Eligibility of linked micro-enterprises for EU regional funding: sufficiency of shared CAEN codes to establish operation on the same relevant market and reasoned analysis of part-time employment data

Şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. Daan S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (MDRAPFE) şi cu Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Est - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional regional 2014 - 2020, a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.10.2017 şi a Deciziei nr. 87/11.12.2017, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord-Est faţă de care a respins acţiunea, pe acest considerent; a admis acţiunea formulată de reclamantul S.C. DAAN S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene; a anulat Decizia nr. 87/11.12.2017 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.10.2017, emise de pârât.

3. Încheierea de îndreptare a erorii materiale

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 8 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de îndreptare a erorii materiale a sentinţei civile nr. 113 din data de 29.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. x/2018, formulată de petenta S.C. DAAN S.R.L., privind acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene şi cu Agenţia pentru Dezvoltarea Regională Nord Est - Organism Intermediar pentru Programul Operaţional Regional 2014-2020.

Astfel, a dispus îndreptarea erorii materiale din considerentele sentinţei civile nr. 113/29.11.2018, în sensul că, în locul considerentelor ce privesc dosarul nr. x/2014, ce au fost redate dintr-o eroare de redactare, se vor insera considerentele corespunzătoare dosarului de faţă.

4. Calea de atac exercitată

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei) a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., anularea sentinţei recurate, ca fiind nemotivată, având în vedere că în considerentele acesteia se face vorbire despre alte părţi şi alte situaţii de fapt şi de drept decât cele deduse judecăţii.

Ulterior, respectiv la data de 1 februarie 2019, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei) a declarat recurs împotriva încheierii din data de 8 ianuarie 2019, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea recurată.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva sentinţei nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurentul a susţinut că instanţa a încălcat prevederile art. 425 C. proc. civ., arătând că nu a analizat probele care au fost administrate, nu a stabilit împrejurările de fapt esenţiale în cauză, nu evocă normele substanţiale şi procedurale incidente şi aplicarea lor în speţă, soluţia exprimată prin dispozitiv rămâne nesusţinută şi pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrală şi nu permite exercitarea controlului judiciar.

Referitor la recursul declarat împotriva încheierii din data de 8 ianuarie 2019, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, recurentul a criticat sentinţa recurată, în ceea ce priveşte concluziile instanţei de fond privind posibilitatea şi nu certitudinea ca S.C. DAAN S.R.L. şi nu S.C. A. S.R.L. să nu nu facă parte din categoria întreprinderilor legate, la depăşirea numărului maxim de angajaţi prevăzuţi de lege pentru categoria microintreprinderior.

5. Apărările formulate în recurs

5.1. Intimata-reclamantă S.C. Daan S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă.

5.2. Intimata-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Est a achiesat la recursul declarat de recurenta-pârâtă.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 30 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele şi pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

7.1. Situaţia de fapt

Reclamanta S.C. DAAN S.R.L. s-a adresat la data de 09.05.2018, instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bacău, solicitând, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (MDRAPFE) şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Est - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional regional 2014 - 2020, efectuarea unui control de legalitate asupra actului administrativ Procesul-verbal de constatare şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.10.2017 şi a Deciziei nr. 87/11.12.2017, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă, solicitând anularea acestora.

Actul administrativ contestat a fost încheiat urmare a verificării suspiciunii de neregulă ce a vizat aspectele menţionate în sesizarea Serviciului nereguli şi monitorizare audit nr.x/30.05.2017, precum şi aspectele menţionate în sesizarea Unităţii Gestionare Nereguli Fonduri Europene nr.x/30.05.2017, în ceea ce priveşte încheierea contractului de finanţare nr. x/30.06.2014 Cod SMIS 52559, având ca obiect "Dotare Clinică Medicală" în cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013 Axa prioritară 4 "Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local" Domeniul major de intervenţie 4.3 "Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor".

Prin adresa nr. x/06.04.2017, înregistrată la ADR NE cu nr. x/06.04.2017, administratorii S.C. DAAN S.R.L., B. şi C. au solicitat acordul pentru fuziunea prin absorbţie a S.C. A. S.R.L. de către S.C. DAAN S.R.L., solicitare care a condus la efectuarea de verificări din partea autorităţii pârâte, care au vizat încadrarea societăţii reclamante în categoria microîntreprinderilor la momentul obţinerii finanţării şi menţinerea acestei încadrări pe perioada asumată prin contract.

Prin Procesul-verbal de constatare şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.10.2017 s-a stabilit, în urma verificărilor, că administratorii beneficiarului deţin sau au mai deţinut calităţi şi funcţii în cadrul altor firme, în perioada 01.01.2011 - 30.06.2014 respectiv: S.C. A. S.R.L., S.C. D. S.R.L. şi S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., care îşi desfăşurau activitatea la adresa Str. x, Nr. 19, Bacău şi deţineau coduri CAEN comune, autorizate în aceste locaţii, respectiv: 8610 - Activităţi de asistenţă spitalicească, 8622 - Activităţi de asistenţă medicală specializată, 8621 - Activităţi de asistenţă medicală generală, 8690 - Alte activităţi referitoare la sănătatea umană, societatea reclamantă având cod CAEN principal 8622 - Activităţi de asistenţă medicală specializată.

În urma analizei informaţiilor extinse furnizate de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin adresa nr. x/14.04.2017, înregistrată la ADR Nord-Est cu nr. x/27.04.2017, s-a constatat că asociaţii/administratorii beneficiarului deţin/au mai deţinut calităţi şi funcţii şi în cadrul altor firme în perioada 01.01.2011 -30.06.2014, perioadă în care, conform Ghidului solicitantului, aplicantul trebuia să îşi menţină condiţiile referitoare la statutul de micro - întreprindere, unul din criteriile de eligibilitate fiind ca solicitantul să fie societate comercială care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, entităţi care au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2.000.000 euro, echivalentul în RON, aşa cum rezultă din Legea 346/2004.

Analizând relaţia dintre societatea reclamantă şi S.C. A. S.R.L., organul de control a constatat că, în raport de actele suplimentare şi de informaţiile prezentate de beneficiar în actele depuse odată cu cererea de finanţare, există indicii că cele două firme ar fi putut fi legate la data depunerii cererii de finanţare, în raport de dispoziţiile art. 44 alin. (4) din Legea 346/2004. Pornind de la această premisă, pârâtul a verificat încadrarea reclamantei în categoria microîntreprinderilor, din perspectiva condiţiilor impuse de Ghidul solicitantului şi a stabilit că, în urma cumulării datelor celor două firme legate, rezultă că numărul de salariaţi este 10, ceea ce conduce la încadrarea reclamantei în categoria întreprinderilor mici.

Împotriva procesului-verbal de constatare şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.10.2017 reclamanta a formulat contestaţie administrativă, respinsă ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 87/11.12.2017, emisă de pârâtă.

Instanţa de fond a constatat că, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborat cu art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004, se impune admiterea acţiunii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (MDRAPFE), dispunând anularea Procesul-verbal de constatare şi stabilire a creanţelor bugetare nr. x/23.10.2017 şi Decizia nr. 87/11.12.2017.

7.2 Analiza motivelor de casare

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) împotriva sentinţei nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea sentinţei, ca fiind nemotivată, pentru motivul că în considerentele acesteia se face vorbire despre alte părţi şi alte situaţii de fapt şi de drept decât cele deduse judecăţii, Înalta Curte îl apreciază ca fiind rămas fără obiect, întrucât prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 8 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus îndreptarea erorii materiale din considerentele sentinţei civile nr. 113/29.11.2018, în sensul că, în locul considerentelor ce privesc dosarul nr. x/2014, ce au fost redate dintr-o eroare de redactare, s-au inserat considerentele corespunzătoare dosarului de faţă.

Prin urmare, în condiţiile în care criticile invocate de recurentă cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de fond privesc de fapt încheierea din Camera de Consiliu de la data de 8 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar motivarea hotărârii se regăseşte în considerentele acestei încheieri, iar ulterior, la data de 1 februarie 2019, pârâtul a declarat recurs atât împotriva încheierii din data de 8 ianuarie 2019, cât şi împotriva sentinţei civile nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea recurată, recursul declarat iniţial la data de 14.01.2019 împotriva sentinţei civile nr. 113/29.11.2018 a rămas fără obiect.

În ceea ce priveşte recursul declarat la data de 01 februarie 2019, de pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva încheierii din data de 8 ianuarie 2019, precum şi împotriva sentinţei civile nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea recurată, instanţa de recurs se va pronunţa cu precădere, având în vedere dispoziţiile art. 489 raportat la art. 248 din C. proc. civ., asupra excepţiei nulităţii recursului declarat împotriva încheierii din data de 08.01.2019.

Înalta Curte va respinge această excepţie, constatând că prin încheierea recurată se îndreaptă eroarea materială strecurată în sentinţă în sensul ataşării unor considerente străine de pricină, de la un alt dosar, cuprinzând considerentele corespunzătoare acestei sentinţe, iar prin recursul declarat se critică atât încheierea de îndreptare cât şi sentinţa recurată, criticile fiind comune.

În ceea ce priveşte motivele invocate, se că prin recursul declarat recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., iar criticile conţinute în memoriul de recurs se circumscriu cazului de casare prevăzut de aceste dispoziţii legale.

Referitor la criticile pe fond, Înalta Curte constată că prima instanţă a analizat constatarea pârâtului că S.C. Daan S.R.L. şi S.C. A. S.R.L. ar putea fi firme legate la data depunerii cererii de finanţare, prin raportare la art. 44 alin. (4) din Legea 346/2004, potrivit cărora:

"întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.".

Conform dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din lege, la care face trimitere prevederea de la alin. (4), "(1) întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: a) o întreprindere deţine majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau ale asociaţilor celeilalte întreprinderi; b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administraţie, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi; c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia; d) o întreprindere este acţionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi deţine singură, în baza unui acord cu alţi acţionari ori asociaţi ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acţionarilor sau asociaţilor întreprinderii respective.

Instanţa de fond a reţinut că, dacă în ceea ce priveşte acţionarii şi administratorii celor două firme situaţia este evidentă, aceştia fiind comuni, în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii pe aceeaşi piaţă, pârâtul a stabilit în mod greşit că această condiţie ar fi incidentă, întrucât, chiar dacă ambele societăţi prestează servicii în zona medicală, reclamanta realizează intervenţii de chirurgie estetică, fiind plătitoare de TVA, iar S.C. A. S.R.L. realizează servicii de chirurgie reparatorie, fiind scutită de plata TVA, astfel că serviciile nu sunt identice, interschimbabile sau substituibile, nu erau situate în amonte sau în aval unele faţă de celelalte, datorită caracteristicilor, preţurilor şi utilizatorilor cărora le erau destinate.

Recurenta, pornind de la evidenţa faptului că asociaţii/administratorii intimatei au mai deţinut calităţi şi funcţii şi în S.C. A. S.R.L., în ceea ce priveşte chestiunea activităţii prestate de către cele două entităţi pe "aceeaşi piaţă relevantă sau pieţe adiacente", a solicitat instanţei de recurs sa constate faptul că, potrivit informaţiilor furnizate de către ONRC, ambele societăţi au acelaşi cod CAEN 8622 - Activităţi de Asistenţă Medicală Specializată.

Ca principiu, Înalta Curte reţine că nu se poate stabili o identitate între desfăşurarea unei activităţi sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente şi Codul CAEN, care defineşte activitatea principală, cu caracter general, "activităţi de asistenţă medicală specializată", nefiind un criteriu de analiză suficient, existând posibilitatea desfăşurării de activitate medicală specializată în domenii diferite, pe pieţe diferite.

Pe de altă parte, chiar dacă cele două societăţi sunt considerate partenere sau legate, deşi autoritatea pârâtă nu a reţinut în mod cert acest lucru ci că ar putea fi considerată, în cadrul unei interpretări extinse a noţiunii de piaţă relevantă sau adiacentă, luând în considerare totuşi că, intervenţiile de chirurgie estetică efectuate de reclamantă, se află într-o zonă adiacentă serviciilor de chirurgie reparatorie, prestate de S.C. A. S.R.L., în mod corect a interpretat prima instanţă prevederile cap. II.1. "Criterii de eligibilitate" din Ghidul Solicitantului, apreciind că, condiţiile impuse solicitanţilor de finanţări nerambursabile nu interzic accesul la finanţare al unor întreprinderi legate, ci într-o astfel de situaţie se stabileşte doar că datele vor fi avute în vedere cumulat pentru firmele partenere sau legate.

Potrivit condiţiilor de eligibilitate din Ghid: solicitantul este societate comercială sau societate cooperativă, care se încadrează în categoria microîntreprinderilor; sucursalele, agenţiile, reprezentanţele sau alte unităţi fără personalitate juridică nu sunt eligibile; solicitantul de finanţare va completa şi anexa la cererea de finanţare Declaraţia privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM conform Legii nr. 346/2004-Anexa 1.5. Recomandăm o atenţie sporită aplicării corecte a prevederilor Legii 346/2004, în special în ceea ce priveşte identificarea întreprinderilor partenere sau legate cu întreprinderea solicitantă. Încadrarea datelor solicitantului (a numărului mediu anual de salariaţi şi a cifrei de afaceri anuale nete/activelor totale) în pragurile prevăzute pentru microîntreprinderi se verifică abia după luarea în calcul a datelor aferente întreprinderilor partenere şi legate, identificate conform legii.

Prin procesul-verbal de constatare contestat s-a stabilit că în perioada 01.01.2011 -30.06.2014, conform Ghidului Solicitantului, aplicantul trebuia să îşi menţină condiţiile referitoare la statutul de micro - întreprindere, unul din criteriile de eligibilitate fiind ca solicitantul să fie societate comercială care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, entităţi care au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la 2.000.000 euro, echivalentul în RON, aşa cum rezultă din Legea 346/2004.

Analizând relaţia dintre societatea reclamantă şi S.C. A. S.R.L., organul de control a constatat că, în raport de actele suplimentare şi de informaţiile prezentate de beneficiar în actele depuse odată cu cererea de finanţare, există indicii că cele două firme ar fi putut fi legate la data depunerii cererii de finanţare, în raport de dispoziţiile art. 44 alin. (4) din Legea 346/2004 şi pornind de la această premisă, pârâtul a verificat încadrarea reclamantei în categoria microîntreprinderilor, din perspectiva condiţiilor impuse de Ghidul solicitantului şi a stabilit că, în urma cumulării datelor celor două firme legate, rezultă că numărul de salariaţi este 10, ceea ce conduce la încadrarea reclamantei în categoria întreprinderilor mici.

Prin urmare, neregula nu o reprezintă faptul în sine că cele două societăţi ar fi putut fi legate, ci că în urma cumulării datelor celor două firme legate, reclamanta nu mai îndeplinea condiţiile de eligibilitate pentru obţinerea finanţării, din punct de vedere al numărului de salariaţi şi nu a cifrei de afaceri.

Din acest punct de vedere, instanţa de fond a constatat că, raportat la dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (4) din Legea 346/2004, din copiile contractelor de muncă ce au fost avute în vedere la control, rezultă că în perioada 2011-2013, la S.C. A. S.R.L. au figurat, în total, 11 angajaţi (o parte - pe întreaga perioadă, o altă parte - pe interval limitat), iar 3 dintre aceştia au fost angajaţi cu timp limitat, de 2 ore pe zi (10 ore pe săptămână), ceea ce presupune că, şi în ipoteza în care am avea în vedere toate cele 11 persoane, din care 8 cu normă întreagă şi 3 cu normă redusă (2 ore/zi), rezultă un număr mediu de până la 9 angajaţi. S.C. DAAN S.R.L. a figurat în toată această perioadă cu 0 salariaţi.

Recurentul-pârât a solicitat, în legătură cu acest aspect, acceptarea contractelor depuse sub beneficiul îndoielii şi al posibilităţii întocmirii acestora pro causa, având în vedere adresa nr. x/06.10.2017 a Inspecţiei Muncii - Inspectoratul de muncă Bacău potrivit căreia, trei dintre persoanele prezentate de către intimată ca fiind angajate cu normă parţială de doua ore pe zi (G., H. şi I.) figurează în evidenţele ITM Bacău ca fiind angajate cu normă întreagă, anexând Raport Revisal.

Întrucât acest extras conţinea erori, intimata-reclamantă a solicitat ITM Bacău rectificarea acestor erori, depunând, în cadrul probei cu înscrisuri încuviinţată de instanţa de recurs, la data de 10.12.2021, Raport de activitate emis de ITM Bacău, din care rezultă că domnii G. şi H. figurează cu timp parţial 2 ore pe zi, conform contractelor de muncă depuse la dosarul cauzei, iar contractele dublate pentru doamnele J. şi I. au fost radiate cu data încheierii acestora.

Intimata-pârâtă a făcut dovada susţinerilor sale cu contracte de muncă vizate de ITM Bacău şi Raportul de activitate emis de ITM Bacău, Înalta Curte neputând să dea curs solicitării recurentului-pârât de acceptare a contractelor depuse sub beneficiul îndoielii şi al posibilităţii întocmirii acestora pro causa, neexistând nici un argument pentru o asemenea evaluare a probatoriului, iar în măsura în care recurenta avea îndoieli cu privire la veridicitatea acestor înscrisuri putea formula o cerere de înscriere în fals, ceea ce nu făcut.

Aceste susţineri ale reclamantei privind numărul de salariaţi nu au fost analizate de autoritatea pârâtă în soluţionarea contestaţiei administrative, astfel după cum rezultă din conţinutul Deciziei nr. 87/11-12-2017, de respingere a contestaţiei administrative, în care Compartimentul de soluţionare contestaţii, reia constatările din cuprinsul procesului-verbal fără să facă o analiză a susţinerilor contestatoarei, astfel încât în mod legal şi temeinic instanţa de fond a apreciat că decizia de soluţionare a contestaţiei nu corespunde exigenţelor legale privind motivarea actului administrativ, ce impun o analiză completă, efectivă şi circumstanţiată la aspectele particulare invocate de titularul contestaţiei.

Având în vedere motivul declarării proiectului ca fiind neeligibil, cele două societăţi considerate legate nu se încadrau în categoria microîntreprinderilor din perspectiva numărului de salariaţi, împrejurarea că ambele îşi desfăşoară activitatea în incinta aceluiaşi imobil, spaţiul comercial de pe strada x nr. 19 - parterul clădirii - proprietatea S.C. DAAN S.R.L. fiind închiriat, potrivit contractului de închiriere nr. x/01.04.2005 către S.C. A. S.R.L., care foloseşte echipamentele achiziţionate prin proiectul finanţat, în condiţiile în care S.C. DAAN S.R.L. are 0 (zero) salariaţi, nu prezintă relevanţă.

Astfel cum s-a reţinut mai sus, chiar şi în situaţia în care s-ar reţine că e vorba de întreprinderi legate, proiectul era în continuare eligibil, prin cumularea datelor privind cele două societăţi aduse în discuţie: S.C. Daan S.R.L. şi S.C. A. S.R.L., iar împrejurarea că îşi desfăşoară activitatea în acelaşi spaţiu nu reprezintă prin ea însăşi o neregulă.

Judecătorul fondului a reţinut corect că împrejurarea că pentru S.C. DAAN S.R.L. se evidenţiază zero salariaţi, pune la îndoială modul în care îşi desfăşoară activitatea, însă, în condiţiile în care această situaţie nu a fost reţinută ca temei al măsurii dispuse în procesul-verbal, actul administrativ individual care produce efecte juridice, prin decizia de soluţionare a contestaţiei sau prin actele de procedură din instanţă nu pot fi invocate neregularităţi suplimentare care să justifice decizia administrativă luată prin procesul-verbal nr. x/23.10.2017, pârâtul constatând doar că, fiind vorba despre două întreprinderi legate, reclamanta nu se mai încadra în categoria microîntreprinderilor din perspectiva criteriului referitor la numărul maxim de angajaţi.

8. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) împotriva sentinţei nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără obiect.

Respinge excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva încheierii din data de 8 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei nr. 113/2018 din 29 noiembrie 2018, îndreptată prin încheierea din data de 8 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 ianuarie 2022.