Suspension of tax enforcement for employee detachment allowances: applicability of fiscal code exemptions and proof of imminent financial damage
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the tax administration, leaving in force the Court of Appeal’s order to suspend the execution of the tax assessment decision in favor of the employer. The dispute concerned a request for suspension under Article 14 of Law No. 554/2004, challenging a tax decision that imposed social contributions and income tax on additional amounts paid to employees in Germany, which the taxpayer argued were non-taxable detachment allowances. The court determined that the "justified case" condition was met because the tax authority’s failure to apply the specific exemptions in Articles 76 and 142 of the Fiscal Code regarding detachment allowances created a serious doubt about the administrative act's legality, a position further supported by the subsequent annulment of the tax liability under Law No. 72/2022; additionally, the "imminent damage" requirement was satisfied by evidence that the taxpayer lacked sufficient liquidity to cover the debt, which would risk blocking business activity.
Legislator headnote
AI generatedart. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004; Suspension of tax enforcement for employee detachment allowances: applicability of fiscal code exemptions and proof of imminent financial damage: The dispute concerned a request for suspension under Article 14 of Law No. 554/2004, challenging a tax decision that imposed social contributions and income tax on additional amounts paid to employees in Germany, which the taxpayer argued were non-taxable detachment allowances. The court determined that the "justified case" condition was met because the tax authority’s failure to apply the specific exemptions in Articles 76 and 142 of the Fiscal Code regarding detachment allowances created a serious doubt about the administrative act's legality, a position further supported by the subsequent annulment of the tax liability under Law No. 72/2022; additionally, the "imminent damage" requirement was satisfied by evidence that the taxpayer lacked sufficient liquidity to cover the debt, which would risk blocking business activity.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Substantive basis governing the judgment on the request for suspension of execution.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de suspendare
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, a solicitat suspendarea în parte a Deciziei de impunere nr. x_291/14.10.2021, în ceea ce priveşte suma în cuantum total de 8.840.117 de RON, reprezentând contribuţii la asigurări sociale în sumă de 5.932.048 de RON, contribuţii la asigurări sociale de sănătate în sumă de 2.367.543 de RON, contribuţia asiguratorie pentru muncă în sumă de 532.656 de RON şi impozitul pe venitul din salarii şi asimilate salariilor în sumă de 7.870 de RON, aferent bazei de impozitare stabilită suplimentar de echipa de inspecţie fiscală în sumă de 25.466 Euro - reprezentând pretinse sume achitate în plus de societate faţă de valoarea salariului înscris pe fluturaşii de salariu - Germania, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare, potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 147 din 13 decembrie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal:
(i) a admis cererea de suspendare a executării formulată de S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Braşov;
(ii) a dispus suspendarea în parte a executării Deciziei de impunere nr. x/14.10.2021 în ceea ce priveşte suma de 8.840.117 de RON, reprezentând contribuţii la asigurări sociale în sumă de 5.932.048 de RON, contribuţii la asigurări sociale de sănătate în sumă de 2.367.543 de RON, contribuţia asiguratorie pentru muncă în sumă de 532.656 de RON şi impozitul pe venitul din salarii şi asimilate salariilor în sumă de 7.870 de RON, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea acesteia.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei curţii de apel a declarat recurs pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora a solicitat casarea sentinţei atacate şi rejudecarea cauzei în fond, în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Recurenta combate modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 din perspectiva îndeplinirii celor două condiţii, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
În privinţa celei dintâi, recurenta susţine că până la anularea de către o instanţă judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate aşa încât instanţa care soluţionează cererea de suspendare a executării nu poate anticipa soluţia ce se va da asupra fondului, prejudecându-l.
În opinia instanţei de fond, aparenţa de nelegalitate a actului administrativ fiscal rezidă din împrejurarea că reclamanta a asigurat cazarea angajaţior în Germania, iar organul fiscal nu ar fi avut în vedere dispoziţii ale Codul fiscal care scutesc de la plata impozitelor şi contribuţiilor a anumitor venituri.
Însă, normele care reglementează scutirea de la plata de impozite şi contribuţii aferente veniturilor de natură salarială sunt de strictă interpretare şi aplicare, având natura juridică a unor norme derogatorii faţă de regula impunerii.
Referitor la paguba iminentă, recurenta arată că trebuiau administrate dovezi care să o probeze iar nu să fie preluate neargumentat susţinerile reclamantei.
II. Procedura derulată în recurs
Prin întâmpinarea formulată, intimata- reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
După prezentarea detaliată a contextului raportului juridic fiscal litigios, intimata a punctat îndeosebi aspectele care vizează aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a căror suspendare a solicitat-o. În opinia intimatei, cea mai evidentă aparenţă de nelegalitate a deciziei de impunere este dată de faptul că, în ceea ce priveşte perioada ulterioară lunii august 2020, echipa de inspecţie fiscală a omis să aibă în vedere că Legea nr. 16/2017 a fost modificată de legiuitor prin Legea 172/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 16/2017 privind detaşarea salariaţilor în cadrul prestării de servicii transnaţionale. Această lege modificatoare a adus o clarificare suplimentară asupra indemnizaţiei de delegare, stipulând la art. I pct. 3 că indemnizaţia de detaşare nu se impozitează.
Referitor la paguba iminentă, intimata a insistat asupra probatoriului amplu administrat care a justificat întrutotul soluţia adoptată de curtea de apel.
La data de de 25 octombrie 2022, intimata-reclamantă a depus la dosar concluzii suplimentare însoţite de Decizia de anulare a obligaţiilor fiscale nr. x/30.06.2022 emisă de Serviciul Fiscal Orăţenesc Râşnov în temeiul Legii nr. 72/2022, prin care s-a dispus anularea sumei de 9.614.246 RON, reprezentând debit principal stabilit prin decizia de impunere contestată şi accesorii.
III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului de casare invocat şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x_291/14.10.2021, în ceea ce priveşte suma în cuantum total de 8.840.117 de RON, reprezentând contribuţii la asigurări sociale (5.932.048 de RON), contribuţii la asigurări sociale de sănătate (2.367.543 de RON), contribuţia asiguratorie pentru muncă (532.656 de RON) şi impozitul pe venitul din salarii şi asimilate salariilor în sumă de 7.870 de RON, aferent bazei de impozitare stabilită suplimentar de echipa de inspecţie fiscală în sumă de 25.466 Euro - reprezentând pretinse sume achitate în plus de societate faţă de valoarea salariului înscris pe fluturaşii de salariu - Germania, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.
Prima instanţă, verificând condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi luând act de consemnarea cauţiunii în cuantum de 22.341 RON, a ajuns la concluzia că cererea de suspendare de faţă este întemeiată, soluţie împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.
Argumentând soluţia preconizată şi răspunzând punctual, în acelaşi timp, criticilor recurentei, Înalta Curte reţine următoarele:
Referitor la "cazul bine justificat"
Potrivit recurentei, soluţia criticată ar anticipa rezolvarea fondului cauzei, prejudecându-l.
Acest punct de vedere nu poate fi primit în contextul în care în cuprinsul considerentelor sentinţei s-a reţinut că în analiza "cazului bine justificat ", instanţa se va opri numai asupra acelor argumente care, fără administrarea de probe, însă prin relevarea unor elemente probatorii, fără o cercetare aprofundată, permit formarea unui dubiu asupra legalităţii actului.
Fără a tranşa problemele litigioase ale raportului juridic fiscal în care sunt angrenate părţile, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reţine că "îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ" presupune cu necesitate "pipăirea" fondului.
Este exact ceea ce judecătorul de la Curtea de apel a făcut, din multitudinea de critici formulate de reclamantă, decelând un motiv de aparentă nelegalitate a actelor administrativ fiscale, decurgând din conduita omisivă a organului fiscal de a face referire în cuprinsul deciziei de impunere ori în actele care au stat la baza emiterii acesteia, la dispoziţiile art. 142 lit. i) şi art. 76 alin. (2) lit. m) din Codul fiscal, în vigoare, care menţionează în mod expres că atât indemnizaţiile de detaşare, dar şi orice alte sume de aceeaşi natură primite de salariaţi pe perioada delegării şi detaşării nu se cuprind în baza lunară a contribuţiilor sociale obligatorii, deci nu pot fi impozitate ca venituri de natură salarială, împrejurare ce atestă, prima facie, că exigenţa legală a cazului bine justificat este satisfăcută în prezenta cauză.
De altfel, situaţia nou -intervenită după pronunţarea sentinţei recurate, respectiv emiterea Deciziei de anulare a obligaţiilor fiscale nr. x/30.06.2022, în temeiul Legii nr. 72/2022 pentru anularea unor obligaţii fiscale şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în M.Oficial nr. 315/31.03.2022, prin care s-a dispus anularea sumei de 9.614.246 RON, reprezentând debit principal stabilit prin decizia de impunere contestată şi accesorii, constituie un argument suplimentar de natură să confirme existenţa cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. (t) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la "paguba iminentă"
La acest punct, Înalta Curte reţine că aspectele învederate de recurentă în privinţa lipsei elementelor probatorii sunt complet lipsite de fundament.
La prima instanţă s-a administrat proba cu înscrisuri (balanţa contabilă, lista de solduri pentru conturile de bunuri, indicatori de situaţie financiară), din care a rezultat că intimata-reclamantă nu dispune de lichidităţile financiare necesare acoperirii creanţei fiscale stabilite în sarcina sa. În contextul economic actual, executarea debitului stabilit prin actele a căror suspendare se solicită, a cărei valoare este foarte mare (peste 9 milioane de RON), accentuează riscul blocării activităţii intimatei, cu toate consecinţele în plan economic şi social.
În plus, suspendarea executării a fost dispusă numai până la soluţionarea acţiunii în anulare de către prima instanţă, aşa încât Înalta Curte apreciază că există suficiente temeiuri pentru păstrarea soluţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei nr. 147 din 13 decembrie 2021 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2022.