Retrocession of expropriated real estate: appeal admitted, judgment quashed, and action dismissed as unfounded for failure to establish former-owner status

Şedinţa publică din data de 18 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 4 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta Parohia Romano Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, contestaţie împotriva Deciziei nr. 9417/24.11.2020, emisă de pârât, solicitând:

- admiterea contestaţiei, cu consecinţa anulării dispoziţiei de respingere a cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, depusă de către Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc, prin Arhiepiscopia Romano Catolică Alba Iulia, cu privire la retrocedarea imobilului, casă, curte şi grădină situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. x (nr. vechi), jud. Harghita, înscris în cartea funciară nr. x a localităţii Miercurea Ciuc, în suprafaţă de 888 m.p., cu consecinţa admiterii cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, astfel cum a fost formulată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 39 din 9 iunie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, a anulat decizia nr. 9417 din 24.11.2020 emisă de pârâtă cu referire la cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată de către reclamantă, în ceea ce priveşte imobilul înscris în C.F. a localităţii Miercurea Ciuc, nr. 451, nr. top x şi nr. top. x, în suprafaţă de 888 mp, situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. x (nr. vechi), judeţul Harghita şi a dispus soluţionarea cererii în sensul acordării de măsuri compensatorii pentru acest imobil.

Totodată, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată parţiale, în cuantum de 6000 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 39 din 9 iunie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut unor culte religioase din România, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare respingerea acţiunii introductive ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea introductivă de instanţă, cerere înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a, civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Parohia Romano-Catolică Nr. 1 Miercurea Ciuc prin Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia a chemat în judecată Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România pentru ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, instanţa să dispună:

- admiterea prezentei contestaţii, cu consecinţa anulării dispoziţiei de respingere a cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, depusă de către reclamantă, cu privire la retrocedarea imobilului, casă, curte şi grădină situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. x (nr. vechi), judeţul Harghita, în suprafaţă de 888 m.p., cu consecinţa admiterii cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, astfel cum a fost formulată;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 39 din 9 iunie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş:

- a admis cererea formulată de Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea-Ciuc prin Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba-Iulia;

- a anulat decizia nr. 9417 din 24.11.2020 emisă de C.S.R. cu referire la cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată de reclamantă, în ceea ce priveşte imobilul înscris în C.F. a localităţii Miercurea Ciuc, nr. 451, nr. Top. x şi nr. top. x, în suprafaţă de 888 m.p., situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. x (nr. vechi), judeţul Harghita;

- a dispus soluţionarea cererii în sensul acordării de măsuri compensatorii pentru acest imobil;

- a obligat subscrisa la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată parţiale în cuantum de 6000 de RON;

Raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", consideră sentinţa civilă nr. 39/09.06.2021 pronunţată de către Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca fiind nelegală, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 39/09.06.2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, a constat următoarele:

a.Cu privire la dreptul de proprietate:

- " din copia fidelă depusă de reclamantă la dosarul administrative, copie care apare ca fiind in integralitate depusă, fiind conformă celei aflate în arhiva Biroului de carte funciară şi publicitate imobiliară potrivit menţiunii aplicate pe aceasta de emitent, rezultă că imobilul de sub nr. top. x, casă şi curte cu (144 stânjeni, respective 518 m.p.) şi nr. top. x, grădină (cu 103 stânjeni, respective 370 m.p.) de la poziţia A+2 din cartea funciară x a localităţii Miercurea-Ciuc, era proprietatea Fondului de întreţinere al Bisericii Romano-Catolice din Miercurea Ciuc (poziţia B+1, foaia de proprietate, menţiune din 1912)".

b. Cu privire la preluarea abuzivă:

- "următoarea înscriere în cartea funciară în foaia de proprietate (B+3) cu încheierea din 28.02.1981 nr. 859-95/1981 menţionează expropierea acestui corp funciar cu cele două topuri în favoarea Statului Român, în baza decretului de expropiere anexat (nemenţionat în C.F., însă menţionat în adresa de efectuare a menţiunii la care vom face referire în cele de urmează şi care era emis încă din anul 1978)";

- "ulterior acestei menţiuni referitoare la expropriere, la poziţiile următoare B+4,5 apar în cartea funciară, succesiv, dezmembrări ale corpului funciar, mai întâi ale nr. top. x, ulterior şi ale topului x, nerelevante însă în analiză, dată fiind exproprierea integrală de către stat la momentul de referinţă reţinut (1978). Desigur că ulterior anului 1978, statul fiind proprietar a dispus de acest bun conform nevoilor sale";

- "pentru a elimina neconcordanţele referitoare la momentul exproprierii, invocate de pârâtă drept neregularitate în soluţionarea favorabilă a cererii se impunea urmărirea elementelor eliberate de arhiva Biroului de carte funciară şi care au stat la baza înscrierii în C.F. a exproprierii";

- "astfel, în vederea pregătirii exproprierii, statul prin entităţile sale a emis o serie de acte, relevante din perspectiva identificării titularului dreptului de proprietate (înscrisuri eliberate din arhiva BCPI, cum am menţionat)";

- "cu adresa nr. x/1975, Consiliul Popular al oraşului Miercurea Ciuc, Biroul executive se adresează Oficiului Parohial Romano Catolic în calitate de proprietar, pentru exprimarea acordului în scopul exproprierii, fiind menţionate şi măsurile de adoptat ca efect al acesteia";

- "cu adresa nr. x/1981, în vedere emiterii încheierii de carte funciară nr. x/28.02.1981, Comitetul executive al Consiliului Popular al Municipiului Miercurea-Ciuc se adresează Notariatului de Stat judeţean Harghita, secţia de carte funduară Miercurea Ciuc, solicitând intabularea imobilelor expropriate prin Decretul nr. 420/1978, pe care îl şi atasează;"

- "decretul de expropriere, evident emis anterior încheierii de înscriere în cartea funciară a operaţiunii menţionează în mod expres corpul funciar cu cele două nr. top. x şi y nedezmembrate, în mod evident fiind avut în vedere în integralitatea sa anterior dezmembrărilor operate. Cu referire la aceste operaţiuni care aparent ar fi anterioare operaţiunilor, de menţiunile din actele de expropiere şi adresele de punere în aplicare care conturau preluarea faptică etapizată. Faptul că statul a ales să facă publice aceste menţiuni aproape concomitant cu dezmembrările ulterioare nu prezintă relevanţă";

- "din cuprinsul cărţilor funciare deschise ulterior pentru a transcribe noile corpuri funciare rezultate din dezmembrări că aceste operaţiuni au fost efectuate de stat şi nu de proprietarul initial, anterior exproprierii";

- "un ultim argument în favoarea exproprierii integrale a imobilului din C.F. nr. x îl reprezintă referirea clară la numerele top. x respectiv 510 în decretul de expropriere şi menţionat ca atare în cartea funciară, nu la eventualele parcele rezultate (509/1 sau 510/1, s.a.)";

- "relevante în cuprinsul adresei nr. x/1981 sunt următoarele informaţii: aceea că preluarea efectivă a bunurilor urma să aibă loc etapizat, pe baza avansării în planurile de sistematizare (realizarea centrului civic al municipiului Miercurea Ciuc), aspect care am subliniat că rezultă şi din dezmembrările ulterioare ale corpului funciar, dar mai ales că propreitarii menţionaţi în anexa Decretului de expropriere nr. 420 din 27.10.1978 sunt cei reali.

- "conform Decretului de expropriere nr. 420 din 27.10.1978, rezultă că expropierea a avut loc de la Parohia Romano-Catolică Miercurea Ciuc, ambele topuri formând obiect al exproprierii, precum şi că era situate administrativ în strada x nr. 57, la momentul exproprierii, statul prin entităţile sale de la acel moment, relevând inclusive destinaţia acestuia, concordantă cu activitatea solicitantei (locuinţa cantorului şi a cloporatului, cu suprafaţa construită de 186 m.p., conform adresei nr. x/1975, bun aparţinând cultului)".

c.Cu privire la situaţia juridică:

- "având în vedere că imobilul ce a aparţinut reclamantei şi care avea destinaţia de casă de locuit la momentul exproprierii, situate în intravilan împreună cu terenul aferent de 888 m.p., nu poate fi restituit în natură";

d.Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă:

- " cu referire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pretinse de reclamantă, se constată că acestea au dovedite prin depunerea contractului de asistenţă juridică, a ordinelor de plată privind onorariul avocaţial şi cheltuieli însă în raport de dispoziţiile art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de complexitatea reducă a cauzei raportat la obiect şi durată precum şi faţă de activitatea desfăşurată de avocat în raport cu aceste elemente, instanţa va reduce proportional cuantumul cheltuielilor de la 10100 RON la 6000 RON, fără ca această măsură să se răsfrângă asupra onorariului convenit cu partea";

În combaterea interpretării făcute de instanţă, învederează următoarele apărări invocate şi prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei:

Consideră acţiunea introdusă de către reclamanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea-Ciuc prin Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În temeiul actelor normative care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, Parohia Romano-Catolică Nr. 1 Miercurea-Ciuc prin Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba-Iulia, a depus cererea nr. x/28.02.2003, având ca obiect retrocedarea imobilului, casă de locuit, curte şi grădină, în suprafaţă de 888 m.p., situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. x (nr. vechi), judeţul Harghita, înscris în C.F. nr. x a localităţii Miercurea Ciuc sub nr. top. x, având destinaţia iniţială casa clopotarului.

Prin adresa nr. x/02.12.2015, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a solicitat Parohiei Romano-Catolice nr. 1 Miercurea Ciuc, în termenul de 120 de zile prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, să transmită:

- copiile certificate de către O.C.P.I. ale C.F. nr. x, 782 şi 783 ale localităţii Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita, in extenso;

- traducerea legalizată a C.F. nr. x a localităţii Miercurea-Ciuc, judeţul Harghita;

- înscrisuri din care să rezulte legătura juridică dintre solicitanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc, şi proprietarul tabular al imobilului, Fondul de întreţinere al Bisericii

Romano-Catolice din Miercurea Ciuc;

- copia legalizată sau certificată a înscrisului care a stat la baza încheierii de carte funciară nr. x/04.02.1908 (B1) din C.F. nr. x a localităţii Miercurea Ciuc, însoţită de traducerea legalizată a acestuia;

- declaraţia din partea solicitantului în care să se menţioneze dacă acesta a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul solicitat, în baza legislaţiei din domeniul fondului funciar, a Legii nr. 10/2001 sau a altor legi cu caracter reparatoriu;

- copia certificatului de înregistrare fiscală al Parohiei Romano-Catolice nr. 1 Miercurea Ciuc.

Prin adresa menţionată anterior, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a atras atenţia solicitantei asupra faptului că în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, s-a instituit, în procedura administrativă, un termen de decădere de 120 de zile în care se pot depune înscrisurile solicitate, termenul instituindu-se de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluţionării cererii.

De asemenea, Parohiei Romano-Catolice nr. 1 Miercurea Ciuc i s-a comunicat faptul că are posibilitatea de a solicita, o singură dată, printr-o cerere scrisă prelungirea termenului de 120 de zile pentru o perioadă de 60 de zile, dacă face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului.

Prin adresa nr. x, Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc a transmis Secretariatului tehnic al Comisiei speciale de retrocedare mai multe înscrisuri în completarea dosarului aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, însă din analiza acestor înscrisuri, nu a reieşit legătura juridică dintre solicitanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc, şi proprietarul tabular al imobilului în cauză, Fondul de întreţinere al Bisericii Romano-Catolice din Miercurea Ciuc, astfel cum în mod judicios a reţinut şi instanţa de fond.

Reiterează onoratei instanţe, faptul că din analiza Extrasului de carte funciară nr. x/28.08.1991 la fila B1 reiese faptul că Fondul de Întreţinere al Bisericii

Romano-Catolice din Miercurea Ciuc deţinea în întregime dreptul de proprietatea asupra imobilului identificat prin nr. top x şi nr. top. x înscrise în C.F. nr. x a localităţii Miercurea-Ciuc, drept înscris prin încheierea de carte funciară nr. x/04.02.1908 (B1) din C.F. nr. x a localităţii Miercurea Ciuc.

În consecinţă, Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat prin cererea de retrocedare menţionată-anterior.

Analizând înscrisurile depuse de către solicitantă, s-a reţinut de către Comisia specială de retrocedare faptul că cererea nr. x/28.02.2003 nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi, prin decizia ce formează obiectul prezentului litigiu, s-a respins cererea cu privire la retrocedarea imobilului, întrucât solicitanta nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, în termenul de 120 de zile prevăzut de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Referitor la actele reţinute de instanţa de fond ca făcând dovada preluării abuzive, depuse de reclamantă în probatoriu, pe fondul cauzei, subliniem onorată instanţă faptul că acestea nu reflectă adevărul având o forţă probantă contrară celorlalte înscrisuri depuse de către reclamantă în procedură administrativă.

Astfel, la o simplă analiză a documentelor depuse suplimentar de reclamantă la probatoriul cauzei şi reţinute în fundamentarea sentinţei civile în prezent recurată - adresa nr. x din dosarul IV/13 emisă de Consiliul Popular al Oraşului Miercurea-Ciuc - Comitetul Executiv, judeţul Harghita, Republica Socialistă Romania căreia îi sunt anexate tabelul proprietarilor reali ai imobilelor naţionalizate şi decretul de expropriere; extras C.F. nr. x a localităţii Miercurea-Ciuc şi adresa nr. x/1975 Dos. III/2 emisă de R.S.R, judeţul Harghita, Consiliul Popular al oraşului Miercurea-Ciuc - se relevă următoarele:

1. Potrivit adresei nr. x/28.02.1981 - a fost expropriat imobilul înscris în C.F. nr. x a localităţii Miercurea Ciuc sub nr. top. x (poziţia nr. 96) în baza Decretului nr. 420/1978, în vederea realizării centrului civil a localităţii Miercurea-Ciuc;

2. La poziţia nr. 96 din anexa tabel a adresei mai sus-amintită, regăsim menţionată Parohia Romano-Catolică Miercurea-Ciuc drept proprietar al imobilului situat în strada x nr. 57, localitatea Miercurea Ciuc compus din construcţie în suprafaţă de 268,2 m.p. care a fost supus exproprierii în baza Decretului nr. 420/1978;

3. În tabelul anterior menţionat, la poziţia 96 nu este indicată nicio suprafaţă de teren ce ar fi fost suspusă exproprierii, singurul imobil expropriat din str. x fiind o construcţie;

4. Însă, conform foii B din extrasul C.F. nr. x a localităţii Miercurea-Ciuc, imobilul identificat sub nr. top. x, respectiv 510 compus din casă şi curte în suprafaţă de 518 m.p., respectiv grădină în suprafaţă de 370 m.p. (în total suprafaţa de teren de 888 m.p. - astfel cum a indicat şi reclamanta prin cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003), deţinut de Fondul de întreţinere al bisericii Romano-Catolice Miercurea Ciuc cu titlu de donaţie, a fost expropriat în favoarea Statului Român prin încheierea nr. 859-95/1981;

5. Adresa nr. x/1975 Dos. III/2 emisă de R.S.R, judeţul Harghita, Consiliul Popular al oraşului Miercurea-Ciuc nu este lizibilă, prin urmare nu face dovada faptului pretins.

În lumina celor rezultate în urma analizării tuturor înscrisurilor depuse în probatoriu de reclamantă atât în procedură administrativă cât şi în procedură judiciară, şi reţinute de instanţa de fond la pronunţarea sentinţei civile în prezent recurată, constatăm următoarele:

1. Imobilul situat în strada x nr. 57, localitatea Miercurea-Ciuc, compus doar din construcţie în suprafaţă de 268,2 m.p. a fost proprietatea Parohiei Romano-Catolice Miercurea-Ciuc astfel cum este identificat prin Decretul nr. 420/1978;

2. Imobilul identificat cu nr. top. x compus din casa, curte şi grădină în suprafaţă de 888 m.p. a fost expropriat în baza încheierii nr. 859-95/1981, astfel cum este menţionat în C.F. nr. x a localităţii Miercurea-Ciuc;

3. Nu există identitate de imobile din punct de vedere al întinderii dreptului de proprietate, fiind vorba despre două imobile diferite cu două suprafeţe de teren diferite;

4. În ipoteza în care ar fi vorba de acelaşi imobil, nu putea exista o dublă expropriere, Statul român neputând prelua abuziv acelaşi imobil, atât în anul 1978 cât şi în anul 1981;

5. În cazul în care ar fi fost vorba de acelaşi imobil, acesta nu putea fi preluat efectiv de către Statul român în temeiul mai multor acte de expropriere.

6. Potrivit C.F. nr. x a localităţii Miercurea Ciuc la B4 este menţionat faptul că în baza încheierii nr. 626-827/1981 imobilul a fost dezmembrat.

7. În situaţia în care adresa nr. x/1975 Dos. III/2 emisă de R.S.R, judeţul Harghita, Consiliul Popular al oraşului Miercurea-Ciuc ar fi fost lizibilă şi ar face dovada faptului pretins de reclamantă prin contestaţie, şi anume a faptului că rezultă cu acurateţe exproprierea casei de locuit situată în Miercurea-Ciuc, str. x înscrisă în C.F. x nr. top. x având suprafaţă de 888 m.p. din care 186 m.p. construcţii proprietatea Patriarhiei Romano-Catolice Miercurea-Ciuc, în baza HCM 1676/1958, apare indubitabil o neconcordanţă între anii în care ar fi operat exproprierea, şi anume:

- în C.F. x a localităţii Miercurea-Ciuc, apare 1981 ca fiind anul exproprierii imobilului înscris sub nr. top. x, respectiv 510;

- în adresa nr. x/1975, emisă cu 6 ani în prealabil înscrierii în cartea funciară anterior amintită, apare menţionată exproprierea ca fiind făcută în baza H.C.M. nr. 1676/1958;

- în anexa tabel a Decretului nr. 420/1978, exproprierea imobilului din str. x ar fi fost operată în baza Decretului din anul 1978.

În consecinţă, din analiza celor trei înscrisuri distincte, în măsura în care adresa nr. x/1975 relevă ceea ce reclamanta susţine prin contestaţie, reiese faptul că exproprierea a fost operată de către Statul român în trei momente diferite, aspect ce conduce fără putinţă de tăgadă la următoarea concluzie:

Înscrisurile depuse suplimentar de către reclamantă - anexa tabel a Decretului nr. 420/1978 şi adresa nr. x/1975 fac dovada exproprierii unui alt imobil deţinut de reclamantă, diferit de imobil identificat prin C.F. nr. x a localităţii Miercurea-Ciuc.

Mai mult decât atât, în combaterea argumentelor raţionamentului logico-juridic al instanţei de fond la pronunţarea sentinţei civile recurate şi pentru susţinerea legalităţii deciziei contestate în prezentul litigiu, învederăm următoarele aspecte:

Imobilul care face obiectul deciziei contestate în prezentul litigiu a trecut în proprietatea Statului român în baza încheierii nr. 859-95/1981, imobilul fiind preluat de la Fondul de întreţinere al bisericii Romano Catolice din Miercurea-Ciuc, fiind proprietarul tabular al imobilului astfel cum reiese din extrasul C.F. nr. x a localităţii Miercurea Ciuc.

Ca urmarea a faptului că cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 a fost formulată de o persoană juridică distinctă decât cea înscrisă în C.F. nr. x a localităţii Miercurea Ciuc, solicitantei i s-a pus în vedere să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat ori să depună înscrisuri din care să rezulte legătura juridică dintre aceasta şi proprietarul tabular al imobilului solicitat.

O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede la art. 1 posibilitatea restituirii bunurilor imobile care au aparţinut (în sensul că s-au aflat în proprietate, n. red.) cultelor religioase (şi părţilor lor componente, n. red.), iar nu restituirea bunurilor cu caracter ecleziastic. Astfel, în procedura administrativă de restituire trebuie dovedit dreptul de proprietate al solicitantului asupra bunurilor a căror restituire o doreşte.

Decizia nr. 9417/24.11.2020 emisă de către C.S.R., reflectă analiza şi raţionamentul logico-juridic avute la momentul soluţionării cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, respective la momentul analizării înscrisurilor aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare anterior-menţionată.

Totodată, învederează onorată instanţă faptul că în situaţia în care reclamanta a omis să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat prin cererea de retrocedare pe cale administrativă şi a înţeles să aducă dovezi ale dreptului de proprietate pe cale judiciară, nu se poate reţine culpa procesuală a recurentei.

În măsura în care instanţa de judecată apreciază anexa decretului de expropriere depusă de reclamantă la probatoriul cauzei ca fiind suficientă în dovedirea dreptului de proprietate, subliniază faptul că art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea cărţilor funciare, conform căruia dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, coroborat cu dispoziţiile art. 33 din acest act normativ consacră principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară.

În sistemul cărţilor funciare, opera principiul forţei probante a înscrierii potrivit căruia, pe de o parte, toate indicaţiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar, pe de altă parte, niciun drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară.

Principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară este acea regulă conform căreia cuprinsul cărţii funciare se consideră exact în folosul aceluia care şi-a înscris un drept real în cartea funciară.

În mod greşit instanţa de fond a apreciat faptul că "menţionarea fondului este în legătură directă cu Biserica Romano-Catolică din Miercurea Nirajului - fondul fiind al acestei biserici în mod punctual."

În combaterea aprecierii anterior expuse, învederează faptul că prin enumerarea fondurilor subordonate Arhiepiscopiei Romano-Catolice prin întâmpinare, a pus în lumină faptul că fondurile erau persoane juridice distincte de Arhiepiscopie, acestea având în proprietate bunurile pe care Ordinariatul doar le deţinea în administrare.

În virtutea faptului că Decizia nr. 9417/24.11.2020 a fost adoptată de către Comisia specială de retrocedare cu respectarea prevederilor legale incidente şi în raport de înscrisurile depuse atât în procedură administrativă cât şi în procedură judiciară iar sentinţa civilă nr. 39 din 9 iunie 2021 a fost dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor în vigoare, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare respingerea acţiunii introductive ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, Parohia Romano Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc, a formulat întâmpinare la recursul formulat de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România(C.S.R.), împotriva sentinţei civile nr. 39 din 09 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră la adăpost de orice critică juridică sentinţa civilă nr. 39 din 09 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Curtea de Apel Tg. Mureş, a analizat în mod temeinic întregul ansamblu probator administrat în cauza pendinte şi în mod temeinic şi (egal a pronunţat hotărârea, respectiv sentinţa civilă nr. 39 din 09 iunie 2021, reţinând următoarele:

Curtea de apel Tg. Mureş, reţine în cuprinsul sentinţei civile următoarele: "Verificând cererea reclamantei înregistrate sub nr. x din 28.02.2003, rezultă că Parohia Romano Catolică nr. 1 din Miercurea Ciuc, judeţul Harghita, prin Arhiepiscopia Romano Catolică a solicitat restituirea imobilului situat în municipiul Miercurea Cmc, str. x (nr. vechi), compus din casă de locuit, curte şi gradina, .n suprafaţă de SKS mp, cu destinaţia iniţială de casă a clopotarului actualmente demolată si ocupata de blocuri. A menţionat opţiunea pentru acordarea de masuri compensatorii (cererea la dosarului Curţii).

În procedura administrativă, reclamantei i-au fost solicitate o serie de înscrisuri în justificarea de fost proprietar, pe care pârâta le-a cercetat în adoptarea soluţiei şi care vor fi analizate si de instanţă în procedura controlului judecătoresc declanşat singura chestiune divergentă fiind aceea a îndreptăţirii de a obţine măsurile reparatorii din această perspectivă.

Aşadar, în acord cu dispoziţiile ari. alin. (1), art. 2 şi art. 4 alin. (1)-(5) din O.U.G. nr. 94/2000 reclamanta avea obligaţia de a proba existenţa dreptului său de proprietate asupra imobilului în discuţie la data preluării abuzive a acestuia de către A..

Din copia fidelă depusă de reclamantă la dosarul administrativ, copie care apare ca fiind în integralitate depusă, fiind conformă celei aflate în arhiva Biroului de carte funciară şi publicitate imobiliară potrivit menţiunii aplicate pe aceasta de emitent rezultă că imobilul de sub nr. top. x, casă şi curte (cu 144 stj, respectiv 518 mp) şi nr. top. x, grădină (cu 103 stj, respectiv 370 mp) de la poziţia A+2 din cartea funciară x a localităţii Miercurea Ciuc, era proprietatea Fondului de întreţinere al Bisericii Romano-Catolice din Miercurea Ciuc (poziţia B+l, foaia de proprietate, menţiune din 1912).

Următoarea înscriere în cartea funciară în foaia de proprietate (B+3) cu încheierea din 28.02.1981 nr. 859-95/1981 menţionează exproprierea acestui corp funciar cu cele două topuri în favoarea Statului Român, în baza decretului de expropriere anexat (nemenţionat in C.F., însă menţionat în adresa de efectuare a menţiunii la care vom face referire în cele ce urmează şi care era emis încă din anul 1978).

Ulterior acestei menţiunii referitoare la expropriere, la poziţiile următoare B+4, 5 apar în cartea funciară, succesiv, dezmembrări ale corpului funciar, mai întâi ale nr. top x, ulterior şi ale topului x, nerelevante Însă în analiză, dată fiind exproprierea integrală de către stat la momentul de referinţă reţinut (1978). Desigur că ulterior anului 1978, statul fiind proprietar a dispus de acest bun conform nevoilor sale.

Pentru a elimina neconordanţele referitoare la momentul exproprierii, invocate de pârâtă drept neregularitate in soluţionarea favorabilă a cererii se impunea urmărirea clementelor eliberate de arhiva Biroului de carte funciară şi care au stat la baza înscrierii în CF. a exproprierii.

Astfel, în vederea pregătirii exproprierii, statul prin entităţile sale a fost emise o sene de acte, relevante din perspectiva identificării titularului de proprietate (înscrisuri eliberate din arhiva BCP1).

Astfel, cu adresa nr. x/1975 Consiliul Popular al oraşului Miercurea Ciuc, Biroul executiv se adresează Oficiului Parohial Romano Catolic în calitate de proprietar, pentru exprimarea acordului în scopul exproprierii, fiind menţionate şi măsurile de adoptai CEI deci al acesteia.

Cu adresa nr. x/1981, în vederea emiterii încheierii de carie funciară nr. 859-95/28.02.1981, Comitetul executiv al Consiliului Popular al Municipiului Miercurea Ciuc se adresează Notariatului de Stat judeţean Harghita, secţia de carte funduară Miercurea Ciuc, solicitând întabularea imobilelor expropriate prin Decretul nr. 420/1978 pe care îl şi ataşează.

Decretul de expropriere, evident emis anterior încheierii de înscriere în cartea funciara a operaţiunii menţionează în mod expres corpul funciar cu cele două nr. top x "nedezmembrate, în mod evident fiind avui în vedere în integralitatea sa anterior dezmembrărilor operate. Cu referire la aceste operaţiuni care aparent ar fi anterioare exproprierii, o astfel de concluzie este în mod evident contrazisă de succesiunea cronologică a operaţiunilor, de menţiunile din actele de expropriere şi adresele de punere în aplicare care eoni urau preluarea faptica etapizată. Faptul că statul a ales să facă publice aceste menţiuni aproape concomitent cu dezmembrările ulterioare nu prezintă relevanţă,

De altfel, se observă din cuprinsul cărţilor funciare deschise ulterior pentru a transcrie noile corpuri funciare rezultate din dezmembrări că aceste operaţiuni au fost efectuate de stat şi nu de proprietarul iniţial, anterior exproprierii.

Un ultim argument în favoarea exproprierii integrale a imobilului din CF x îl reprezintă referirea clară la numerele top x şi respectiv 510 în decretul de expropriere şi menţionat ca atare în cartea funciară, nu la eventuale parcele rezultate (500/1 sau 510/1, s.a.)

Relevante în cuprinsul adresei nr. x/1981 sunt următoarele informaţii; aceea că preluarea efectivă a bunurilor urma să aibă loc etapizat, pe baza avansării în planurile de sistematizare (realizarea centrului civic al Municipiului Miercurea Ciuc), aspecte care rezultă şi din dezmembrările ulterioare ale corpului funciar, dar mai ales că proprietarii menţionaţi în anexa Decretului de expropriere ar. 420 din 27.10.1978 sunt cei reali, .

Conform Decretului de expropriere nr. 420 din 27J0. I978, rezulta că exproprierea a avui loc de la Parohia Romano Catolică Miercurea Ciuc că hunul expropriat, era identificat în cartea funciară nr. x a localităţii ambele topuri formând obiect al exproprierii, statul prin entităţile sale de la acel moment, relevând inclusiv destinaţia acestuia concordantă cu activitatea solicitantei (locuinţa cantorului şi a clopotarului cu suprafaţa construită de 186 mp, conform adresei nr. x/1975, bun aparţinând cultului)"

Rezultă deci că motivul respingerii cererii subscrisei nu este apt să susţină soluţia adoptată de Comisie, se observă totodată că prin întâmpinare şi prin notele depuse Comisia a furnizai suplimentar un argument ce ţine ca forţa probantă a cărţii funciare şi de istoricul Arhiepiscopiei Romano Catolice.

Însă acestea nu au in vedere particularităţile cauzei, pe de-o parte, faptul că menţionarea fondului de întreţinere este în legătură directă cu Biserica Romano Catolică din Miercurea Ciuc (fondul acestei biserici, în mod punctual), neregăsindu-se nici o legătură cu fondurile enumerate de pârâta-recurentă în întâmpinare şi extrase dm Acordul privind interpretarea art. IX din Concordând de la 10 mai 1927 între Sf. Scaun şi Guvernul României. Pe de altă parte, evaluând pe de-o parte posibilitatea reală şi rezonabilă a unei persoane interesate de beneficiul legii de a furniza toate clementele de maniera solicitată de pârâta-recurentă şi pe de altă parte istoricul acestui cult, multitudinea de intervenţii statale asupra statutului cultului şi patrimoniului sau (restabilirea statutului realizat abia în anul 2008), observând vechimea şi incertitudinea documentelor vremii (în care nici chiar pârâta-recurentă nu a putut decela cu referire la operaţiunile de dezmembrare şi datele de expropriere) Curtea, valorificând destinaţia acestui bun, dar mai ales preocuparea statului de a prelua bunul de la proprietarul real, astfel pentru aceste argumente juridice a fost admisă cererea formulată de subscrisa intimată, conform dispoziţiilor art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000.

Subliniază faptul că scopul adoptării legii reparatorii este acela de a restitui bunurile imobile care au aparţinut cultului religios (sau părţilor componente ale acestuia), aceasta în condiţiile în care asupra acestui bun nici un alt cult sau nici o altă persoană nu şi-a manifestat un drept la restituire, iar datele din dosar converg fără putinţă de tăgadă către Biserica Romano Catolică din Miercurea Ciuc.

Prin urmare Curtea de apel Tg, Mureş, desfiinţând soluţia pronunţată de pârâta-recurentă, a analizat pe fond mai departe cererea, mai ales în ceea ce priveşte măsura reparatoare adecvată, în condiţiile în care singurul impediment în soluţionarea favorabilă a fost clarificat. Curtea de Apel Tg. Mureş, analizând în continuare măsurile prevăzute de legea reparatorie, a reţinut conform dispoziţiilor art. 1 alin. (3), (4) şi 6 din O.U.G nr. 94/2000 şi normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1164 din 17.10.2002, că nu intră sub incidenţa legii, construcţiile demolate iar în privinţa terenurilor care nu pot fi restituite în natură sunt instituite măsurile reparatorii prin echivalent. Deşi O.U.G nr. 94/2000 şi normele adoptate în aplicarea acesteia prevedeau că în cazul acordării masurilor reparatorii în echivalent Comisia specială de retrocedare după ce reţinea calitatea de persoană îndreptătită a solicitantului transmitea decizia conţinând propunerea de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentaţia aferentă, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, înfiinţată potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 (art. 5 alin. (5) din Ordonanţă, anexa 1, art. 1 pct. 11 din Norme), în prezent aceste norme sunt abrogate de Legea nr. 165/2013, act centralizator incident pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent (la acest moment măsuri compensatorii), cu regimul juridic acolo stabilit.

În consecinţă Curtea de Apel Tg. Mureş, în urma probelor administrate a concluzionat faptul că imobilul ce a aparţinut intimatei-contestatoare şi care avea destinaţia casă de locuit la momentul exproprierii, situată în intravilan împreună cu terenul aferent de 888 mp, nu poate fi restituit în natură, construcţia fiind demolată iar terenul afectat în întregime domeniului public al municipiului Miercurea Ciuc (bloc de locuinţe, căi de acces, trotuare, fila x), rezultă că recurenta-pârâta va fi obligată la soluţionarea cererii în sensul acordării de măsuri compensatorii. Cu referire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pretinse de intimată, acestea au fost dovedite atât la soluţionarea fondului cauzei prin depunerea contractului de asistentă juridica, a ordinelor de plată privind onorariul avocaţial şi cheltuieli, acordate parţial, instanţa de fond reducând cuantumul acestora în raport de dispoziţiile art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de complexitatea redusă a cauzei raportat la obiect şi durată, aspect cu care nu putem fi de acord, prezenta speţă nu este de complexitate redusă, iar onorariul stabilit şi încasat se încadrează prevederilor Hotărârii 82 din 17-18 iulie 2020, a UNBR, Consiliul Uniunii, având în vedere ghidul orientativ al onorariilor minimale, prevăzute în anexa acestei hotărâri.

Solicită cheltuieli de judecată efectuate în recurs conform CAJ 0104999 din 10 august 2021 şi a actelor financiar contabile pe care le anexează întâmpinării .

Solicită respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Prima instanţă, examinând nelegalitatea deciziei de respingere a cererii de retrocedare, a reţinut lipsa necesităţii completării probatoriului cu înscrisuri, anexate cererii de retrocedare şi temeinicia dreptului de a solicita restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat, în temeiul probatoriului suplimentat în faţa instanţei, din care rezultă că proprietarul real al imobilelor este Parohia Romano-Catolică Miercurea Ciuc (adresa nr. x din dosarul IV/13 emisă de Republica Socialistă România, Judeţul Harghita, Consiliul Popular al Oraşului Miercurea Ciuc - Comitetul Executiv, privitor la exproprierea imobilului înscris în CF x Miercurea Ciuc, nr. top x - poziţia 96 din anexa decretului nr. 420/1978), faţă de care s-au produs efectele exproprierii.

Conform extrasului de carte funciară, imobilele se aflau în proprietatea Fondului de întreţinere al Bisericii Romano Catolice din Miercurea Ciuc .

De menţionat faptul că elementele întabulării în cartea funciară, realizate la nivelul anului 1912 intră sub incidenţa art. 32 şi 33 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare ce reglementau, în esenţă ca singură modalitate de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilelor, înscrierea în cartea funciară .

De menţionat şi faptul că sunt supuse normelor de retrocedare către foştii proprietari imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, altele decât lăcaşele de cult.

Culte sau confesiunile religioase au personalitate juridică, cele recunoscute prin Legea 489/2006 fiind persoane juridice de utilitate publică; pe lângă cultele religioase, legea recunoaşte personalitatea juridică a asociaţiilor religioase, formate din persoane fizice care adoptă, împărtăşesc şi practică aceeaşi credinţă religioasă.

Faţă de aceste reglementări, relevante prin prisma existenţei unui patrimoniu ale cărui ale cărui imobile componente pot fi întabulate în cartea funciară trebuie reţinut că emitentul deciziei asupra cererii de retrocedare a solicitat clarificări nu numai asupra justificării calităţii de proprietar, astfel cum arată instanţa de fond, dar şi asupra legături juridice dintre petenta, intimată în prezentul recurs şi proprietarul tabular al imobilului în cauză.

Iar ceea ce se supune controlului judiciar, în prezentul recurs, este dacă instanţa de fond a reţinut în mod corect depăşirea limitelor dreptului de apreciere al emitentului deciziei, prin prisma drepturilor conferite de lege intimatei reclamante (art. 2 alin. (1) lit. n) LCA).

Din această perspectivă, circumstanţele de fapt ale cauzei fiind clare (existând o lipsă de identitate între proprietarul înscris în cartea funciară şi persoana juridică expropriată, conform decretului şi actelor administrative ulterioare), trebuie reţinut că prevederile O.U.G. nr. 94/2000 reglementează dreptul la restituire în favoarea "foştilor proprietari" sau a "beneficiarilor la restituirea imobilelor", limitând categoria persoanelor îndreptăţite la restituire (aceasta în condiţiile în care acest act normativ vine să complinească celelalte acte normative cu caracter reparatoriu, anterioare).

De asemenea, întrucât conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, dreptul de proprietate se redobândeşte pe baza deciziei sau a hotărârii judecătoreşti, după caz, este absolut necesară stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilelor, iar aceasta se realizează, în primul rând, prin actele doveditoare ale dreptului de proprietate, la data exproprierii (acestea fiind enumerate la art. 1 pct. 13 din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1094/2005), iar în lipsa acestora prin început de dovadă scrisă şi alte dovezi ce pot naşte prezumţia existenţei dreptului de proprietate, la data preluării abuzive, iar în absenţa unor dovezi contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, prezumându-se a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive (legiuitorul permiţând o gradualizare, în condiţiile date).

Prima instanţă a reţinut calitatea de fost proprietar prin raportare la actele de expropriere şi a apreciat asupra scopului adoptării actului normativ cu caracter reparatoriu, acela de restitui bunurile imobile care au aparţinut cultului religios (sau părţilor componente ale acestuia), în condiţiile în care asupra acestui bun nici un alt cult sau nici o altă persoană nu şi-a manifestat un drept la restituire .

Acest raţionament este greşit, atât timp cât legea face o distincţie între cultul religios şi asociaţiile de cult, iar actul normativ cu caracter reparatoriu pleacă de la finalitatea restituirii bunurilor către fostul proprietar (fără a se putea reţine, în speţă, identitatea între proprietarul tabular şi unitatea de cult), iar în lipsa acestuia către o persoană care îşi justifică calitatea de beneficiar al retrocedării, prin act de înfiinţare, statut sau alte înscrisuri asemenea .

Astfel, dreptul de proprietate, la data exproprierii, se cuvine stabilit pe baza extrasului de carte funciară ce indică proprietarul tabular, fără a exista alte înscrieri constitutive de drept de proprietate, ulterioare, acesta având prioritate în justificarea calităţii de fost proprietar faţă de alte înscrisuri şi fiind în măsură să strămute verificările realizate asupra calităţii de beneficiar la restituire, în numele fostului proprietar .

Or din această perspectivă, prima instanţă a aplicat greşit prevederile art. 1 şi 4 din O.U.G. nr. 94/2000 şi a apreciat greşit asupra calităţii de "fost proprietar", ca şi condiţie de retrocedare a bunurilor ce au făcut obiectul cererii formulate şi implicit al deciziei contestate în cauză .

Ca urmare, va fi reţinută incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta critică, prin prisma aceluiaşi motiv de casare şi soluţia dată de prima instanţă, cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, invocând atât prevederile art. 451 alin. (1) (în mod corect art. 451 alin. (2) C. proc. civ., cât şi neîndeplinirea condiţiei de existenţă a unei culpe procesuale, atât timp cât reclamanta a omis să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat prin cererea de retrocedare pe cale administrativă şi a înţeles să aducă dovezi ale dreptului de proprietate pe cale judiciară.

Această critică nu poate fi examinată în recurs, având în vedere Decizia ICCJ nr. 3/2020, pronunţată în recurs în interesul legii, neputând fi încadrată la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 (şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5).

Mai mult de atât, incidenţa art. 488 alin 1 pct. 8 în ceea ce priveşte condiţiile reglementate de O.U.G. nr. 94/2000, asupra retrocedării bunurilor imobile, cu efectul reformării sentinţei şi rejudecării în fond, asupra tuturor capetelor de cerere, fie principale, fie accesorii, conduce la concluzia neîndeplinirii condiţiei de acordare a cheltuielilor de judecată, reglementate de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la cererea părţii care a pierdut procesul .

Soluţia:

Având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze în tot sentinţa şi în rejudecare să respingă acţiunea formulată, ca neîntemeiată .S

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut unor culte religioase din România împotriva sentinţei nr. 39 din 9 iunie 2021 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Respinge acţiunea formulată de reclamanta Parohia Romano Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc prin Arhiepiscopia Romano - Catolică Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut unor culte religioase din România, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2022.