Validity of administrative correction of factual errors in discrimination sanctions and sufficiency of judicial review motivation

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 mai 2015, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015, reclamantul Dr. A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ("CNCD"), a solicitat anularea Hotărârii nr. 159 din 18 martie 2015, emisă de pârât în dosarul nr. x/2014, comunicată la data de 22 aprilie 2015.

1.2. La data de 7 iulie 2015, reclamantul a depus o cerere de modificare a acţiunii introductive, pe care a completat-o solicitând şi anularea Hotărârii nr. 263 din 10 iunie 2015, emisă de pârât în dosarul nr. x/2014, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

1.3. Prin Hotărârea nr. 39/09.09.2015 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Cluj, cauza a fost transpusă pe rolul secţiei a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2015*.

1.4. Prin sentinţa civilă nr. 5 din 29 octombrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a anulat Hotărârile 159/18.03.2015 şi 263/10.06.2015, pronunţate de pârât şi a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.5. Prin decizia nr. 3175 din 11 iunie 2019 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal admis recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 5 din 29 octombrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a casat această sentinţă şi s-a trimis cauza spre rejudecarea aceleiaşi instanţe.

1.6. Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19 februarie 2020, sub nr. x/2015.

1.7. Instanţa de fond, conform dispoziţiilor instanţei de casare, a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a lui B..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 53 din 22 mai 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B.;

(ii) a anulat Hotărârile nr. 159/18.03.2015 şi nr. 263/10.06.2015 pronunţate de C.N.C.D.;

(iii) a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantului, a sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 53 din 22 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

În motivarea recursului, pârâtul a arătat că dispoziţiile art. 81 din "Procedura internă de soluţionare a petiţiilor si sesizărilor" ar trebui interpretate în sensul că acestea permit inclusiv corectarea redării insuficiente şi inexacte a susţinerilor părţilor, inclusiv cu privire la descrierea exactă şi integrală a faptei într-un anumit pasaj al actului, atât timp cât analiza juridică s-a realizat în concret în raport exclusiv de fapta astfel cum a fost aceasta descrisă de părţi şi săvârşită şi, de asemenea, atât timp cât îndreptarea în cauză nu influenţează soluţia actului.

Instanţa de fond produce o greşeală fundamentală atunci când reţine că prin adoptarea hotărârii de îndreptare s-ar fi schimbat, practic, întreg dispozitivul Hotărârii CNCD nr. 159/18.03.2015, reţinând o altă faptă care a determinat aplicarea sancţiunii contravenţionale.

Corectarea erorii de redactare în cauză nu a schimbat întreg dispozitivul şi cu atât mai puţin a influenţat soluţia Hotărârii nr. 159/2015.

Soluţia Hotărârii nr. 159/2015 se regăseşte în punctele 1, 2 şi 3 ale dispozitivului acestui act administrativ-jurisdicţional şi constă în: constatarea caracterului discriminatoriu al faptei reclamantului (pct. 1); aplicarea sancţiunii contravenţionale în cuantum de 2000 RON faţă de contravenient (pct. 2); respectiv obligarea reclamatului să publice într-un ziar naţional rezumatul hotărârii (pct. 3).

Or, prin Hotărârea CNCD nr. 263/10.06.2015 nu s-a schimbat soluţia hotărârii, reprezentată exhaustiv de toate cele 3 puncte ale dispozitivului (constatare, sancţionare şi obligarea publicităţii), ci doar s-a îndreptat/corectat eroarea privind descrierea faptei reclamantului indicată în pct. 1 al dispozitivului.

Cu privire la Hotărârea CNCD nr. 159/18.03.2015, recurentul-pârât a arătat că hotărârea recurată este nelegală deoarece:

- fapta constatată aparţine intimatului-reclamant;

- Hotărârea CNCD nr. 159/18.03.2015 este motivată;

- declaraţia intimatului-reclamant reprezintă o discriminare.

Referitor la primul aspect, recurentul-pârât menţionează că Hotărârea CNCD nr. 159/2015 a fost îndreptată prin adoptarea Hotărârii CNCD nr. 263/10.06.2015, prin intermediul căreia s-a îndreptat eroarea strecurată în dispozitivul Hotărârii nr. 159/2015, constând în utilizarea unor "ghilimele franţuzeşti" («...»), aparte de "ghilimelele româneşti" ("..."), în redarea sintagmei «limba maghiară este "limba cailor" care nu poate fi utilizată în România».

Din economia afirmaţiilor reclamantului, analizate contextualizat, rezultă fără dubiu că sensul acestora, adecvat voinţei şi intenţiei autorului afirmaţiilor, era acela de a asimila limba maghiară cu "limba cailor", pentru intimidarea, umilirea şi ofensarea partenerului de platou de naţionalitate maghiară şi apartenenţii acestei minorităţi naţionale.

Hotărârea CNCD nr. 159/18.03.2015 este motivată, în conţinutul său fiind redată argumentarea acestui act sub aspectul motivelor care au stat la baza adoptării soluţiei, respectiv a condiţiilor impuse de dispoziţiile legale incidente soluţiei adoptate prin această hotărâre, anume art. 2, alin. (1), coroborate cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000R. Astfel, din cap. V. al acestei hotărâri rezultă în mod clar motivele în drept şi în fapt care au condus la constatarea şi sancţionarea faptei de discriminare, rezultând astfel în ce anume constă fapta constatată, respectiv în ce mod se aplică dispoziţiile legale incidente şi jurisprudenţa CEDO sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale discriminării, anume: tratamentul diferenţiat, criteriul de discriminare, respectiv dreptul încălcat.

Fapta intimatului-reclamant reprezintă o discriminare, deoarece acesta şi-a manifestat intenţia directă sau indirectă de a discredita limba maghiară şi pe vorbitorii acesteia.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Dr. A. şi intimatul-pârât B. nu au depus întâmpinări faţă de recursul declarat de pârâtul CNCD.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul CNCD este nefondat, pentru următoarele considerente:

În privinţa criticilor vizând legalitatea Hotărârii CNCD nr. 263/10.06.2015, Înalta Curte observă că art. 81 din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2008 prevede că:

"Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, în şedinţa Colegiului director".

Din interpretarea gramaticală şi teleologică a acestei dispoziţii, rezultă că erorile sau omisiunile ce pot fi îndreptate privesc aspecte de natură formală care nu pot influenţa soluţia, nefiind permisă completarea motivării unei hotărâri sau modificarea semnificativă a dispozitivului prin intermediul acestei proceduri.

De aceea, este neîntemeiată afirmaţia recurentului-pârât că dispoziţiile menţionate ar trebui interpretate în sensul că acestea permit inclusiv corectarea redării insuficiente şi inexacte a susţinerilor părţilor, inclusiv cu privire la descrierea exactă şi integrală a faptei într-un anumit pasaj al actului.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte apreciază că Hotărârea nr. 263/10.06.2015 a modificat întregul dispozitiv al Hotărârii nr. 159/18.03.2015 cu privire la fapta sancţionată, încălcându-se dispoziţiile art. 81 din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, deoarece s-a modificat o parte importantă a dispozitivului Hotărârii CNCD nr. 159/18.03.2015, cea privitoare la fapta sancţionată, aspect de natură a influenţa soluţia dată prin hotărârea menţionată. Încălcarea acestor dispoziţii atrage nulitatea Hotărârii CNCD nr. 263/10.06.2015.

Practic, prin emiterea Hotărârii nr. 263/2015 se revocă parţial Hotărârea nr. 159/2015 de sancţionare contravenţională, în partea referitoare la descrierea faptei, parte care este înlocuită cu argumentele prezentate prin noua hotărâre. Or, nulitatea unui act administrativ de sancţionare contravenţională nu poate fi înlăturată pe calea îndreptării de eroare.

Cu privire la legalitatea Hotărârii CNCD nr. 159/18.03.2015, Înalta Curte constată că, în condiţiile anulării Hotărârii nr. 263/2015, instanţa de fond a stabilit cu aplicarea corectă a legii că prima hotărâre a CNCD nu îndeplineşte cerinţa motivării, îndeosebi datorită inexactei reţineri a faptelor/afirmaţiilor reclamantului. Drept urmare, criticile din recurs aduse considerentelor sentinţei în sensul nemotivării Hotărârii nr. 159/2015 sunt nefondate.

Conform art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 şi art. 77 din Ordinul Preşedintelui CNCD nr. 144 din 11 aprilie 2008 privind aprobarea procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, hotărârea CNCD trebuie să cuprindă: numele membrilor Colegiului director care au emis hotărârea, numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul sesizării şi susţinerile părţilor, descrierea faptei de discriminare, motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii Colegiului director, modalitatea de plată a amenzii, dacă este cazul, calea de atac şi termenul în care aceasta se poate exercita.

Descrierea faptei de discriminare, precum şi motivele de fapt şi de drept care au stat la baza hotărârii CNCD sunt elemente importante ale hotărârii, deoarece acestea permit înţelegerea raţiunilor pentru care autoritatea publică a considerat că fapta descrisă în cuprinsul hotărârii îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru a fi sancţionată conform O.G. nr. 137/2000.

Examinând cuprinsul capitolului V. "Motivele de fapt şi de drept" din Hotărârea nr. 159/18.03.2015, Înalta Curte observă că acesta conţine:

- descrierea stării de fapt, respectiv citarea afirmaţiilor realizate de petent în cadrul emisiunii televizate (pct. 5.1),

- punctarea limitelor sesizării, respectiv că obiectul petiţiei nu se referă la dreptul utilizării limbii materne pe teritoriul unui stat cu o altă limbă oficială decât respectiva limbă, context în care, deşi constată în mod explicit că nu este sesizat, Colegiul director realizează o analiză şi sub acest aspect (pct. 5.2),

- citarea şi analiza (sumară) a prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 (pct. 5.3 şi 5.4),

- constatarea (sumară) că există o deosebire prin modul în care reclamantul se referă la limba română şi limba maghiară, că criteriul de discriminare este cel de limbă în strânsă legătură cu apartenenţa etnică şi că comentariile afectează dreptul la demnitate (pct. 5.5, 5.6 şi 5.7),

- concluzia că sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, întrucât fapta reclamantului de a afirma că limba maghiară este "limba cailor" care nu poate fi utilizată în România reprezintă o deosebire pe criteriul limbii şi apartenenţei etnice, care afectează dreptul la demnitate (pct. 5.8),

- citarea art. 15 din O.G. nr. 137/2000 (pct. 5.9),

- constatarea (sumară) că fapta s-a săvârşit în public, că afirmaţiile vizează atingerea demnităţii, crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, îndreptate împotriva petentului, pe criteriul lingvistic şi etnic (pct. 5.10 şi 5.11),

- concluzia că sunt incidente prevederile art. 15 din O.G. nr. 137/2000, întrucât fapta reclamantului reprezintă un comportament manifestat în public, care vizează atingerea demnităţii, crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, îndreptate împotriva petentului, pe criteriul lingvistic şi etic (pct. 5.12),

- prezentarea (exhaustivă, dar generică) a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte dreptul la demnitate şi libertatea de exprimare (pct. 5.13 - 5.21),

- analiza (sumară) a incidenţei în cauză a jurisprudenţei CEDO, apreciindu-se că acele afirmaţii care fac referire la faptul că limba maghiară este limba cailor care nu poate fi utilizată în România nu contribuie la nicio formă de dezbatere publică capabilă de a duce la un progres al relaţiilor umane, ci creează o stare ostilă, de intimidare, această formă de expresie diseminând, incitând, promovând intoleranţa etnică şi trebuind sancţionată, iar faptul că petentul este o persoană publică nu are relevanţă (pct. 5.22),

- citarea prevederilor art. 30 din Constituţia României şi a Deciziei nr. 62/18.01.2007 a Curţii Constituţionale (5.23 şi 5.24),

- citarea art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 şi dezvoltarea modalităţii în care s-a realizat aplicarea acestuia în cauză, prin aplicarea unei amenzi contravenţionale în valoare de 2000 de RON, având în vedere că discriminarea a vizat în mod direct o persoană fizică, dar, prin efectele pe care le creează, întreaga comunitate a maghiarilor din România, că, potrivit cazuisticii CEDO, discriminarea etnică este cea mai gravă formă de discriminare, care atinge inclusiv dreptul la tratament uman şi că Directivele Uniunii Europene în domeniu şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene solicită statelor membre aplicarea de sancţiuni efective, proporţionale şi descurajante (pct. 5.25 şi 5.26),

- citarea art. 26 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 şi aplicarea acestuia în sensul obligării reclamantului să publice un rezumat al hotărârii într-un ziar de circulaţie naţională (pct. 5.27 şi 5.28).

Doar pct. 5.22 cuprinde o prezentare, inexactă însă şi lipsită de obiectivitate, a faptelor/afirmaţiilor care au atras sancţionarea reclamantului.

De asemenea, în cuprinsul acestui capitol nu sunt arătate care sunt elementele de fapt l-au determinat pe recurentul-pârât să concluzioneze că scopul afirmaţiilor reclamantului a vizat atingerea demnităţii petentului şi crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva petentului şi a comunităţii maghiare din România. Lipsa acestor elemente sunt de natură să atragă nulitatea Hotărârii CNCD nr. 159/18.03.2015, deoarece încalcă dispoziţiile art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 şi nu se face dovada îndeplinirii condiţiilor de sancţionare a faptei reţinute în sarcina intimatului-reclamant prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000.

În aceste condiţii, urmare a nulităţii Hotărârii CNCD nr. 159/18.03.2015 pentru nerespectarea cerinţei motivării, Înalta Curte nu va mai examina celelalte argumente din cererea de recurs ce privesc legalitatea acestei hotărâri.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000 şi art. 81 din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârât ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

13/06/2018

Motive de recurs

Recurent - DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCUREŞTI - ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU

27/06/2018

Acte

Curtea de Apel BUCUREŞTI

09/07/2018

Întâmpinare

Intimat - C.

21/01/2019

Cerere de preschimbare a termenului de judecată

Intimat - C.

14/05/2019

Anunţarea schimbării sediului sau denumirii

Intimat - C.

13/05/2020

Cerere acces la dosar electronic

Intimat - C.

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinţei civile nr. 53 din 22 mai 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2022.