Jurisdictional boundary for challenging CSM Judges' Section career decisions under Art. 9 Law 304/2004 vs. Art. 29 Law 317/2004

Şedinţa publică din data de 26 octombrie 2022

Asupra acţiunii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 21.02.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 25/11.01.2022 şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii sale de numire în funcţia de judecător la Judecătoria Constanţa.

În motivare, reclamantul, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, a arătat că Ia emiterea hotărârii contestate au fost evaluate greşit criteriile prevăzute de art. 5 alin. (2) din Metodologia privind numirea procurorilor în funcţia de judecători aprobată prin Hotărârea secţiei pentru judecători nr. 695 din 28.05.2019, pârâtul luând în considerare numai datele statistice aferente Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, fără a face vreo referire sau comparaţie cu situaţia existentă la nivelul Judecătoriei Constanţa, instanţă cu volum mare de activitate. În plus, la această instanţă, la momentul formulării cererii de numire în funcţia de judecător, din cele 56 de posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 49, existând 7 posturi de execuţie vacante, din care 6 susceptibile de ocupare prin procedura de numire a procurorilor în funcţia de judecători. Mai mult, la nivelul acestei instanţe existau şi două posturi de execuţie temporar vacante, dar şi un număr de 8 judecători aflaţi pe posturi de execuţie care nu-şi exercitau efectiv atribuţiile, aflânduse fie în concediu de maternitate/creştere copil fie în detaşare/delegare Ia alte instituţii, precum şi un număr de 8 (în prezent 13) judecători stagiari.

De asemenea, reclamantul a precizat că volumul mare de activitate al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa nu este o chestiune temporară, ci o situaţie obişnuită a unităţii de parchet, iar respingerea cererii sale, cu această justificare, este de natură a-i încălca dreptul de opţiune în carieră întrucât volumul de activitate al pachetului se va menţine şi în viitor la un nivel ridicat. Sub acest aspect se invocă şi un pretins tratament discriminatoriu prin raportare la alţi procurori ce formulează cereri de numire în funcţia de judecător şi care provin de Ia parchete la care se înregistrează un volum mai mic de activitate.

Totodată, reclamantul a arătat că avizele nefavorabile emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa au doar caracter consultativ şi că, în mod eronat secţia pentru judecători nu a acordat nicio pondere avizului pozitiv acordat de Judecătoria Constanţa.

2. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, cu consecinţa declinării competenţei de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal. Pe fondul cauzei, a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile, cu consecinţa respingerii acesteia, ca inadmisibilă; în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare achiesând la apărările formulate de pârât cu privire la excepţia necompetenţei materiale a instanţei, solicitând admiterea excepţiei şi declinarea cauzei la Curtea de Apel Bacău.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea prezentei cereri, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată" .

De asemenea, conform art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018: " Hotărârile secţiei pentru judecători, respectiv ale secţiei pentru procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii, în orice alte situaţii decât cele prevăzute la art. 134 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în care Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi procurorilor, pot fi atacate la secţia de contencios administrativ a curţii de apel competente, conform dreptului comun."

Totodată, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, " Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. (...)"

Prin cererea dedusă judecăţii reclamantul A. urmăreşte anularea Hotărârii nr. 25/11.01.2022 emisă de secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât competenţa materială de soluţionare a pricinii aparţine curţii de apel de la domiciliul reclamantului. Având în vedere că domiciliul reclamantului se află în municipiul Bacău, judeţul Bacău, competentă material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză este Curtea de Apel Bacău.

Înalta Curte reţine că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestaţie de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Contestaţia se judecă în complet format din 3 judecători."

Aceste dispoziţii legale speciale sunt de strictă interpretare şi aplicare, iar din conţinutul lor rezultă că legiuitorul a instituit o competentă materială exclusivă în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie doar în cazul contestaţiei care are ca obiect hotărârile prevăzute la alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 317/2004, respectiv hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care privesc cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor. Menţionăm că atribuţiile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii referitoare Ia cariera judecătorilor şi procurorilor sunt reglementate la art. 35 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În speţă, obiectul cererii de chemare în judecată priveşte o hotărâre a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii emisă în exercitarea atribuţiilor sale referitoare la cariera judecătorilor, atribuţii prevăzute de art. 40 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, în forma în vigoare la momentul declanşării sesiunii de numire a procurorilor în funcţia de judecător, fiind aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

În concluzie, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale invocată prin întâmpinare şi va da eficienţă prevederilor legale anterior menţionate, urmând a declina competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 25/11.01.2022 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administartiv şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată prin întâmpinare.

Declină competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 25/11.01.2022 a secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administartiv şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 octombrie 2022.