Finality of annulment-of-annulment decisions and inadmissibility of appeal against procedural fee-based annulments
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision to annul the annulment motion for lack of proper fee stamping, which resulted in the initial appellate decision upholding the traffic violation conviction remaining in force. The case involved a procedural challenge to an administrative decision regarding the annulment of a contraventional process-verb for a traffic violation; after the first instance court ruled in favor of the plaintiff and the appellate court reversed that decision, the plaintiff filed a motion for annulment that was subsequently annulled by the court ex officio for failing to pay the required fees, prompting the plaintiff to appeal this annulment. Relying on Article 508(4) of the Civil Procedure Code, which dictates that the judgment rendered on a motion for annulment is subject to the same avenues of appeal as the contested judgment, the court determined that since the original appellate judgment was final and not subject to further appeal, the procedural order terminating the annulment motion was likewise final and could not be challenged via appeal, constituting a violation of public order norms governing the exercise of legal remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) din C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 508 alin. (4) C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 457 din C. proc. civ; Finality of annulment-of-annulment decisions and inadmissibility of appeal against procedural fee-based annulments: The case involved a procedural challenge to an administrative decision regarding the annulment of a contraventional process-verb for a traffic violation; after the first instance court ruled in favor of the plaintiff and the appellate court reversed that decision, the plaintiff filed a motion for annulment that was subsequently annulled by the court ex officio for failing to pay the required fees, prompting the plaintiff to appeal this annulment. Relying on Article 508(4) of the Civil Procedure Code, which dictates that the judgment rendered on a motion for annulment is subject to the same avenues of appeal as the contested judgment, the court determined that since the original appellate judgment was final and not subject to further appeal, the procedural order terminating the annulment motion was likewise final and could not be challenged via appeal, constituting a violation of public order norms governing the exercise of legal remedies.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative part for the court's authority to rule on the admissibility of the appeal within the administrative and fiscal jurisdiction.
Main ground cited in the dispositive to declare the appeal inadmissible based on the principle that only statutory avenues of appeal are permissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la data de 31.03.2017, sub numărul de dosar x/2017, petentul A. a formulat plângere contravenţională împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/12.05.2017 emis de către intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţiei Prahova, solicitând anularea procesului-verbal de contravenţie şi restituirea permisului de conducere, cerere declinată spre competentă soluţionare Judecătoriei Vălenii de Munte, potrivit sentinţei nr. 8339/18.10.2017.
Prin sentinţa nr. 679 din 14 mai 2018, Judecătoria Vălenii de Munte a admis plângerea formulată de petentul A. şi a anulat procesul-verbal nr. x/12.05.2017 şi exonerează petentul de plata amenzii aplicate.
Împotriva sentinţei nr. 679 din 14 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte intimatul Inspectoratul Judeţean de Politie Prahova a formulat apel, solicitând, în principal, schimbarea în tot a sentinţei, în sensul respingerii plângerii contravenţionale.
Prin decizia nr. 1375 din 20 mai 2019, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de intimatul Inspectoratul Judeţean de Politie Prahova, a schimbat în tot sentinţa, respingând plângerea contravenţională, ca neîntemeiată.
La data de 31 mai 2019, a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de petentul A., împotriva deciziei civilă nr. 1375 din 20 mai 2019 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2017.
Prin decizia nr. 2583 din 12.11.2019 pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepţia de netimbrare a contestaţiei în anulare, invocată de instanţă din oficiu, fiind anulată contestaţia în anulare formulat de contestatorul A., ca netimbrată.
Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, în sensul admiterii contestaţiei în anulare aşa cum a fost formulată.
Prin decizia nr. 853 din 13 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în recurs, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, fiind respins recursul declarat de contestatorul A., ca inadmisibil.
2. Hotărârea recurată
Prin decizia nr. 36 din 13 ianuarie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal anulat contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 853 din 13 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti de contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova, cu sediul în Ploieşti, pentru netimbrare.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 36 din 13 ianuarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, contestatorul A. a declarat recurs.
4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare arătate.
Înalta Curte reţine că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă.
Astfel, căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părţile şi nici instanţa de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exerciţiul unei căi de atac.
Prin urmare, persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În acest context, instanţa de control judiciar reţine că potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."
Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 1, 4 şi 5 C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului, hotărârile date în apel, fără drept de recurs precum şi cele neatacate cu recurs, şi hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.
De asemenea, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile legale anterior menţionate, care exclud decizia nr. 36 din 13 ianuarie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, de la calea de atac a recursului, având în vedere că este dată în soluţionarea unei contestataţii în anulare, prin care a fost anulată ca netimbrată contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei nr. 853/13.10.2020, decizia fiind definitivă.
Prin urmare, în acord cu dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., reţinând că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, Înalta Curte va face aplicarea sancţiunii inadmisibilităţii recursului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 36 din 13 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2022.