Linguistic discrimination via exclusive minority-language publication of public interest information on municipal websites

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, prin declinare de la Curtea de Apel Târgu Mureş, reclamanta U.A.T. Comuna Remetea, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 870 din 27.11.2019 emisă de pârât.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1047 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de către reclamanta U.A.T. Comuna Remetea, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Remetea, învocând motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ.

O prima critică a recurentei priveşte încălcarea termenului de soluţionare a petiţiei şi de comunicare a hotărârii, prevăzute de art. 20 alin. (7)-(8) din O.G. nr. 137/2000.

A arătat recurenta că textele normative incidente impun atât un termen de 90 de zile în vederea soluţionării sesizării, cât şi un termen de 30 de zile în vederea comunicării hotărârii adoptate.

În speţa de faţă, ambele termene au fost încălcate, petiţia fiind înregistrată la 22.02.2019 (fiind astfel soluţionată nu în 3, ci în 7 luni), iar hotărârea adoptată la 27.11.2019 nu s-a comunicat în termen de 30 de zile, ci în termen de aproape 3 luni.

Recurenta a argumentat că fiind vorba de acte administrative jurisdicţionale, sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. privind nulitatea actelor de procedură realizate cu încălcarea termenelor legale stabilite, fiind încălcat şi dreptul părţilor implicate la soluţionarea speţei într-un termen rezonabil.

Aprecierea instanţei de fond în sensul că încălcarea termenului impus de actul normativ în speţă nu afectează legalitatea actului administrativ contestat este lipsită de orice fundament juridic şi constituie o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 20 alin. (7)-(8) din O.G. nr. 137/2000.

De asemenea, recurenta a mai arătat că sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, întrucât fapta cu caracter discriminatoriu reţinută în sarcina sa nu există, instanţa examinând superficial cauza.

În măsura în care instanţa ar fi procedat la studierea site-ului Primăriei Comunei Remetea (https:/gyergyoremete.ro/) ar fi observat că toate informaţiile de interes public se regăsesc şi în limba oficială, excepţie constituind, deocamdată, informaţiile care nu sunt de interes public, cum ar fi cele privind evenimentele culturale. Astfel, pe site-ul instituţiei publice sunt publicate informaţii de interes public atât în limba maghiară, cât şi în limba română, recurenta indicând în acest sens toate secţiunile în limba oficială care conţin informaţii de interes public.

În acest condiţii, apreciază recurenta, fapta nu există, situaţie în care atât constatarea caracterului discriminatoriu, cât şi amenda aplicată, sunt nelegale şi abuzive.

În ceea ce priveşte capătul subsidiar de cerere, instanţa de fond a ignorat contextul factual al cauzei şi dispoziţiile art. 7 din O.G. nr. 2/200, apreciind în mod superficial că nu se impune reindividualizarea sancţiunii aplicate.

4. Apărările formulate în cauză

Deşi legal citat, intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat pentru considerentele care succed.

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o acţiune având ca obiect anularea Hotărârii nr. 870/27.11.2019 prin care Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a constatat săvârşirea unei fapte de discriminare de către U.A.T. Comuna Remetea, judeţul Harghita, conform art. 2 alin. (1) şi art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, aplicându-i-se acestuia o amendă contravenţională în cuantum de 2000 RON.

S-a imputat recurentei-reclamante că site-ul oficial al Primăriei Remetea cuprinde atât informaţii culturale cât şi informaţii de interes public care sunt publicate numai în limba maghiară, îngrădind astfel dreptul persoanelor îndreptăţite de a accesa informaţii de interes public în limba oficială.

Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate criticile formulate de reclamantă, atât sub aspectul neregularităţilor procedurale invocate, cât şi în privinţa chestiunilor de drept substanţial, reţinând legalitatea şi temeinicia hotărârii CNCD, prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare; reclamanta nu a făcut nicio probă care să răstoarne prezumţia de legalitate a hotărârii contestate, fiind lipsit de relevanţă faptul că în prezent informaţiile de interes public sunt publicate pe site-ul reclamantei în ambele limbi, cât timp la momentul constatării faptei erau publicate numai în limba maghiară.

Soluţia instanţei de fond este însuşită şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situaţia de fapt relevată de probele administrate în cauză.

Criticile recurentei-reclamante circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt nefondate.

Teza recurentei-reclamante în sensul că hotărârea CNCD se impune a fi anulată pentru încălcarea prevederilor imperative ale art. 20 alin. (7) -(8) din O.G. nr. 137/2000, urmează a fi înlăturată.

Potrivit art. 20 alin. (7) şi (8) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare,:

"Art. 20. - […]

(7) Hotărârea Colegiului director de soluţionare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării şi cuprinde: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul sesizării şi susţinerile părţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita.

(8) Hotărârea se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la adoptare şi produce efecte de la data comunicării."

Înalta Curte constată că termenele prevăzute de textele de lege citate sunt termene de recomandare a căror nerespectare poate atrage sancţiunea nulităţii numai în măsura în care se aduce subiectului de drept o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea actului. Or, în cauză, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada unei asemenea vătămări care să fi fost generată de nerespectarea termenelor în discuţie.

Pe de altă parte, singurul care ar fi putut invoca o vătămare ca urmare a nesoluţionării sesizării în termenul legal nu putea fi decât autorul sesizării.

Criticile subsumate dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi art. 10 alin. h) din O.G. nr. 137/2000, sunt de asemenea, nefondate.

Cu privire la susţinerea recurentei-reclamante în sensul inexistenţei faptei de discriminare ce i-a fost imputată, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

În cuprinsul hotărârii contestate, CNCD a reţinut că site-ul oficial al Primăriei Remetea cuprinde atât informaţii culturale cât şi informaţii de interes public care sunt publicate numai în limba maghiară, îngrădind astfel dreptul persoanelor îndreptăţite de a accesa informaţii de interes public în limba oficială.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 500/2004, orice text scris sau vorbit într-o limbă străină, indiferent de dimensiuni, având caracter de interes public, trebuie să fie însoţit de traducerea sau de adaptarea în limba română.

Potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. (...)".

În condiţiile în care recurenta reclamantă a înţeles să publice pe site-ul oficial al Primăriei Remetea (https:/gvergyoremete.ro) şi informaţii de interes public, acestea trebuie traduse în limba română, în caz contrar săvârşindu-se contravenţia constatată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care sancţionează discriminarea pe criterii lingvistice.

Faptul că la momentul pronunţării sentinţei recurate, informaţiile de interes public erau publicate şi în limba română, nu constituie o împrejurare de natură să conducă la reformarea sentinţei, întrucât, în analiza de legalitate, instanţa de fond s-a raportat la documentele avute în vedere de către autoritatea emitentă la momentul constatării faptei, în baza cărora s-a emis hotărârea atacată, fiind lipsit de relevanţă faptul că în prezent informaţiile de interes public sunt publicate pe site-ul reclamantei în ambele limbi, cât timp la momentul constatării faptei erau publicate numai în limba maghiară.

În fine, cât priveşte sancţiunea aplicată, contrar susţinerilor recurentei, instanţa de fond a arătat în considerentele sentinţei, chiar dacă într-o manieră succintă, raţiunile pentru care a apreciat că nu se impune reindividualizarea sancţiunii, cu trimitere la dispoziţiile art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 şi criteriile de individualizare.

Conduita adoptată de recurentă după emiterea hotărârii de constatare şi sancţionare a faptei de discriminare nu reprezintă decât o conformare la obligaţia legală, ceea ce semnifică că scopul sancţiunii contravenţionale aplicate a fost atins şi că ordinea de drept a fost restabilită, neavând însă aptitudinea de a exonera UAT Comuna Remetea de răspunderea contravenţională în cauza de faţă.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere considerentele expuse, din care rezultă că nu există motive care să atragă reformarea sentinţei recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta U.A.T. Comuna Remetea, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta U.A.T. Comuna Remetea împotriva sentinţei nr. 1047 din 28 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2022.