedere la soluţionarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinţei coroborării cu celelalte criterii regulamentare, astfel încât, prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcţionare a instanţelor implicate în procedura transferului.

Or, în cauză, soluţia de respingere a cererii de transfer a contestatoarei dispusă de secţia pentru procurori este justificată şi se încadrează în limitele competenţei şi dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluţionarea favorabilă a contestaţiei nici susţinerile contestatoarei referitoare la avizele nefavorabile acordate, respectiv faptul că din cuprinsul hotărârii contestate nu reiese existenţa unor avize consultative şi nici punctele de vedere exprimate.

Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu există vreo obligativitate legală ca, odată cu comunicarea hotărârii să fie comunicate părţii şi actele care au stat la baza emiterii acesteia, obligaţia subzistând numai în ipoteza contestării actului în instanţă, iar autoritatea emitentă s-a conformat, depunând la dosar Hotărârea nr. x/01.03.2022 emisă de pârât, împreună cu toată documentaţia care a stat la baza emiterii acesteia.

Reţine Înalta Curte că potrivit dispoziţiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 transferul judecătorilor se aprobă cu avizul consultativ motivat al preşedintelui instanţei de unde se transferă şi unde se transferă, însoţite de punctul de vedere al preşedinţilor curţilor de apel iar, art. 61 alin. (4) din acelaşi act normativ prevede că "Avizul consultativ motivat prevăzut la art. 60 alin. (1) cuprinde menţiuni privind posturile vacante, posturile ocupate şi încărcătura pe judecător sau pe procuror şi pe schemă la instanţa sau la parchetul de la care, respectiv la care se solicită transferul, precum şi situaţia hotărârilor sau a lucrărilor restante ale judecătorului sau ale procurorului care solicită transferul."

Contrar celor susţinute de contestatoare, Înalta Curte constată că în cuprinsul Hotărârii nr. 306/01.03.2022, secţia pentru procurori a reţinut că, în temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, "Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului1 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti au avizat nefavorabil transferul doamnei procuror A., iar Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov a avizat favorabil transferul anteferit."

La verificarea legalităţii hotărârii contestate se au în vedere datele existente la momentul analizării cererii contestatoarei, prioritar fiind ca intimatul să aleagă din mai multe variante posibile pe cea care corespunde cel mai bine interesului public protejat, în speţă, funcţionarea optimă a instanţelor implicate în analiză, având în vedere date statistice şi criterii concrete relevante obiective privind toate cererile formulate, iar nu scoase din context şi interpretate în mod subiectiv de fiecare titular al unei cereri de transfer.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale nr. Hotărârii nr. 306/01.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competenţelor prevăzute de lege şi cu respectarea dispoziţiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 611 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge contestaţia formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 306/01.03.2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2022.