Military pension recalculation jurisdiction conflict resolved in favor of first-instance civil court

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 03.11.2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale (U.M. 02505 Bucureşti), U.M. 01564 Iaşi, U.M. 01175 Iaşi, Direcţia Generală Financiar - Contabilă din M.Ap. N. şi Ministerul Apărării Naţionale, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

1. obligarea pârâţilor la recalcularea/revizuirea pensiilor militare de stat prin raportare la art. 7 lit. b) din Legea nr. 153/2017 (raportat la solda de funcţie a cadrelor militare în activitate cu raportare la salariul minim brut de 1450 RON de la 01.02.2017 în baza H.G. nr. 1/2017 şi raportat la salariul minim brut de 1667 RON, prin efectul Legii nr. 207/2017 corelat cu Legea nr. 152/2017) la care să se adauge celelalte sporuri aşa cum sunt ele identificate în decizia de pensie a fiecărui reclamant în procentele aplicate la noua soldă de funcţie;

2. obligarea Casei de Pensii Sectoriale a M.Ap. N. la recalcularea pensiei militare de stat cu cifrele corect astfel rezultate, sumă actualizată cu indicele de inflaţie şi dobânda legală la data plăţii efective, cu plata diferenţelor de pensie rezultate de la data instituirii dreptului de pensie militară de stat şi până la zi;

3. obligarea pârâţilor la majorarea pensiei lunare prin majorarea soldei lunare brute (S.L.B.) cu 7.5 %, conform art. 19 din aceeaşi anexă VI, capitolul II secţiunea a III-a din Legea nr. 153/2017 pentru realizarea prerogativelor constituţionale de apărare, ordine publică şi securitate naţională şi transmiterea către C. pen..S. a M.Ap. N. pentru a ţine cont de aceste cifre la emiterea noii decizii de pensie conform capetelor de cerere şi plata diferenţelor rezultate faţă de pensia netă lunară achitată de la 01.07.2017 la zi cu dobânda aferentă şi rata inflaţiei la data plătii efective;

4. obligarea tuturor pârâţilor la plata de despăgubiri pentru discriminare şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun şi sancţionarea pentru discriminare a pârâţilor şi daune morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei, în cuantum de 100.000 Ron fiecare

5. declararea nulităţii Ordinului comun nr. M.25/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat publicat în Monitorul Oficial nr. 214/23.03.2016, raportat la dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 212/2018, deoarece acesta este nelegal şi contravine inclusiv Legii nr. 223/2015 dar şi art. 13 lit. d) şi urm. din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial nr. 260/21.04.2010;

6. obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 03.11.2022, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale cu privire la capătul nr. 5 de cerere având ca obiect declararea nulităţii Ordinului comun nr. M 25/2016.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 549/09.03.2022, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a capătului 5 de cerere privind declararea nulităţii Ordinului comun nr. M. 25/2016, în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal; a disjuns capetele de cerere 1-4 şi 6 formulate de reclamanţi şi a dispus înregistrarea unui nou dosar, pentru capetele de cerere disjunse, stabilind termen de judecată la data de 11.05.2022.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat că reclamanţii au formulat o acţiune complexă, cu mai multe capete de cerere, însă capătul 5 de cerere, prin care se solicită anularea Ordinului comun nr. M 25/2016, are natura unui capăt principal de cerere, soluţionarea lui nedepinzând de modalitatea de soluţionare a celorlalte cereri formulate în cauză, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 1 şi art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 99 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii revine Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin sentinţa nr. 105/05.07.2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind declararea nulităţii Ordinului comun nr. M. 25/2016, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă (complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale); a constatat invit conflictul negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a constatat că, atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată cât şi în cuprinsul precizărilor depuse la dosar, reclamanţii au arătat că înţeleg să învestească instanţa de judecată în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, invocând excepţia de nelegalitate a Ordinului comun nr. M 25/2016.

Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 reglementează excepţia de nelegalitate şi procedura specifică acesteia. Alin. (2) prevede că soluţionarea litigiului pe fond trebuie să depindă de actul administrativ cu caracter individual ce face obiectul excepţiei şi de faptul că instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză,

Competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate aparţine, de la data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012 (Legea nr. 76/2012), instanţei învestite cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate.

Cu alte cuvinte, prin excepţie de la regula stabilită la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atunci când legalitatea unui act administrativ este contestată pe calea excepţiei de nelegalitate, instanţa învestită cu fondul litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepţia este instanţa competentă să se pronunţe asupra excepţiei, indiferent de natura litigiului in cadrul căruia a fost invocata.

În consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, revine Tribunalului Iaşi competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate întrucât acesta este instanţa învestită cu fondul litigiului (respectiv cu cererea reclamanţilor de recalculare a pensiilor militate de stat), nefiind aplicabile în cauză dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Mai întâi, cu privire la limitele învestirii sale, Înalta Curte constată, din prezentarea circumstanţelor acestei cauze, că instanţa Curţii de Apel Iaşi a fost învestită prin sentinţa de declinare a competenţei de către Tribunalul Iaşi cu soluţionarea capătului 5 din cererea de chemare în judecată având ca obiect: Declararea nulităţii Ordinului nr. M 25/2016, pentru abrobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat emis de Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Serviciul de Protecţie şi Pază, judecata celorlalte capete de cerere fiind disjunsă.

În raport cu temeiul de drept invocat, în mod expres, în cererea de chemare în judecată şi, faţă de precizările depuse la data de 16.02.2022, Curtea de Apel Iaşi a reţinut în mod judicios că reclamanţii au înţeles să învestească instanţa cu excepţia de nelegalitatea a Ordinului nr. M 25/2016, în condiţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Excepţia de nelegalitate este reglementată ca un mijloc procesual de apărare supus procedurii speciale reglementate de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 ce poate fi invocat în cadrul unui proces deja început, indiferent de obiectul acestuia, fiind o formă de control judecătoresc al legalităţii actului administrativ diferită de acţiunea directă în contencios administrativ, prin care se tinde la anularea actului emis de o autoritate publică.

Această excepţie are ca scop soluţionarea cauzei pe fond fără a se ţine seama de actul vizat, în măsura în care se constată că acesta este nelegal.

În cauză, cerere care vizează excepţia de nelegalitate a fost formulată ca un mijloc de apărare, în strânsă legătură cu soluţionarea litigiului pe fond şi nu poate fi calificată drept o veritabilă cerere de chemare în judecată, în sensul dispoziţiilor art. 194 C. proc. civ., cu atât mai puţin, un capăt principal de cerere, nefiind aşadar aplicabile în cauză dispoziţiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în soluţionarea excepţiei de necompetenţă materială, Tribunalul Iaşi nu a avut în vedere şi dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care: "Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză. În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul."

Raportat la aceste dispoziţii, este evident că, în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de nelegalitate a Ordinului nr. M 25/2016, competenţa materială aparţine instanţei învestite cu soluţionarea fondului litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, respectiv Tribunalul Iaşi, fiind lipsite de relevanţă considerentele referitoare la incidenţa art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate aparţine, de la data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012 (Legea nr. 76/2012), instanţei învestite cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate.

În consecinţă, raportat la dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că revine Tribunalului Iaşi competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate, întrucât acesta este instanţa învestită cu fondul litigiului (respectiv cu cererea reclamanţilor de recalculare a pensiilor militare de stat) şi că, în mod greşit, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, această instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Iaşi.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., C., B. şi D. şi pârâţii Ministerul Apărării Naţionale, U.M. 01564 Iaşi, U.M. 01175 Iaşi şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale (U.M. 02505 Bucureşti) în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2022.