Former Securitate officer declared for abusive surveillance on foreign contacts; CNSAS appeal upheld.

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul CNSAS în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat instanţei să constate calitatea pârâtului de lucrător al fostei securităţi.

În esenţă, reclamantul a susţinut că pârâtul a fost angajat al Direcţiei a V-a Serviciul 4 al fostei securităţi (1988, 1989). În această calitate, pârâtul a participat la instrumentarea dosarului nr. x (cotă CNSAS) privind pe dl B.., maistru la Trustul "Carpaţi", verificat informativ. Pârâtul a semnat raportul din 25.10.1988 (dosar nr. x vol. 1 fila x) cu propunerea de a se aproba deschiderea mapei de verificare asupra B.., a intocmit planul de măsuri (acelaşi dosar, vol 1 fila x) din data de 25.10.1988 cu sarcina cunoaşterii naturii relaţiilor lui PV cu cetăţeni străini, stabilirea atitudinii lui PV si a comportării la locul de muncă şi la domiciliu, contracararea unor acţiuni ce ar putea afecta mersul lucrărilor la obiectivul "Casa Republicii", cu posibilitatea îndepărtării lui B.. de la respectivul obiectiv. Prin acelaşi document paratul a dispus dirijarea surselor C. şi D., verificarea rudelor lui B.., analizarea folosirii mijloacelor TO la domiciliu, folosirea sursei S (interceptare corespondenţă) la domiciliu, folosirea filajului daca va fi cazul, investigatii la domiciliu, cunoaşterea si verificarea legăturilor şi anturajului. Punerea în executare a instruirii si dirijării surselor C. şi D. rezultă din adnotările paratului pe marginea notelor la 03.06.1988, 21.10.1988, 07.03.1989 (acelaşi dosar, vol 1, fila x, 14). De asemenea, paratul a instruit si persoana de sprijin E. conform adnotării paratului la nota din 16.11.1988 . De asemenea, s-a realizat folosirea mijloacelor TO la domiciliu conform notelor din 01.11.1988, 27.01.1989, 24.01.1989, 28.01.1989, 06.03.1989 . Paratul a procedat la contactarea lui PV si la studierea dosarului de paşapoarte a numitului TI - notele din 18.01.1989, 14.02.1989 (vol 2 fila x, 13).

Reclamanta a mai susţinut că pârâtul a fost implicat în urmărirea informativă a lui PV pentru motive ce nu aveau legătură cu apărarea intereselor naţionale şi că pârâtul a incălcat dreptul la viaţă privată, la liberă exprimare şi secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice ale lui PV.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1034 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul F., ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Practic, dacă ar fi validată interpretarea primei instanţe, ar rezulta că, în nicio cauză, nu s-ar mai putea constata existenţa calităţii de lucrător al Securităţii, întrucât fiecare ofiţer care a propus sau a dispus o anumită măsură abuzivă s-ar prevala de faptul că nu el este ce care a pus-o în aplicare, iar fiecare ofiţer care a executat- o astfel de măsură s-ar prevala de faptul că nu el este cel care a propus sau dispus respectiva măsură.

Pentru acest motiv, interpretarea dată de prima instanţă este în sensul neaplicării, iar nu în sensul aplicării prevederilor a 1.2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În realitate potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, atât ofiţerii sau subofiţerii care au propus o anumită măsură abuzivă, cât şi cei care au aprobat-o, dar şi cei care au pus măsura respectivă în aplicare au calitatea de lucrători ai Securităţii, în sensul definiţiei legale a acestei noţiuni, întrucât respectiva măsură nu ar fi fost posibilă dacă cel puţin una dintre aceste persoane nu ar fi contribuit la luarea măsurii, astfel că toţi aceştia sunt în egală responî abili de încălcarea drepturilor persoanei vizate de Securitate. Aşa cum am arătat, în cauză, intimatul a şi propus măsuri abuzive şi, ulterior, s-a implicat şi în executarea acestora.

Prin urmare, în cauză se impunea constatarea existenţei calităţii de lucrător al Securităţii, cu privire la intimat.

Faţă de acestea, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecarea, admiterea acţiunii, cu consecinţa constatării calităţii de colaborator al securităţii, în ceea ce îl priveşte pe intimatul-pârât, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul-pârât A. nu a formulat întâmpinare în cauză.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs inovate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al securităţii a pârâtului A..

Verificările au fost efectuate de CNSAS ca urmare a cererii nr. x/07.11.2018 adresată de către domnul B., care şi-a exercitat dreptul legal şi legitim de acces la propriul dosar, prevăzut de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. Prin această cerere, G.. a solicitat verificare posibilei calităţi de lucrător al Securităţii, în sensul legii, cu privire la toţi ofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului identificat în arhiva CNSAS pe numele său.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securităţii "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei, cu atribuţii pe linie de Securitate (...) în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Curtea de apel a verificat înscrisurile administrate prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, conchizând în sensul că cererea formulată de intimatul CNSAS este neîntemeiată.

Soluţia instanţei de fond nu este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Astfel, susţinerea recurentului privind încadrarea activităţii intimatului-pârât în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este fondată.

Prima condiţie prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. a), respectiv ca persoana să aibă calitatea de ofiţer, inclusiv acoperit, al Securităţii în perioada 1945 - 1989, este întrunită întrucât pârâtul a avut gradul de căpitan în cadrul direcţiei a V-a -Direcţia Securitate şi Gardă, Serviciul 4 (1988, 1989).

Intimatul -pârât în calitate de ofiţer al fostei Securităţi, a participat nemijlocit la instrumentarea acţiunii împotriva titularului dosarului, G..

Astfel, pornindu-se de la suspiciunea unor legături cu cetăţeni străini, în planul de măsuri privind deschiderea dosarului de urmărire informativă, din 09. 12. 2019 (dosar x), şi documentarea activităţii desfăşurate de G..

Măsurile propuse pentru aducerea la îndeplinire a obiectivelor stabilite erau deosebit de severe în condiţiile în care implicau o supraveghere permanentă a persoanei urmărite în toate segmentele vieţii sale, în mediul familial, la locul de muncă şi în cercul relaţional, prin folosirea mijloacelor speciale de tehnică operativă, prin interceptarea corespondenţei şi prin punerea sub filaj.

Aceste măsuri au fost propuse din nou de intimat prin notele raport din 03.06.1988, 21. 10. 1988 şi 07. 03. 1989. Deci, rezultă cu evidenţă că acţiunea informativă deschisă pe numele lui G. s-a făcut la iniţiativa intimatului, în calitate de ofiţer al fostei Securităţi.

Declanşarea acţiunii informative nu a avut la bază posibila comitere a unor fapte care să interfereze cu siguranţa statului, suspiciunile existente în privinţa persoanei urmărite având ca temei relaţiile dezvoltate cu cetăţeni străini. Din actele dosarului nu reiese ca persoana urmărită să fi dezvoltat relaţii cu cetăţeni străini în scopul desfăşurării unor acţiuni care să pună în pericol siguranţa statului.

Ca urmare, motive exclusiv politice, şi nu considerente legate de siguranţa statului, au stat la baza declanşării acţiunii informative deschise din iniţiativa intimatului pe numele persoanei urmărite.

Măsurile propuse împotriva persoanei în cauză nu au urmărit realizarea unui scop legitim şi, ca atare, nu exista nici justificare pentru utilizarea acestora.

De asemenea, aşa cum s-a arătat mai sus, măsurile propuse de intimat erau deosebit de severe, punerea lor în executare implicând o gravă atingere dreptului fundamental la respectarea vieţii private, în toate componentele sale, configurând şi cea de-a doua condiţie impusă de textul citat mai sus.

Înalta Curte reţine că simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora, pentru motive ce nu aveau legătură cu apărarea intereselor naţionale, constituie o violare a dreptului la viaţa privată.

Nu se pot reţine susţinerile intimatului, că nu rezultă cu certitudine că ar fi fost puse în aplicare măsurile dispuse (de interceptare a corespondenţei şi a convorbirilor telefonice ale persoanei în cauză, de filaj a acesteia), în condiţiile în care, în cuprinsul Planului de măsuri privind deschiderea dosarului de urmărire informativă din 25. 10. 1988, se menţionau neechivoc mijloacele folosite în supravegherea persoanei urmărite (dirijare reţea informativă, mijloace de tehnică operativă, interceptare corespondenţă, filaj).

Astfel, Înalta Curte constată au fost puse în aplicare aceste măsuri şi au fost obţinute şi exploatate informaţii legate de viaţa privată a persoanei în cauză, precum şi faptul că utilizarea mijloacelor folosite nu a urmărit realizarea unui scop legitim.

De altfel, ar fi fost de neconceput ca măsurile propuse printr-un raport încheiat de securitate să nu fi fost luate în considerare ori să nu impună cel puţin minime verificări asupra aspectelor semnalate. Dimpotrivă, iniţierea unei acţiuni informative presupunea, în mod necesar, şi finalizarea acesteia, indiferent de rezultat.

Rezultă că, în cauză, a avut loc o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului.

Conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, calitatea de lucrător al fostei Securităţi există în persoana tuturor celor care au participat la suprimarea/îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, indiferent de gradul de contribuţie mai mare sau mai mic avut la realizarea acţiunilor interzise. Calitatea de lucrător al fostei Securităţi se dobândeşte în persoana fiecărui participant care contribuie la producerea rezultatului vătămător, circumscris consecinţelor decurgând din încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsurile propuse de intimat se încadrează în lanţul cauzal al activităţilor de supraveghere desfăşurate împotriva persoanei urmărite, constituind elementul declanşator şi o verigă importantă şi necesară în acţiunea informativ-operativă desfăşurată de fosta Securitate împotriva celui în cauză, acţiune care a contribuit la suprimarea/îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului.

În acest fel, această persoană (intimatul) este consemnată public pentru activitatea de poliţie politică comunistă, fără a fi antrenată o altă răspundere, decât cea morală.

De asemenea, nici aprecierile privind scopul înfiinţării şi statutul Securităţii şi prevederile Constituţiei din 1965, abrogată în 1991, nu pot fi reţinute, întrucât, pe de o parte, statul comunist român era ţinut de respectarea întocmai a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, astfel cum acestea erau prevăzute şi de Constituţia în vigoare şi de pactele şi tratatele internaţionale la care România a aderat, şi, pe de altă parte, nu s-au relevat, în cauză, elemente care să conducă la presupunerea rezonabilă a implicării persoanei care a solicitat verificarea recurentului sub aspectul calităţii de lucrător al Securităţii în acţiuni împotriva securităţii naţionale (spionaj, trădare), şi care să justifice, prin urmare, o eventuală ingerinţă a organelor Securităţii în viaţa privată.

Mai mult decât atât, stabilirea calităţii de lucrător al Securităţii, indiferent de gradul sau funcţia deţinută, are în vedere doar faptele şi acţiunile prin care foştii angajaţi ai Ministerului de Interne au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în absenţa unui motiv întemeiat al supravegherilor informative. Aşadar, prin instrumentarea măsurilor descrise anterior, care vizau viaţa privată a persoanei, dreptul la secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice, pârâtul a desfăşurat o acţiune abuzivă, contrară drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

În Decizia Curţii Constituţionale nr. 672/2012 se arată că "în cazul unei acţiuni în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteia, realizarea justiţiei presupune şi verificarea obiectivă a veridicităţii actelor şi faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic şi istoric al ţării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiţia imparţială, fără urme vindicative, într-o societate democratică şi protecţia dreptului individului, să fie atins".

Toate sarcinile şi măsurile dirijate de intimatul-pârât, reprezintă în sine încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale precizate anterior, iar faptul că însăşi persoana asupra căreia s-a instrumentat procedura a formulat cerere conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 prezumă vătămarea drepturilor sale. Pârâtul nu poate proba că nu au fost executate măsurile şi că nu au avut loc ca efect încălcarea, restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este întemeiat, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi act normativ, raportat şi la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat de reclamant, va casa hotărârea atacată şi, rejudecând cauza, va admite acţiunea reclamantului şi va constata calitatea pârâtului intimat de lucrător al Securităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1034 din 20 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată.

Admite acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Constată calitatea de lucrător al Securităţii a pârâtului A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2022.