Cassation grounds for extraneous reasoning rejected in public access to prison intelligence data dispute
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's decision that rejected the claimant's action. The dispute arose from a public access to information complaint where the claimant challenged the response of the General Directorate of the National Penitentiary Administration, alleging that the decision not to issue specific addresses regarding psychological profiling and chemical substance inquiries was based on extraneous grounds. The claimant invoked the cassation ground of unreasonable or contradictory reasoning under Article 488(1)(6) of the Civil Procedure Code, arguing that the lower court failed to address substantive allegations regarding prison intelligence monitoring. The Supreme Court held that this legal basis was not applicable because the first-instance judgment provided clear, logical, and concise legal reasoning consistent with the file's evidence, noting that the claimant's disagreement with the logical-juridical rationale did not constitute a motivation error or reliance on foreign grounds. Consequently, the final decision maintains the lower court's dismissal of the complaint under Article 496(1) of the Civil Procedure Code read in conjunction with Article 20(1) of Law No. 544/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 pct. 6 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004; Cassation grounds for extraneous reasoning rejected in public access to prison intelligence data dispute: Preliminar, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-reclamant se pot încadra, formal, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 02.03.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Directorul General al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a formulat plângere împotriva răspunsului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 13045 din data de 28.01.2020 comunicat la data de 04.02.2020.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 148 din data de 19 mai 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 148 din data de 19 mai 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III -a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - reclamant a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive străine judecăţii.
Recurentul - reclamant a susţinut că instanţa de fond nu a manifestat niciun interes în legătură cu existenţa serviciului de informaţii din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi nici cu privire la activitatea desfăşurată de lucrătorii acestui serviciu aflat în subordinea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Pentru a se lamurii temeinicia monitorizării sale de către lucrătorii din subordinea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a solicitat instanţei emiterea unei adrese pentru a-i fi comunicate date despre profilul său psihologic care exclude interesul său ori posibilitatea implicării în comiterea de infracţiuni, însă instanţa de fond i-a respins cererea.
Deşi din fotografiile depuse la dosar rezultă că elemente criminale derulează acţiuni tipic mafiote de otrăvire şi maltratare a familiei sale totuşi instanţa de judecată nu a considerat a fi necesar să solicite lămuriri directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor în legătură cu substanţe chimice utilizate de către lucrătorii din subordinea directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Instanţa de fond a pronunţat sentinţa recurată pe baza unor motive străine de cererea supusă judecăţii, motivele reţinute de instanţă fiind străine de natura cauzei.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că cererea de recurs nu conţine motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază recursul. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului.
Preliminar, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului-reclamant se pot încadra, formal, în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
Analizând sentinţa recurată în raport de criticile invocate de recurentul-reclamant şi de apărările formulate prin întâmpinare de intimata-pârâtă, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat şi îl va respinge ca atare pentru considerentele ce succed:
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Cluj a respins plângerea fomrulată de reclamantul A. împotriva răspunsului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor nr. 13045 din data de 28.01.2020.
Înalta Curte reţine că recurentul a invocat motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul întemeierii hotărârii pe motive străine de natura cauzei.
Potrivit motivului de recurs invocat: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".
În literatura de specialitate s-a precizat că, deşi la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de casare, şi anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate şi o hotărâre care nu este deloc motivată şi una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Un atare motiv de casare se justifică prin faptul că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluţia adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.
În speţă, recurentul-reclamant a susţinut că hotărârea de fond conţine motive străine de natura cauzei. Mai exact a arătat că instanţa de fond i-a respins cererea prin care a solicitat emiterea unei adrese pentru a-i fi comunicate date despre profilul său psihologic care exclude interesul său ori posibilitatea implicării în comiterea de infracţiuni.
Observând textul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., se desprinde necesitatea arătării motivelor de fapt şi de drept ce au format convingerea instanţei, precum şi a celor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Concluzionând, motivarea hotărârii trebuie să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar, ea constituind astfel o garanţie pentru părţile din proces în faţa eventualului arbitrariu judecătoresc şi, de altfel, singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
Circumstanţiind aspectele de ordin teoretic la speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a făcut o analiză a apărărilor părţilor şi a răspuns susţinerilor acestora, expunând în mod clar, logic şi concis argumentele de fapt şi de drept care au fundamentat soluţia adoptată, cu respectarea cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în limitele învestirii sale şi în concordanţă cu actele de la dosar. În realitate, susţinerile recurentului-reclamant referitoare la nemotivarea hotărârii de fond din perspectiva întemeierii pe motive străine de natura cauzei nu reflectă decât dezacordul părţii în privinţa argumentelor care au stat la baza soluţiei pronunţate de prima instanţă, fără a susţine însă motivul de casare invocat.
Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, instanţa de control judiciar reţine că motivarea primei instanţe cu privire la faptul că adresa contestată nu a fost emisă de autoritatea pârâtă cu exces de putere, prin aceasta comunicându-se reclamantului aspecte reale referitoare la cadrul legal al organizării şi funcţionării pârâtei, nu reprezintă o motivare străină de natura cauzei.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este fondat, împrejurarea că recurentul-reclamant nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic ce a fundamentat soluţia primei instanţe neputând conduce la incidenţa motivului de nelegalitate referitor la nemotivarea hotărârii, deoarece acest text de lege se referă la pronunţarea hotărârii în baza unor temeiuri străine de natura pricinii, ipoteză care, aşa cum s-a arătat, nu se verifică în speţă.
Pentru aceste considerente, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., care să determine reformarea hotărârii primei instanţe, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant şi va menţine, în consecinţă, sentinţa de fond atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 148/2021 din 19 mai 2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2022.