Peremption of appeal after party death despite pending heir identification and curator request

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

1.1. Prin sentinţa nr. 3623 din 30.05.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, a anulat parţial Ordinul nr. 820/12.07.2017 şi Ordinul nr. 1088/18.08.2017, în ceea ce priveşte stabilirea salariului de bază lunar al reclamantului la cuantumul de 4.476 RON, a obligat pârâtul să emită un nou Ordin prin care să recalculeze salariul de care trebuie să beneficieze reclamantul începând cu data de 07.08.2017, corespunzător salariului brut lunar al unui şef serviciu la nivelul maxim pentru funcţie, grad şi gradaţie în cadrul MMACA şi încadrarea pe grila de salarizare corespunzătoare situaţiilor similare invocate, cu respectarea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, a obligat pârâtul la recalcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale dintre sumele primate şi sumele rezultate în urma recalculării începând cu data de 07.08.2017, drepturi salariale ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă de la data scadenţei fiecăreia şi în continuare până la data plăţii efective.

1.2. Împotriva acestei sentinţe, la data de 17.04.2020, a formulat recurs pârâtul Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Antreprenoriat, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a sentinţei criticate şi rejudecarea cauzei.

Prin încheierea din 25.06.2020, curtea de apel a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că la data de 14 noiembrie 2014 a decedat recurentul-reclamant A..instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, potrivit art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la introducerea în cauză a moştenitorilor intimatului, având în vedere că din cuprinsul certificatului constatator de deces nr. 4062/30.08.2019, rezultă că intimatul A. a decedat la data de 29.08.2019, ulterior introducerii cererii de recurs înregistrată la data de 15.05.2019.

1.3. La data de 29.12.2020, recurentul-pârât Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului a formulat cerere de repunere pe rol, solicitând continuarea judecăţii cauzei şi numirea unui curator special, până la intervenirea moştenitorilor defunctului A..

1.4. Prin încheierea din 08.04.2021, instanţa de judecată a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurentul-pârât şi a menţinut măsura suspendării judecăţii dispuse prin încheierea de şedinţă din data de 25.06.2020.

La termenul din 03.02.2022, cauza a fost repusă pe rol şi reţinută în pronunţare pe excepţia perimării invocată din oficiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 234 din 3 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de perimare şi a constatat perimat recursul formulat de către recurentul - pârât Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerţ şi Anteprenoriat împotriva sentinţei civile nr. 3623/30.05.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimatul - reclamant A.,

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 234 din 3 februarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ., arătând că imposibilitatea de repunere a cauzei pe rol nu reprezintă o cauză imputabilă instituţiei recurente, care a îndeplinit demersuri pentru aflarea moştenitorilor şi introducerea acestora în cauză.

Prin cererea de redeschidere a judecăţii emisă în baza adresei prin care s-au solicitat informaţii privind procedura succesorală a defunctului şi solicitarea de numire a unui curator special, instituţia şi-a manifestat voinţa de a continua judecata procesului şi de a surmonta impedimentul ivit în urma decesului intimatului- reclamant A..

Totodată, în toată această perioadă de timp, instanţa învestită cu judecarea cererii de recurs nu a întreprins niciun demers pentru aflarea moştenitorilor, respectiv deschiderea procedurii succesorale şi nici nu a admis cererea pentru numirea unui curator special.

Or, succesibilii persoanei decedate îşi pot exercita dreptul de opţiune succesorală, în termenul şi condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1103- respectiv 1 an de la deschiderea succesiunii, acceptând moştenirea întru-unul dintre felurile prevăzute de dispoziţiile art. 1108 C. civ., iar certificatul de moştenitor se eliberează de notarul public, în conformitate cu dispoziţiile art. 1132 şi urm. C. civ. Decesul reclamantului intimat a survenit în data de 29.08.2019, dată la care s-a deschis succesiunea potrivit prevederilor legale anterioare. Răspunsul Camerei Notarilor Publici Bucureşti privind nedeschiderea procedurii succesorale a fost emis după împlinirea termenului de opţiune succesorală.

În consecinţă, rămânerea în nelucrare nu a fost cauzată de motive imputabile recurentei, situaţie în care nu sunt incidente prevederile art. 416 C. proc. civ., soluţia Curţii de Apel Bucureşti fiind pronunţată cu aplicarea greşită a acestui text legal, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, instanţa de fond a încălcat prevederile art. 22 C. proc. civ. privind rolul judecătorului în aflare adevărului, potrivit căruia judecătorul trebuie să manifeste un rol activ în cadrul judecăţii şi al aflării adevărului în vederea stabilirii cadrului procesual continuării judecăţii.

Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, respectiv a adresei instituţiei de solicitare informaţii transmisă către Camera Notarilor Publici Bucureşti şi răspunsul emis, rezultă nedeschiderea procedurii succesorale a defunctului A.. Având în vedere că informaţiile obţinute de recurentul-pârât nu au fost suficiente pentru redeschiderea judecăţii şi, ţinând cont că accesul instituţiei la informaţiile legate de procedura succesorală a recurentului este limitat, iar instanţa avea la dispoziţie posibilitatea de a solicita informaţii suplimentare care să permită, eventual, redeschiderea judecăţii prezentei cauze, respectiv numirea unui curator special, astfel cum fusese solicitat în cererea de repunere pe rol.

În acest sens, recurentul a făcut trimitere la jurisprudenţa în materie, prin care se statuează obligaţia instanţei de judecată de a solicita informaţii suplimentare în situaţia în care legea limitează accesul părţilor la anumite informaţii, în vederea aflării adevărului si a continuării procesului.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate în recurs precum şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

În limitele motivelor de recurs, care pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. ("hotărârea a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"), se constată că recurentul invocă încălcarea regulilor de procedură referitoare la incidenţa perimării şi a rolului activ al judecătorului, prevăzut de art. 22 C. proc. civ.

Criticile sunt nefondate.

Astfel, potrivit art. 416 C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Cu privire la cursul perimării, dispoziţiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecăţii procesului de către partea care justifică un interes.

În speţă, prin încheierea din 25.06.2020, curtea de apel a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., faţă de decesul intimatului-reclamant la data de 29.08.2019.

Încheierea de suspendare a judecăţii nu a fost recurată. De asemenea, nu a fost recurată nici încheierea din 08.04.2021, prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de recurentul-pârât, fiind menţinută măsura suspendării judecăţii recursului.

În acest context, în mod corect instanţa de fond a constatat că termenul de perimare a început să curgă la data de 25.06.2020 şi s-a împlinit la data de 27.12.2020, dispoziţiile art. 416 C. proc. civ. fiind respectate.

Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de control judiciar reţine că în cauză nu sunt incidente prevederile 416 alin. (3) teza I din C. proc. civ., în raport cu temeiul suspendării, repunerea pe rol a cauzei nefiind un act de procedură ce trebuia efectuat din oficiu de către instanţă, fiind lipsită de suport critica în sensul că termenul de perimare nu a fost îndeplinit deoarece nu poate fi invocată culpa pârâtului, instanţa având obligaţia să repună cauza pe rol din oficiu.

Potrivit art. 415 alin. (2) C. proc. civ.:

Judecata cauzei suspendate se reia:

1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor;

2. prin cererea de redeschidere a procesului, făcută cu arătarea moştenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părţii interesate, a lichidatorului, a administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1 - 6;

3. din oficiu, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 7, după pronunţarea hotărârii de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv în cazurile prevăzute de art. 520 alin. (2) şi (4), după pronunţarea hotărârii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;

4. prin alte modalităţi prevăzute de lege."

Indicarea de către partea interesată a moştenitorilor părţii decedate se poate face fie prin dovedirea calităţii de moştenitor, cu certificatul de moştenitor sau cel de calitate de moştenitor, fie - în mod excepţional - prin prezentarea certificatelor de stare civilă ale persoanelor astfel desemnate, împreună cu probarea actului celui care are vocaţie succesorală concretă de acceptare expresă sau tacită a moştenirii părţi decedate.

Cererea de redeschidere a procesului formulată în temeiul art. 415 alin. (2) C. proc. civ. trebuie să conţină, aşa cum prevede expres legea, indicarea moştenitorilor, iar nu simple demersuri cu privire la aceştia; de altfel, textul de lege trasează sarcini precise ce incumbă celui ce doreşte continuarea judecăţii, care sunt obligaţii de rezultat, ceea ce înseamnă nominalizarea şi dovedirea celui ce are calitatea specială cerută de lege.

Prin urmare, în raport de circumstanţele factuale reţinute şi de dispoziţiile legale exprese antereferite, alegaţiile recurentului privind lipsa de culpă a acestuia în raport de demersurile efectuate, precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., principiu în baza căruia, în opinia acestuia, instanţa trebuia să-şi exercite rolul pentru aflarea adevărului în vederea stabilirii cadrului procesual continuării judecăţii, având la dispoziţie posibilitatea de a solicita informaţii suplimentare care să permită, eventual, redeschiderea judecăţii cauzei, respectiv numirea unui curator special, astfel cum fusese solicitat în cererea de repunere pe rol, care a fost respinsă de instanţă şi împotriva căreia recurentul-pârât nu a exercitat calea de atac, nu pot atrage incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond, urmând să respingă recursul formulat de pârâtul Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului împotriva deciziei nr. 234 din 3 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2022.