CNSAS verification of post-revolutionary Securitate collaboration: evidentiary sufficiency for "collaborator" status under OUG 24/2008

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2015 reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat acţiune în constatare, urmând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, în baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar la această dată, să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe domnul A..

În motivarea acţiunii s-a arătat că A. ocupă funcţia de primar al comunei Optaşi-Măgura, jud. Olt. Conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii verifică din oficiu, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile ori în funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h)1.

Hotărârea pronunţată in primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 2564/13.10.2015, Curtea de Apel Bucureşti ca instanţă de fond, în primul stadiu procesual, a respins acţiunea CNSAS, apreciind în esenţă că nu este întemeiată.

În recursul declarat de reclamantul CNSAS, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că sentinţa atacată este greşită şi recursul CNSAS este întemeiat, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia: când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În esenţă, instanţa supremă reţine că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 303 C. proc. civ., referitor la verificarea înscrisurilor, în sensul că instanţa nu a luat probă de scris pârâtului în faţa instanţei, astfel că a apreciat că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea acesteia spre rejudecare la instanţa de fond.

Hotărârea instanţei de fond după casare

Prin sentinţa civilă nr. 2574 din 3 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., si, în consecinţă, a constatat

calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A., în sensul definiţiei pentru noţiunea de colaborator al Securităţii dată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii.

1.3. Cererea de recurs şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei civile nr. 2574 din 3 decembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul A., in condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Recurentul -pârât a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate, învocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin argumentele prezentate în susţinerea motivelor de nelegalitate, recurentul a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 2 lit. b) şi art. 1 alin. (2) şi alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca Poliţie Politică.

A mai susţinut cu privire la persoana denunţată B., există o singură informaţie, nefiind constituit un dosar în baza căruia persoana a denunţată să poată solicita relaţiile prevăzute de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

A opinat recurentul în sensul că, instanţa de fond, în mod greşit a reţinut că informaţia furnizată de acesta ar fi putut cauza urmări persoanei denunţate, încălcându-se astfel dreptul acesteia la viaţa privată, fără să fie produsă vreo dovadă în acest sens.

Ca urmare, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, apreciind în mod greşit situaţia de fapt reliefată de înscrisurile aflate la dosar şi interpretând în mod greşit dispoziţiile materiale ale O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru considerentele arătate a conchis că, în speţă, se impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, a argumentelor invocate în apărare de intimatul-reclamant prin întâmpinarea formulată în cauză, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurentul-pârât este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Criticile părţii, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizează aplicarea şi interpretarea greşită a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, mai exact în referire la prevederile art. 2 lit. b) din acelaşi act normativ pentru constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente.

Deoarece din dezvoltarea motivelor de recurs se observă că recurentul este nemulţumit şi de modalitatea în care instanţa de fond a analizat şi interpretat probatoriile administrate în cauză, cu referire punctuală la greşita apreciere a situaţiei de fapt reliefată de înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte apreciază că se impune a se aminti faptul că modul în care instanţa de fond a interpretat probele administrate şi

a stabilit pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu mai constituie motiv de recurs în actuala reglementare.

Aşa fiind, instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, ci, doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată, putând, eventual, să dea o altă dezlegare raportului juridic litigios în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt deja stabilite.

În atare situaţie, criticile referitoare la greşita stabilire a situaţiei de fapt sau interpretarea probatoriilor administrate în cauză nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală deoarece vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia, astfel că se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigenţele impuse de art. 488 din C. proc. civ., respectiv de cale extraordinară de atac care instituie un control de legalitate a hotărârii recurate.

Aşadar, în mod corect a punctat instanţa fondului, reţinând că, în raportul de expertiză nr. x din 18.03.2019 se concluzionează că documentul intitulat Notă Informativă aflat la dosarului de urmărire informativă nr. 1287/1985 al fostului Minister de Interne - Unitatea Militară nr. 0919 Slatina a fost scris şi semnat de pârâtul A..

Ca atare, instanţa a constatat că este dovedită dincolo de dubiu rezonabil susţinerea din acţiunea CNSAS în sensul că pârâtul A. este una şi aceeaşi persoană cu informatorul C., că acesta a scris şi semnat Notă Informativă aflat la dosarului de urmărire informativă nr. 1287/1985 al fostului Minister de Interne - Unitatea Militară nr. 0919 Slatina.

Revenind la pretinsa nelegalitate a hotărârii de fond din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că soluţia criticată prin recursul pârâtului, reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în cauză, susţinerile părţii formulate din această perspectivă fiind, ca atare, nefondate.

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, "Pentru a asigura dreptul de acces la informaţii de interes public, orice cetăţean român, cu domiciliul în ţară sau în străinătate, precum şi presa scrisă şi audiovizuală, partidele politice, organizaţiile neguvernamentale legal constituite, autorităţile şi instituţiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existenţa sau inexistenţa calităţii de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, a candidaţilor la alegerile prezidenţiale, generale, locale şi pentru Parlamentul European, precum şi a persoanelor care ocupă următoarele demnităţi sau funcţii: g) primarii, viceprimarii, consilierii judeţeni, consilierii în Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consilierii locali".

De asemenea, din cuprinsul art. 5 şi 6 ale aceluiaşi act normativ rezultă că persoanele alese sau numite în una dintre demnităţile ori funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h)1) sunt supuse verificării calităţii de lucrător al Securităţii ori de colaborator al acesteia, ca urmare a sesizării din oficiu a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii sau la solicitarea persoanei îndreptăţite, activităţile specifice fiind efectuate de către Direcţia de specialitate din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în arhiva Consiliului şi la instituţii deţinătoare ale documentelor create de Securitate, întocmindu-se o notă de constatare ce urmează procedura prevăzută de legiuitor la art. 7 şi art. 8 din O.U.G. nr. 24/2008.

Din examinarea criticilor formulate de recurentul-pârât rezultă că nu s-a relevat încălcarea sau aplicarea greşită a vreunei norme de drept material în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Într-adevăr, art. 5 alin. (1) din O.U.G. din 24/2008 prevede că verificarea calităţii de lucrător al Securităţii ori de colaborator al acesteia se face din oficiu pentru persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnităţile ori în funcţiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h1), în temeiul respectivei ordonanţe, legiuitorul menţionând în cuprinsul aceluiaşi text că verificarea se efectuează inclusiv pentru persoanele enumerate, aflate în exerciţiul respectivelor demnităţi ori funcţii la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Aşa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/971/17.04.2014, pârâtul A., având funcţia de economist la CAP comuna Optaşi-Măgura, a fost recrutat în anul 1985 "pentru acoperirea informativă a locurilor şi mediilor date în răspunderea Serviciului de Informaţii Interne, cât şi pentru cunoaşterea stărilor de spirit necorespunzătoare ce ar putea avea loc pe raza localităţii". A semnat olograf un Angajament, fiindu-i atribuit numele conspirativ "C.".

În ceea ce priveşte criticile recurentului-pârât formulate din perspectiva interpretării şi aplicării greşite a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în vederea constatării calităţii sale de colaborator al Securităţii, Înalta Curte reţine că nici acestea nu sunt fondate, prima instanţă analizând şi valorificând în mod corect materialul probator administrat în cauză, prin raportare la dispoziţiile legale incidente.

Potrivit acestui din urmă text de lege, prin colaborator al Securităţii se înţelege: "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Interpretând dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, se reţine că o constatare a calităţii unei persoane de colaborator al Securităţii este condiţionată de întrunirea cumulativă a cerinţelor referitoare la împrejurarea ca această persoană să fi furnizat informaţii, la conţinutul informaţiei furnizate, în sensul că prin aceste informaţii se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, precum şi la efectele furnizării informaţiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În speţă, intimatul CNSAS a sesizat instanţa de judecată cu privire la împrejurarea că pârâtul A. ocupa în anul 2015 funcţia de primar al comunei Optaşi-Măgura, jud. Olt şi, conform prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.

A reţinut Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii că urmare a furnizării Notei de Constatare amintită anterior, ofiţerul de securitate coordonator al informatorului "C." i-a trasat ca sarcină să-l contacteze în continuare pe numitul B.., în mod conspirat, pentru a stabili dacă starea bolii acestuia se agravează, dacă colportează faţă de alte persoane ştirile transmise de posturile de radio.

În prezenta cauză recurentul-pârât nu a contestat faptul că a dat angajamentul depus la dosar sau că a furnizat informaţii Securităţii, aspectele supuse analizei instanţei şi discuţiei părţilor vizând însă caracterul voluntar al acestui consimţământ, mai exact pretinsa lipsă a acestuia, dat fiind contextul recrutării sale, precum şi natura şi efectele informaţiilor furnizate.

De altfel, Înalta Curte constată că, constatarea calităţii de colaborator al Securităţii nu se întemeiază pe angajamentul de colaborare semnat de recurentul-pârât în anul 1983, ci, pe conţinutul şi efectul informaţiilor furnizate Securităţii.

Contrar afirmaţiei recurentului-pârât informaţia că acestea ar reprezenta referiri cu caracter prea general pentru a fi considerate denunţuri privind "atitudini potrivnice regimului comunist", instanţa de control judiciar reţine că prima instanţă a făcut o amplă şi minuţioasă analiză a probatoriului administrat în cauză prin prisma condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 (în fond după casare) argumentând că informaţiile furnizate de recurentul-pârât denunţă atitudini potrivnice regimului comunist, date fiind caracterul lor intruziv în viaţa privată a persoanelor vizate, respectiv potenţialul cert de afectare a situaţiei acelor persoane în faţa autorităţilor comuniste.

De asemenea, Înalta Curte reţine că informaţiile prezentate, prin conţinutul lor concret şi nu cu caracter general cum susţine recurentul-pârât, vizează îngrădirea libertăţii de mişcare şi dreptul la viaţă, precum şi libertatea de exprimare, astfel cum au fost acestea prevăzute la art. 12, art. 17 şi art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, ratificat de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România prin Decretul nr. 212/1974, precum şi de art. 28 din Constituţia României din 1965, având în mod real aptitudinea de a atrage consecinţe negative pentru persoanele denunţate.

În egală măsură, se impune a se aminti că Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost ratificată de România la data de 14 decembrie 1955, iar printre drepturile garantate de aceasta sunt drepturile civile: dreptul la viaţă, libertatea şi securitatea persoanei, viaţă privată şi de familie, inviolabilitatea locuinţei, secretul corespondenţei, onoare şi demnitate, libera circulaţie, căsătorie şi întemeierea familiei, întrunire paşnică. Prin urmare, se poate observa că drepturile încălcate de recurentul-pârât erau garantate în România, cel puţin la nivel teoretic, prin intermediul instrumentelor legale menţionate.

Astfel fiind, rezultă în mod neîndoielnic că şi această condiţie prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită, în cauză neputându-se reţine apărarea potrivit căreia furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută în mod conştient.

Dimpotrivă, este de observat că recurentul-pârât a avut reprezentarea clară a consecinţelor pe care le produceau asupra persoanelor denunţate informaţiile furnizate prin intermediul numeroaselor note informative date organelor de Securitate în baza angajamentului semnat (dosar x certificată de CNSAS)

Distinct însă de acest aspect, din amplul probatoriu administrat în cauză rezultă că recurentul-pârât a dat numeroase note informative cu privire la mai multe persoane vizate de organele de Securitate, astfel încât este evident că nu a menajat interesele celor denunţaţi.

Or, este evident, că recurentul-pârât conştientiza faptul că persoanele denunţate erau expuse unor posibile sancţiuni, determinate de primirea, de către reprezentaţii Securităţii, a unor astfel de informaţii. Legiuitorul nu cere, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunţătorul conştientiza că îl expune pe cel denunţat unor sancţiuni venite din partea reprezentanţilor regimului sau cel puţin unor noi investigaţii întreprinse de Securitate (investigaţii ce presupuneau imixtiuni în viaţa personală a celui urmărit, cu consecinţa încălcării dreptului la viaţă privată).

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-pârât prin care arată că prin furnizarea acestor delaţiuni persoana în cauză nu a suferit niciun fel de urmări negative şi nu i-a fost încălcat niciun drept, Înalta Curte reţine că jurisprudenţa sa constantă consolidată în materie la nivelul acesteia s-a stabilit în sensul că pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii este suficient, în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat.

În aceste condiţii, instanţa de control judiciar reţine că nu a fost demonstrată nelegalitatea hotărârii atacate, criticile formulate de recurentul-pârât din această perspectivă nefiind susceptibile să conducă la reformarea sentinţei de fond, întrucât a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt stabilite în cauză.

III Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

În considerarea argumentelor expuse in prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 2574 din 3 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2022.