Appeal null for failing to invoke statutory cassation grounds; first-instance ruling stands.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the exception of nullity raised by the Judicial Inspection and declared the appeal null, thereby leaving the first-instance judgment intact; the appellant had sought annulment of a resolution closing an administrative complaint and of the subsequent decision rejecting his plaint, but the appellate court found the appeal wholly unmotivated, as it contained no specific legal criticisms against the challenged judgment. The court applied Articles 486(1)(d), 486(3), 487, 488, and 489(2) of the Civil Procedure Code, holding that an appeal must expressly invoke and develop one of the exhaustive grounds for cassation listed in Article 488 and that vague or general dissatisfaction with the lower court's reasoning cannot satisfy that requirement, resulting in the sanction of nullity.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ; Appeal null for failing to invoke statutory cassation grounds; first-instance ruling stands: The court applied Articles 486(1)(d), 486(3), 487, 488, and 489(2) of the Civil Procedure Code, holding that an appeal must expressly invoke and develop one of the exhaustive grounds for cassation listed in Article 488 and that vague or general dissatisfaction with the lower court's reasoning cannot satisfy that requirement, resulting in the sanction of nullity.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for declaring the appeal null because it lacked valid legal grounds.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 24.08.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea rezoluţiei de casare nr. 1688/A din 26.05.2020 dată în dosarul nr. x al Direcţiei de inspecţie judiciara pentru judecători din cadrul Inspecţiei Judiciare, anularea rezoluţiei din 28.07.2020 emisă in lucrarea nr/C20-929 prin care s-a dispus respingerea plângerii împotriva rezoluţiei de clasare si menţinerea rezoluţiei atacate.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 102 din 2 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei nr. 102 din 2 februarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A..
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Prin raportare la dispoziţiile legale anterior citate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, recurentul-reclamant neformulând nicio critică în privinţa sentinţei recurate, care să poată fi încadrată în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.
Pentru a aprecia că este îndeplinită cerinţa motivării recursului, este necesar ca reclamantul să dezvolte critici de nelegalitate care să vizeze în mod concret raţionamentul logico-juridic al instanţei de fond, respectiv să combată cu argumente efective soluţia dispusă în cauză.
Or, în cauza de faţă, simpla declarare a recursului de către recurentul-reclamant, fără a formula vreo critică de nelegalitate, nu permite analizarea sentinţei atacate din perspectiva niciunui motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancţionată cu nulitatea căii de atac.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Înalta Curte reţine că motivele pentru care se poate solicita casarea hotărârii sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.
Prin urmare, obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond şi încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, astfel că, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raţionamentul juridic al instanţei de fond şi nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, nu este îndeplinită condiţia motivării căii de atac.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată nu poate constitui motiv de nelegalitate a sentinţei atacate.
Întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici efective cu privire la sentinţa recurată, care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului şi în consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamantul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare.
Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 102 din 2 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2022.