Jurisdictional conflict over inmate’s challenge to prison transfer refusal under Art. 56 of Law No. 254/2013

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată iniţial la Curtea de Apel Bucureşti, petentul condamnat A., a contestat Decizia ANP, comunicată cu adresa nr. x/5.05.2022, prin care i s-a respins cererea de transfer de la Penitenciarul Giurgiu la Penitenciarul Mărgineni.

Cererea a fost transmisă pe cale administrativă la judecătorul delegat din cadrul Penitenciarului Giurgiu, unde a fost înregistrată sub nr. x/2022.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin încheierea nr. 744/26.05.2022, judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Giurgiu (dosar nr. x/2022) a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul condamnat A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, apreciind că petentul atacă un act administrativ (decizia directorului ANP), în cadrul unei proceduri de contencios administrativ, aşadar de competenţa instanţei de contencios administrativ.

2.2. Prin sentinţa nr. 1270/21.06.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX- contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul condamnat A., în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Giurgiu; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între judecătorul de supraveghere a privării de libertate din Penitenciarul Giurgiu şi Curtea de Apel şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel, reţinând că petentul este deţinut în Penitenciarul Giurgiu, iar prin Decizia ANP comunicată cu adresa nr. x/5.05.2022 i-a fost respinsă cererea de transfer de la acest penitenciar la Penitenciarul Mărgineni, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 45 alin. (2) şi art. 56 alin. (2) şi alin. (8) din Legea 254/2013, a constatat că Legea nr. 254/2013 constituie legea specială în materia măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, iar art. 56 alin. (2) din acest act normativ reglementează în mod expres în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate competenţa soluţionării cererilor formulate de către deţinuţi împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de această lege.

Astfel, având în vedere că actul administrativ contestat de petent este emis în legătură cu dreptul său la transfer într-un penitenciar aflat cât mai aproape de domiciliu, competenţa de soluţionare a cererii formulate aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Giurgiu.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Litigiul are ca obiect contestaţia formulată de petentul A., aflat în stare de detenţie, împotriva Deciziei ANP, comunicată cu adresa nr. x/5.05.2022, prin care i s-a respins cererea de transfer de la Penitenciarul Giurgiu la Penitenciarul Mărgineni.

Instanţele aflate în conflict s-au declarat necompetente material şi teritorial în raport cu calificarea naturii juridice a litigiului.

Plângerea formulată de deţinutul A. vizează exercitarea unor drepturi prevăzute de Legea nr. 254/2013.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 45 alin. (2) din Legea 254/2013:

"Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor."

Totodată conform art. 56 alin. (2) din acelaşi act normativ:

"(...)

(2) Împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege, luate de către administraţia penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, în termen de 10 zile de la data când au luat cunoştinţă de măsura luată. (...)

(8) Competenţa de soluţionare a plângerii aparţine judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la penitenciarul care a dispus măsurile cu privire la exercitarea drepturilor. (...)"

În acelaşi sens este şi Decizia nr. 14/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în M. Of. nr. 908 din 20 noiembrie 2017, prin care Completul pentru judecarea recursului în interesul legii a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 56 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, judecătorul de supraveghere a privării de libertate din cadrul penitenciarului a cărui administraţie a dispus măsuri pretins a fi îngrădit exercitarea drepturilor persoanei condamnate este competent să soluţioneze pe fond plângerea formulată, chiar dacă ulterior aceasta a fost transferată definitiv sau temporar."

Aşa fiind, Înalta Curte, împărtăşind opinia Curţii de Apel Bucureşti, constată că Legea nr. 254/2013 constituie legea specială în materia măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor persoanelor condamnate, iar art. 56 alin. (2) din acest act normativ reglementează în mod expres în favoarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate competenţa soluţionării cererilor formulate de către deţinuţi împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta lege.

Prin urmare, având în vedere că actul contestat de petent este emis în legătură cu dreptul său la transfer într-un penitenciar aflat cât mai aproape de domiciliu, Înalta Curte apreciază că judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Giurgiu este competent să soluţioneze prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorului de Supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. - deţinut la Penitenciarul Giurgiu în favoarea Judecătorului de Supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Giurgiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2022.