Inadmissibility of administrative claim following constitutional validity of restrictive ordinances and passive procedural capacity of Ministry of Finance

Şedinţa publică din data de 1 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2015 la data de 26.08.2015, reclamantul A. a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se dispună:

1. Obligarea Guvernului prin pârâţii chemaţi în judecată la plata indemnizaţiei reparatorii cuvenite în baza prevederilor legii Recunoştinţei nr. 341/2004 al cărei beneficiar este pentru anii 2012, 2013, 2014, 2015, indemnizaţie a cărei plata este suspendata fără o motivaţie reala;

2. Acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea abuziva a dispoziţiilor: art. 1 al O.U.G. nr. 95/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, Nr. 969/30.12.2014; a art. I şi art. II din O.G. Nr. 1/2015 publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 44/19.01.2015;

3. Despăgubiri în valoare provizorie de 1% RON din suma cuvenita pentru anii 2012,2013,2015 şi 2014 şi neachitata de Ministerul Muncii prin Casa Naţionala de pensii conform cuantumului stabilit în concordanta cu prevederile art. 4 alin. (4) din Legea 341/2004 până la actualizarea din 30 decembrie 2014.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 351 din data de 01.10.2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Casa Naţională de Pensii Publice şi Ministerul de Finanţe şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâţi.

În temeiul art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 351 din data de 01.10.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul - pârât a arătat că recursul priveşte soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerul Finanţelor în privinţa petitului 2 al acţiunii şi soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii, solicitând admiterea acestei excepţii din perspectiva motivelor invocate de Ministerul Finanţelor, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, în parte ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute pentru exercitarea acţiunii în temeiul alt. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi, în parte, ca urmare a aplicării prevederilor alin. (3), teza finală, a art. 9 din aceeaşi reglementare.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor, recurentul a arătat că chemarea în judecată a Ministerului Finanţelor este nejustificată, având în vedere că reclamantul nu a avut niciun fel de raport juridic sau alte raporturi obligaţionale cu Ministerul Finanţelor, pentru a ne fi putut raporta la drepturi obligaţii izvorâte din acestea sau din alte raporturi obligaţionale.

În cauza de faţă, raporturile juridice nu s-au creat între reclamant şi Ministerul Finanţelor, conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. De asemenea, Ministerul Finanţelor nu a emis vreun act a cărui anulare să se solicite prin cererea de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, recurentul a arătat că a invocat această excepţie din perspectiva faptului că reclamantul a solicitat acordarea indemnizaţiei reparatorii cuvenite în baza Legii nr. 341/2004 pentru anii 2012,2013,2014 şi 2015 însă a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate doar cu privire la dispoziţiile care restrâng acordarea acestor drepturi pentru anul 2015.

Prin urmare, exercitarea acţiunii în temeiul alin. (1) art. 9 din Legea nr. 554/2004, fără a fi însoţită de o excepţie de neconstituţionalitate prin care să fie criticate din punct de vedere constituţional prevederile din ordonanţele considerate vătămătoare, înlătură caracterul admisibil al unei astfel de acţiuni.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor este nefondat.

Recurentul-pârât a indicat formal dispoziţiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., fără a dezvolta prin criticile sale acest motiv de nelegalitate şi fără a dezvolta argumentele în temeiul cărora consideră că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

În ceea ce priveşte recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", Înalta Curte constată că recurentul este nemulţumit de soluţia dată de instanţa de fond excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

Recurentul a susţinut că, în cauză, nu are calitate procesuală pasivă, întrucât raporturile juridice nu s-au creat între reclamant şi Ministerul Finanţelor, conform dispoziţiilor Legii nr. 554/2004. De asemenea, Ministerul Finanţelor nu a emis vreun act a cărui anulare să se solicite prin cererea de chemare în judecată.

Conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că aspectele privind competenţa Ministerului Finanţelor de a plăti despăgubirile solicitate reprezintă apărări pe fond, care susţin netemeinicia cererii de chemare în judecată.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a admis această excepţie, reţinând că potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:

"După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă."

Prin decizia nr. 608/2.10.2018, Curtea Constituţională a României a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de A. în dosarul nr. x/2015 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că prevederile art. I şi art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. I şi art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, ale art. 13 alin. (1) lit. j) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2014, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

În cauză, recurentul critică modul în care reclamantul a înţeles să stabilească cadrul procesual, respectiv să invoce excepţia de neconstituţionalitate în cadrul acţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a respectat principiul disponibilităţii procesului civil, trasat de lege ca drept al părţilor în art. 9 alin. (2) C. proc. civ. - "obiectul şi limitele judecăţii sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor" - şi ca obligaţie pentru instanţa învestită, conform art. 22 alin. (6) C. proc. civ. - "judecătorul trebuie să se pronunţe asupra tot ceea ce s-a cerut, fără însă a se depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Aspectele invocate de reclamant în susţinerea inadmisibilităţii acţiunii ar fi putut să prezinte relevanţă în cazul în care s-ar fi admis excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant şi s-ar fi pus problema acordării indemnizaţiei reparatorii cuvenite în baza Legii nr. 341/2004 pentru anii 2012, 2013 şi 2014.

Având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a pronunţat o hotărâre cu interpretarea sau aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele arătate, nefiind întrunite criticile invocate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 351 din 1 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 noiembrie 2022.