EU public procurement: Restrictive consortium and experience requirements invalid under Directive 2004/18 despite international bank financing

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 la data de 24.09.2015, reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romania S.A. a chemat în judecata pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Pos Transport, solicitând:

- anularea Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corectiilor financiare nr. x/23.06.2015 emisa de Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial Transport;

- anularea Deciziei Ministerului Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operational Sectorial Transport nr. 36588/11.08.2015 şi a tuturor actelor subsecvente si implicit restabilirea situatiei anterioare.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa nr. 2054 din 20 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romania S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Pos Transport, ca neîntemeiată.

III. Recursul formulat de reclamantă

Împotriva sentinţei nr. 2054 din 20 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din Romania S.A a declarat recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că din analiza motivării sentinţei civile nr. 2054 din 20.06.2019, cu privire la decizia de respingere a acţiunii reiese in mod evident faptul ca instanţa a preluat in mod identic argumentele si concluziile prezentate de AM POST cu privire la toate aspectele pe care CNAIR S.A. (fosta CNADNR SA) le-a contestat, fara a demonstra o înţelegere si o interpretare proprie a acestora.

Se subliniază faptul ca instanţa nu a luat in considerare argumentul invocat de CNAIR S.A. (fosta CNADNR SA) si anume, faptul ca principiile de achiziţie fundamentale promovate de Uniunea Europeana si enunţate in cuprinsul Directivei 18/2004 nu diferă de cele care au fundamentat procedurile specifice descrise si reglementate in ghidurilor specifice Instituţiilor Financiare Internationale (Banca Europeana de Reconstrucţie si Dezvoltare, Banca Mondiala etc), fiind recunoscute si acceptate in acest mod. De asemenea, instanţa nu a luat in considerare si nici nu a justificat respingerea argumentului invocat de CNAIR S.A., anume ca abordarea corecta a conformităţii unor norme de achiziţie cu cele ale Directivei europene presupune, in primul rând, analizarea respectării principiilor fundamentale de achiziţie: principiul nediscriminarii, principiul tratamentului egal, principiul recunoaşterii reciproce, principiul transparentei, principiul proportionalitatii, dar si principiul utilizării eficiente a fondurilor.

De asemenea, se afirmă ca abordarea AM POST, vis-a vis de noţiunea de conformitate a documentaţiei de atribuire, este excesiva, intrucat aspectele constatate de AM POST nu justifica încadrarea procedurii in aria nelegalitaţii rezultatul procedurii de atribuire fiind bazat chiar pe prevederile Directivei "Contracts should be awarded on the basis of objective criteria which ensure compliance with the principles of transparency, non-discrimination and eoual treatmentand which guarantee thattenders are assessed in conditions of effective competition." (Atribuirea contractelor ar trebui realizată pe baza unor criterii obiective care să asigure respectarea principiilor de transparenţă, de nediscriminare si de egalitate de tratament, cu scopul de a garanta o evaluare a ofertelor în condiţii de concurentă efectivă).

In ceea ce priveşte observaţia legata de cerinţa ca liderul asocierii sa indeplineasca cel puţin 60% din criteriu, se subliniază faptul că Autoritatea Contractanta nu a interzis in niciun fel asocierea unor operatori economici, in documentaţia de precalificare fiind precizat faptul ca procedura este deschisa tuturor firmelor si asocierilor: "This tender is open to all the firms and joint-ventures from all countries". Aceste cerinţe de capacitate, pe care liderul si respectiv asociaţii trebuiau sa le respecte, nu au constituit un impediment pentru operatorii economici interesaţi si, ulterior, participanţi la procedura in formula solicitata, intrucat Autoritatea Contractanta a apreciat ca experienţa si capacitatea superioara a unui operator economic pot sa desemneze in fapt liderul unei asocieri.

În opinia recurentei, instanţa de fond a reţinut în mod greşit că participarea la procedura a operatorilor economici care au avut calitatea de subcontractori a fost limitata pentru ca experienţa acestora in proiectare conta doar in măsura in care liderul 'îndeplinea cel puţin 60% din criterii, iar subcontractorii 25%. Recurenta arată că procentul de 25% se refera la partea din criteriile de calificare privind experienţa generala care trebuie indeplinita de membrii unei asocieri care nu au calitatea de lider ai acelei asocieri, aceasta nefiind aplicabila subcontractorilor, asa cum retine instanţa.

Cu privire la cerinţele referitoare la Experienţa specifica, recurenta arată că in Nota de constatare si in Decizia de soluţionare a contestaţiei se considera ca numărul de ani de la cerinţa 2 b) este nelegal deşi prin stabilirea acestui nivel Autoritatea Contractanta a permis asigurarea unei competitivităţi superioare. In Nota de constatare se precizează ca cerinţa nu prezintă un caracter restrictiv, caracterul nelegal fiind determinat doar de excedarea termenului prevăzut in Directiva 18/2004.

Cu privire la aprecierea ca solicitarea de proiecte de proiectare si execuţie este restrictiva si discriminatorie intrucat Autoritatea Contractanta nu a acordat posibilitatea ca ofertanţii sa facă dovada separata a unui proiect de proiectare si a unui proiect de construcţie, se arată că specificul contractului este de proiectare si execuţie, iar solicitarea experienţei a avut in vedere verificarea experienţei similare care este in legătura cu specificul si complexitatea contractului ce urmează a fi atribuit.

In ceea ce priveşte aprecierea ca restrictiva a cerinţei de la punctul 2 a) (i), referitoare la minim 2 proiecte versus un proiect similar, recurenta afirmă că valoarea de 75 de milioane de euro obţinută cumulat din 2 proiecte oferă o deschidere mai mare operatorilor economici care nu au participat doar la proiecte de valoare mare. Se arată că mai degrabă solicitarea experienţei demonstrata prin prezentarea unui singur proiect similar cu cel care a făcut obiectul procedurii de achiziţie ar fi fost o cerinţa restrictiva, întrucât ar fi îngrădit accesul la procedura a unui mai mare de operatori economici.

Cu privire la solicitarea experienţei ca prim contractor si la asociere, similar cu explicaţiile prezentate anterior, se afirmă că Autoritatea Contractanta a oferit posibilitatea de a fi prezentata experienţa subcontractorilor in contracte de proiectare.

In ceea ce priveşte observaţia legata de cerinţa ca liderul asocierii sa indeplineasca cel puţin 60% din criteriu, se subliniază inca o data ca Autoritatea Contractanta nu a interzis in niciun fel asocierea unor operatori economici, in documentaţia de precalificare fiind precizat faptul ca procedura este deschisa tuturor firmelor si asocierilor: "Tins tender is open Io all the firms and joint-venliires from all countries"

Cu privire la experienţa personalului, constatările instanţei de fond reproduc opinia exprimata de AM POST in cadrul Deciziei nr. 36588/11.08.2015. Cu alte cuvinte, chiar in situaţia in care instanţa si-ar fi insusit explicaţiile furnizate de AM POST, ar fi trebuit sa furnizeze argumentele pentru înlăturarea tuturor observaţiilor formulate de CNAIR S.A..

Referitor la considerentele instanţei de fond recurenta arată că aceste cerinţe au fost stabilite in funcţie de caracteristicile si complexitatea proiectului, solicitările privind numărul mare de ani de experienţa generala si specifica a experţilor cheie fiind o practica curenta pentru marea majoritate a proiectelor finanţate de Instituţiile Financiare Internationale (BERD, BIRD, BEI etc).

După cum se poate observa in cuprinsul SC nr. 2054/20.06.2019, la pag. 16, penultimul alineat, instanţa de fond retine ca: "cerinţele sunt excesive si restrictive si nu oferă posibilitatea de a se califica acelor specialişti cu experienţa efectiva si suficienta in realizarea activităţilor", opinie exprimata si de AM POST in Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 36588/11.08.2015. Recurenta arată că nu înţelege cum poate fi definita experienţa efectiva si suficienta in accepţiunea instanţei, fiind evident faptul ca Autoritatea Contractanta este cea mai in măsura sa isi stabilească cerinţele minime necesare si suficiente, funcţie de specificul activităţii sale si de complexitatea lucrărilor ce vor face obiectul viitorului contract.

În concluzie este reiterat faptul ca, in contextul in care procedura de atribuire a contractului din referinţa a fost derulata in temeiul unei proceduri de achiziţie specifice instituţiei financiare finanţatoare - Banca Europeana de Reconstrucţie si Dezvoltare, au fost respectate intrutotul principiile care guvernează achiziţiile publice, asigurandu-se in acelaşi timp o verificare riguroasa a capacităţii financiare si tehnice a aplicantilor de a duce Ia bun sfârşit contractul licitat, in spiritul legislaţiei comunitare relevante.

În opinia recurentei, sentinţa este nemotivată şi numai după o evaluare completa, reala si efectiva a tuturor abaterilor de la legalitate reţinute in sarcina reclamantului, se poate stabili daca rezultatul procedurii de atribuire a fost sau nu alterat, daca concurenta a fost viciata sau diminuata, daca principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publica si prevederile Directivei CE 18/2004 au fost respectate.

IV. Apărările formulate de intimatul-pârât

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management Pos Transport a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, în subsidiar solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

V. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recurenta a invocat motive de casare care se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., fiind invocate, de altfel, în mod expres aceste prevederi legale. În consecinţă, excepţia nulităţii recursului urmează să fie respinsă ca nefondată.

Pe fondul recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Contractul de lucrări nr. x/11.09.2008 "Proiectarea şi construcţia variantei de ocolire a Municipiului Constanţa" a beneficiat iniţial de finanţare din partea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi a fost atribuit prin procedura de licitaţie internaţională cu precalificare, în baza regulilor şi practicilor de achiziţie specifice acestui tip de finanţare.

Începând cu data de 24.07.2009, în baza Contractului de finanţare nr. x/24.07.2009 şi a Ordinului Ministrului Transporturilor de depunere a cererilor de rambursare nr. x/11.09.2014, modificat şi completat prin Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1432/13.10.2014, proiectul din cadrul căruia face parte acest contract de lucrări a beneficiat de finanţare nerambursabilă prin Programul Operaţional Sectorial Transport.

În vederea rambursării cheltuielilor, Serviciul Verificare Proceduri Achiziţii Publice din cadrul AM POST a realizat în 2014 verificarea dosarului de achiziţie în vederea rambursării cheltuielilor şi a constatat că "Solicitarea privind îndeplinirea unor criterii de calificare şi selecţie poate fi considerată, în raport cu prevederile O.U.G. nr. 34/2006, ca fiind restrictivă şi există premisele încălcării prevederilor art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006". În urma acestei constatări, Serviciul Verificare Proceduri Achiziţii Publice a emis Nota privind verificarea procedurii de achiziţie publică prin care a aplicat o reducere procentuală de 10% din valoarea cheltuielilor eligibile a contractului de lucrări nr. x/11.09.2008.

În baza Mandatului nr. x din 16.04.2015, echipa de control din cadrul Serviciului de Constatare şi Sancţionare Nereguli a AM POST demarează misiunea de control ca urmare a Notificării interne privind suspiciunea de neregulă nr. 40/DGA/CM/SVPAP/MN/114 din 30.03.2015, modificată prin adresa nr. x din 02.04.2015, în care se reţine faptul că nu a fost aplicată reducerea procentuală de 10% şi asupra cheltuielilor autorizate în cadrul contractului x/11.09.2008, anterior introducerii la finanţare din POS T a împrumuturilor BEI/BERD.

Conform adresei Serviciului Verificare Proceduri Achiziţii Publice nr. DGA/MR/DCVAP/SCAP/MN/241/18.05.2015 "Verificarea procedurii de achiziţie publică s-a făcut prin raportarea la prevederile O.U.G. nr. 34/2006, care reprezintă în fapt transpunerea în legislaţia naţională a Directivei 18/2004/CE". Echipa de control, având în vedere specificul acestei achiziţii, a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 14 alin. (1) lit. c), conform cărora O.U.G. nr. 34/2006 nu se aplică în cazul derulării unei proceduri specifice unor organisme şi instituţii internaţionale, în speţă Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Astfel, echipa de control a reverificat criteriile de calificare şi selecţie prevăzute în documentaţia de precalificare (ce au constituit motivul impunerii reducerii procentuale de 10%) prin prisma respectării prevederilor Directivei 18/2004/CE.

În urma verificărilor, Serviciul de Constatare de Sancţionare Nereguli a emis Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/23.06.2015, împotriva căreia reclamanta a formulat contestaţie soluţionată prin Decizia nr. 36588/11.08.2015 în sensul respingerii ca neîntemeiată .

Un prim aspect care trebuie lămurit se referă la aplicabilitatea, în speţă, a prevederile O.U.G. nr. 34/2006, şi a Directivei 18/2004/CE, în condiţiile în care contractul a beneficiat, iniţial, de finanţarea acordată din partea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi a fost atribuit prin procedura de licitaţie internaţională cu precalificare, în baza regulilor şi practicilor de achiziţie ale finaţatorului.

Or, aşa cum a arătat şi intimata-pârâtă prin întâmpinare, cu privire la interpretarea art. 15 din Directiva 18/2004/CE şi la posibilitatea de a deroga de la procedurile standard de atribuire a contractelor de achiziţii publice atunci când finanţarea este acordată de o instituţie similară Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare s-a pronunţat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-408/16 Potrivit considerentelor din această hotărâre rezultă că art. 15 litera (c) din Directiva 2004/18 trebuie interpretat restrictiv şi, pentru a aprecia dacă o procedură de atribuire a contractelor de achiziţii publice precum cea în discuţie în litigiul principal, reglementată de capitolul 3 din Ghidul BEI, poate intra sub incidenţa excepţiei prevăzute la articolul 15 litera (c) din Directiva 2004/18, trebuie să se verifice dacă o asemenea procedură poate fi considerată ca fiind reglementată de norme procedurale specifice unei organizaţii internaţionale. Or, mai reţine Curtea de Justiţie în hotărârea menţionată, în condiţiile în care anunţul de participare a fost publicat ulterior aderării României la Uniune o procedură precum cea în discuţie în litigiul principal nu poate fi considerată ca fiind reglementată de norme procedurale specifice unei organizaţii internaţionale în sensul articolului 15 litera (c) din Directiva 2004/18.

În raport de aceste considerente se constată că susţinerile recurentei, referitoare la neaplicarea, în speţă, în întregul său, a Directivei 2004/18 sunt neîntemeiate. În condiţiile în care atribuirea contractului s-a realizat ulterior aderării României la Uniunea Europeană nu exista nicio justificare pentru derularea unei proceduri de atribuire a unui contract finanţat de o instituţie europeană, după alte reguli decât cele cuprinse în Directiva 2004/18, ale cărei norme se regăseau transpuse, în plan intern, prin O.U.G. nr. 34/2004.

În concluzie, instanţa de fond a reţinut în mod corect aplicabilitatea, în speţă, a prevederilor din Directiva 2004/18, ale cărei norme se regăseau transpuse, în plan intern, prin O.U.G. nr. 34/2004. Nu era vorba doar de o respectare a unor principii de maximă generalitate, aşa cum susţine recurenta, ci, în raport de considerentele de mai sus, trebuia să se aibă în vedere modalitatea concretă în care legislaţia europeană a reglementat materia achiziţiilor publice, pentru a putea beneficia de o finanţarea europeană, chiar dacă aceasta a fost acordată retrospectiv.

Oricum, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în speţă nu se poate vorbi nici măcar de o respectare a principiilor reglementate de această legislaţie, o serie de condiţii din documentaţia de atribuire având un caracter restrictiv, fiind afectată, în acest mod concurenţa.

În mod concret, instanţa de fond a reţinut că nu are niciun suport legal cerinţa potrivit căreia în cazul asocierilor, leader-ul trebuie să îndeplinească cel puţin 60% din fiecare criteriu de calificare, restul partenerilor fiind necesar să îndeplinească cel puţin 25% din fiecare criteriu de calificare. În acest sens, potrivit art. 47 alin. (3) din Directiva 2004/18/CE:

"În aceleaşi condiţii, un grup de operatori economici prevăzut la articolul 4 poate menţiona capacităţile membrilor grupului sau ale altor entităţi".

În mod vădit, o astfel de cerinţă are un caracter restrictiv, limitând accesul la procedură a acelor asocieri care nu au structura corespunzătoare, în condiţiile în care, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, când se analizează capacităţile tehnico-profesionale şi economico-financiare necesare implementării optime a contractului sunt avute în vedere competenţele asocierii în mod global, neavând relevanţă care dintre operatori are calitatea de leader al asocierii şi fiind indiferentă contribuţia efectivă a acestuia şi a fiecăruia dintre membrii asocierii la îndeplinirea acestor cerinţe.

Criticile recurentei cu privire la acest aspect sunt lipsite de consistenţă, aceasta nefiind în măsură să justifice, în mod convingător, impunerea unei astfel de condiţii. Argumentele referitoare la faptul că nu a interzis participarea în asociere şi condiţia nu se referă la subcontractori nu sunt relevante, nefiind apte să demonstreze faptul că doar o asociere într-o astfel de structură, în care leader-ul îndeplineşte puţin 60% din fiecare criteriu de calificare, iar restul partenerilor, cel puţin 25% din fiecare criteriu de calificare, ar putea să asigure executarea contractului în condiţii optime.

Faptul că o serie de firme au participat la procedură nu poate constitui o dovadă a faptului că aceste condiţii nu ar fi fost restrictive, întrucât, pe de o parte, unii ofertanţi nu au îndeplinit condiţiile din documentaţie şi, pe de altă parte, este de presupus că o serie de companii interesate de procedură au renunţat să depună ofertă, neîncadrându-se în criteriile impuse în mod nejustificat de autoritatea contractantă.

Cu privire la cerinţele referitoare la Experienţa specifica, recurenta arată că in Nota de constatare si in Decizia de soluţionare a contestaţiei se considera ca numărul de ani de la cerinţa 2 b) nu prezintă un caracter restrictiv, caracterul nelegal fiind determinat doar de excedarea termenului prevăzut in Directiva 18/2004.

Cu privire la acest aspect a reţinut şi instanţa de fond faptul că Directiva 2004/18/CE - art. 48 alin. (2) lit. a) pct. (ii) din Directiva 2004/18/CE - prevede posibilitatea solicitării de informaţii pentru o perioadă de 3 ani, astfel încât este evident că cerinţele autorităţii contractante - criteriul 2 lit. b) pct. (ii) - vizând o perioadă mai mare de timp, nu sunt conforme respectivelor reglementări.

În condiţiile în care Înalta Curte a confirmat aplicabilitatea, în speţă, a prevederilor Directivei 2004/18/CE rezultă că, într-adevăr, nerespectarea prevederilor acestui act normativ constituia o neregulă ce justifica măsurile dispuse.

În ceea ce priveşte solicitarea de contracte de proiectare si execuţie recurenta a afirmat că specificul contractului este de proiectare si execuţie, iar solicitarea experienţei a avut in vedere verificarea experienţei similare care este in legătura cu specificul si complexitatea contractului ce urmează a fi atribuit. Or, Înalta Curte constată că acest argument nu poate să răstoarne considerentele instanţei de fond care a arătat că nu există nicio justificare pentru care autoritatea contractantă a impus ca unul şi acelaşi agent economic să aibă experienţă atât în ceea ce priveşte proiectarea cât şi în ceea ce priveşte execuţia, deşi acestea constituie activităţi distincte ale contractului, respectiv de ce ar fi apreciat că nu se poate realiza în mod corespunzător contractul prin participarea unei echipe complexe în cadrul căreia agenţii economici să aibă specializare diferită (dar care să acopere integral necesităţile şi etapele contractului). Într-adevăr, chiar dacă contractul era unul de proiectare şi execuţie, realizarea lui în condiţii optime era posibilă chiar dacă cele două componente ale contractului erau realizate de prestatori diferiţi aflaţi în consorţiu, situaţie în care fiecare prestator ar fi trebuit să dovedească că are experienţă doar pe partea de contract pe care urmează să o realizeze, fie proiectare, fie execuţie.

In ceea ce priveşte aprecierea ca restrictiva a cerinţei de la punctul 2 a) (i), recurenta afirmă că valoarea de 75 de milioane de euro obţinută cumulat din 2 proiecte oferă o deschidere mai mare operatorilor economici care nu au participat doar la proiecte de valoare mare şi mai degrabă solicitarea experienţei demonstrata prin prezentarea unui singur proiect similar cu cel care a făcut obiectul procedurii de achiziţie ar fi fost o cerinţa restrictiva, întrucât ar fi îngrădit accesul la procedura a unui mai mare de operatori economici.

Or, cu privire la acest aspect Înalta Curte constată că recurentei nu i s-a reproşat că nu a impus ca experienţa similară să fie demonstrată printr-un singur contract, ci i s-a reproşat faptul că a impus un număr minim de contracte, excluzând, în acest mod, de la procedură prestatorii care deţineau experienţă similară la nivelul de valoare impus de autoritate dar realizată dintr-un număr mai mic de contracte.

În fine, referitor la experienţa personalului, recurenta afirm că constatările instanţei de fond reproduc opinia exprimata de AM POST in cadrul Deciziei nr. 36588/11.08.2015 şi Autoritatea Contractanta este cea mai in măsura sa isi stabilească cerinţele minime necesare si suficiente, funcţie de specificul activităţii sale si de complexitatea lucrărilor ce vor face obiectul viitorului contract.

Înalta Curte constată că aceste susţineri sunt neîntemeiate, prima instanţă subliniind numărul foarte mare de ani de experienţă impuşi de autoritatea contractantă şi lipsa unei justificări pertinente pentru aceste condiţii. Aşa cum a arătat şi instanţa de fond, Directiva prevede posibilitatea impunerii condiţiei de îndeplinire a unor niveluri minime de capacităţi, iar acestea trebuie să fie proporţionale cu obiectul contractului. Altfel spus, nu se poate impune drept cerinţă mai mult decât ceea ce este absolut necesar pentru realizarea întocmai a contractului. Or, nici în cadrul recursului nu s-au adus argumente concrete menite să justifice impunerea unor condiţii de experienţă atât de restrictive, recurenta mărginindu-se să invoce faptul că este atribuţia sa să stabilească cerinţele minime necesare şi suficiente. Fără a nega această competenţă, Înalta Curte constată că este de esenţa controlului de legalitate realizat de instanţa de contencios să verifice, în caz de litigiu, dacă autoritatea publică şi-a exercitat competenţele în limitele marjei de apreciere sau, dimpotrivă, dacă măsurile luate de autoritate au depăşit această marjă, devenind arbitrare şi abuzive. Or, întrucât, în mod vădit, condiţiile impuse de autoritatea contractantă şi analizate în detaliu de instanţa de fond erau dificil de îndeplinit, restrângând în mod substanţial concurenţa, se impunea ca autoritatea contractantă să fie în măsură să justifice necesitatea lor.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale aplicabile şi a motivat în mod corespunzător sentinţa, argumentele instanţei de fond nefiind o simplă preluare a apărărior pârâtei, ci considerentele au fost redactate prin raportare concretă la susţinerile reclamantei care au fost înlăturate cu argumente pertinente (parte dintre ele fiind redate şi în cuprinsul prezentei decizii. Este nerelevant faptul că argumetele instanţei de fond au coincis, uneori, cu punctul de vedere al pârâtei cât timp nu se poate reţine o preluare în bloc a susţinerilor autorităţii emiternte a actului atacat, ci instanţa de fond şi-a structurat considerentele în mod logic raportându-se, în mod constant, la argumentele formulate de reclamantă.

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 488 din C. proc. civ. şi art. 496 din acelaşi act normativ Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului şi să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

Respinge recursul formulat de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere împotriva sentinţei civile nr. 2054 din 20 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.