Direct judicial assessment of fire cause evidence to override administrative insurer denial and mandate payment under the insured guarantee fund framework.

Şedinţa publică din data de 12 octombrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 05.03.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universal S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând, anularea Deciziei 18893/07.02.2019 emisă de pârâtă, obligarea aceleiaşi pârâte la plata sumei de 450.000 RON, reprezentând prejudiciul parţial produs prin incendiul din 13.01.2014 şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, reclamanta a încheiat o poliţă de asigurare cu societatea A. S.A. şi anume poliţa seria x nr. x valabilă de la data de 14.02.2013 până la 13.02.2014 privind asigurarea clădirilor deţinute, respectiv conţinutul acesteia, suma asigurată pentru clădire a fost în cuantum de 200.000 de euro, iar pentru conţinut de 70.000 de euro, poliţă de asigurare achitată de reclamantă. În data de 13.01.2014 a izbucnit un incendiu la reclamantă, acest incendiu provocându-i daune considerabile, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de intervenţie nr. x din data de 13.01.2014 a ISU Someş SM, au ars material lemnos subansamble şi produse finite, aproximativ 700 de scaune; 400 mp tapiţerie; 1000 mp vinilin; 300 mp piele; 4 mc burete; 15 mc scândură; 60 litrii lac specificat prenadez; acoperişul din aluminiu bituminos pe o suprafaţă de 2000 mp; utilaje de prelucrare a lemnului (freze, ferăstrău circular, etc) utilaje pentru tapiţat; utilaje pentru finisat; cabină pulverizare lac; utilaje pentru fabricat geamuri termopan; autovehicul B. şi C.; instalaţie de exhaustare folosit pentru rumeguş şi scheletul metalic al acoperişului. Din cuprinsul procesului-verbal de intervenţie anterior indicat, respectiv din procesul-verbal de cercetare nr. x/03.02.2014 efectuat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare rezultă că sursa de aprindere a incendiului a fost o scânteie mecanică, care datorită lipsei personalului din obiectiv, respectiv a vântului puternic şi a cantităţii mari de materiale combustibile a putut genera acest incendiu extrem de puternic. Reclamanta fiind asigurată la societatea A. S.A. a depus o cerere de plată a daunelor produse prin incendiu, deschizându-se în acest sens dosarul de daune nr. x din 14.01.2014, dosar care în baza notei de lichidare x din 13.01.2015 a fost respins la plată deoarece se consideră ca şi o cauză probabilă a incendiului o sobă cu lemne aflată în mijlocul halei de producţie pentru care nu a existat autorizaţie de funcţionare şi nu ar fi fost montată de o firmă autorizată.

Deoarece societatea de asigurare i-a refuzat, din punctul său de vedere abuziv, cererea de plată, a fost nevoită să demareze la Tribunalul Satu Mare o acţiune civilă în pretenţii, prin care a solicitat obligarea S.C. A. S.A. la plata sumei de 894.475,90 RON. Acţiunea a fost înregistrată la Tribunalul Satu Mare în data de 01.06.2016, fiind administrate o serie de probe, printre care s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară în construcţii şi s-au audiat foşti angajaţi a reclamantei care au fost prezenţi în momentul izbucnirii incendiului. Prin încheierea din 18 mai 2017 Tribunalul Satu Mare a suspendat, conform prevederilor art. 262 alin. (4) din legea nr. 85/2014, judecarea acestui dosar, deoarece societatea de asigurare a intrat în procedura falimentului.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin

Sentinţa civilă nr. 1261 din 4 decembrie 2020, a admis acţiunea formulată de reclamanta Universal S.R.L., in contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi, în consecinţă, a anulat Decizia nr. 18893/07.022019 şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 450.000 RON cu titlu de despăgubiri.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva sentinţei nr. 1261 din 4 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare respingerea acţiunii astfel cum fost formulată, având în vedere criticile circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 6 pct. 8 C. proc. civ.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, recurentul - pârât a susţinut, dintr-o primă perspectivă nelegalitatea soluţiei, susţinând instanţa şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti prin determinarea concreta a prejudiciului in lipsa evaluării prealabile a autorităţii administrative si obligarea directa aFGA la plata sumei de 450.000 RON, art. 488 alin. (1), pct. 4 C. proc. civ.

Dintr-o altă perspectivă, arată recurentul, instanţa de fond s-a mulţumit să dea eficinţă concluziilor expertului expertului desemnat în dosarul procesual nr. x/2016 dosar care a dosar care a fost suspendat în cadrul dispoziţiilor art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014.

Arată recurentul că concluziile de probabilitate exprima păreri incerte rezultate din presupuneri asupra unui anumit fapt. Incertitudinea poate fi cauzata de factori obiectivi sau subiectivi. Dintre factorii obiectivi, în cazul acestui dosar de dauna, poate fi cercetarea sumara a locului faptei, respectiv a locaţiei unde s-a produs incendiul. La obiectivul dispus de instanţa, respectiv de stabilire a cauzei incendiului, d-na expert D., nu s-a raportat la declaraţiile unor eventuali martori sau a planşelor foto, pe care Ie avea la dispoziţie, cu locaţia imobilului după stingerea incendiului. Se arată că expertul desemnat trebuia sa încerce stabilirea adevărului prin analizarea planşelor foto pe care le avea la dispoziţie si prin solicitarea de declaraţii de la martori, respectiv a persoanelor care s-au aflat la data producerii incendiului in locaţia imobilului asigurat.

Conchide recurentul in se sensul că ar fi fost necesar ca d-na expert sa ne expună motivele care au dus la concluzia ca incendiul a fost ca urmare a unei scântei mecanice de la instalaţia de exhaustare.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosarul instanţei de recurs, intimata-reclamantă Universal S.R.L., prin lichidator judiciar E.. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

1.5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 11.01.2019 s-a fixat termen de judecată la data de 12 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept în care poate fi încadrat, relativ la motivul de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 C. proc. civ., dar şi din perspectiva apărărilor formulate prin întâmpinarea intimatei, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a efectuat o corectă interpretare şi aplicare a legii referitor la modul de soluţionare a cererii reclamantei în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraţilor, astfel încât, criticile evocate se vădesc a fi nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de necontestat că societatea intimată a încheiata o poliţă de asigurare cu societatea A. S.A. şi anume poliţa seria x nr. x valabil de la data de 14.02.2013 până la 13.02.2014 privind asigurarea clădirilor deţinute, respectiv conţinutul acesteia, suma asigurată pentru clădire a fost în cuantum de 200.000 de euro iar pentru conţinut de 70.000 de euro, poliţă de asigurare achitată.

În data de 13.01.2014 a izbucnit un incendiu la societatea intimtaă, acest incendiu provocând daune considerabile aşa cum reiese din cuprinsul procesului-verbal de intervenţie nr. x din data de 13.01.2014 a ISU Someş SM.

Astfel, au ars material lemnos subansamble şi produse finite, aproximativ 700 de scaune; 400 mp tapiţerie; 1000 mp vinilin; 300 mp piele; 4 mc burete; 15 mc scândură; 60 litrii lac specificat prenadex; acoperişul din aluminiu bituminos pe o suprafaţă de 2000 mp; utilaje de prelucrare a lemnului (freze, ferăstrău circular, etc) utilaje pentru tapiţat; utilaje pentru finisat; cabină pulverizare lac; utilaje pentru fabricat geamuri termopan; autovehicol B. şi C.; instalaţie de exhaustare folosit pentru rumeguş şi scheletul metalic al acoperişului.

Din cuprinsul procesului-verbal de intervenţie anterior indicat, respectiv din procesul-verbal de cercetare nr. x/03.02.2014 efectuat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Satu Mare rezultă că sursa de aprindere a incendiului a fost o scânteie mecanică, care datorită lipsei personalului din obiectiv, respectiv a vântului puternic şi a cantităţii mari de materiale combustibile a putut genera acest incendiu extrem de puternic.

Este de menţionat că, reclamanta fiind asigurată la societatea A. S.A. a depus o cerere de plată a daunelor produse prin incendiu, deschizându-se în acest sens dosarul de daune nr. x din 14.01.2014, dosar care în baza notei de lichidare x din 13.01.2015 a fost respins la plată deoarece se consideră ca şi o cauză probabilă a incendiului o sobă cu lemne aflată în mijlocul halei de producţie pentru care nu a existat autorizaţie de funcţionare şi nu ar fi fost montată de o firmă autorizată. Ulterior, reclamanta a înregistrat pe rolul Tribunalul Satu Mare o acţiune civilă în pretenţii, prin care a solicitat obligarea S.C. A. S.A. la plata sumei de 894.475,90 RON. In cadrul dosarului au fost administrate o serie de probe, printre care şi expertiză tehnică judiciară în construcţii iar, prin încheierea din 18 mai 2017, Tribunalul Satu Mare a suspendat, conform prevederilor art. 262 alin. (4) din legea nr. 85/2014, judecarea acestui dosar, deoarece societatea de asigurare a intrat în procedura falimentului.

Reclamanta a depus cererea de plată înregistrată sub nr. x/22.05.2017 la Fondul de Garantare a Asiguraţilor pentru suma de 450.000 RON, astfel cum este plafonată de prevederile art. 15 alin. (2) din Legea 213/2015.

Prin Decizia nr. 18893/07.02.2019, pârâtul FGA a respins, în temeiul art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015, cererea de plată formulată de reclamantă, având în vedere că în cadrul dosarului de daună s-a constatat că evenimentul avizat, aşa cum rezultă din actele încheiate de organele competente, nu reflectă realitatea privind cauzele declanşării şi prorogării incendiului la locaţia imobilului asigurat. S-a mai susţinut că în dosar de daună s-ar fi realizat două expertize, iar cea a doamnei "F." ar fi cea reală, considerând-se că focul a pornit de la o sobă lăsată nesupravegheată şi care ar fi putut să iniţieze incendiul.

Instanţa de fond a admis acţiunea reţinând, că prin Decizia nr. 18893/07.02.2019, pârâtul şi-a întemeiat decizia pe o expertiză extrajudiciară, din care rezultă că incendiul s-a declanşat ca urmare a unei sobe lăsate nesupravegheate si care ar fi putut fi un iniţiator al incendiului. Locaţia acestei sobe era in mijlocul halei unde au fost observate prima data flăcările. In cenuşarul sobei ar fi putut exista jar nestins acoperit de cenuşa care ajungând in exteriorul sobei sa fi putut declanşa incendiul. Aceasta concluzie a fost emisa de expert in urma analizării planşelor foto existente la dosarul de dauna.

Totodată, instanţa a constatat că sursa de izbucnire a incendiului este o scânteie mecanică, întrucât din probele administrate în cauză, nu s-a făcut dovada că în hala de producţia a existat o sobă alimentată cu lemne care să provoace incendiul în cauză, aşa cum afirmă pârâtul şi expertul extrajudiciar F..

În prealabil, Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurentul -pârât sunt elemente care ţin de temeinicia admiterea acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Considerentele curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Acest text vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăcă mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia, textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită; violarea unor principii generale de drept.

În prezentul proces, instanţa de fond a reţinut, ca element de fapt relevant, că nu s-a făcut dovada că în hala de producţia a existat o sobă alimentată cu lemne care să provoace incendiul în cauză, aşa cum afirmă pârâtul şi expertul extrajudiciar F. astfel că a dat eficientă efectelor juridice probelor administrate în cauză

Din această perspectivă, trebuie constatat că instanţa de fond nu a abordat soluţia reţinută de pârâtului FGA, prin raportare strictă la art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi probele administrate.

După cum s-a arătat deja, finalitatea acestei concluzii a reieşit din expertiza judiciară efectuată în cauză de expert tehnic ing. G., specialitatea "procese pirogene şi incendii"; procesul-verbal de intervenţie nr. x din 13.01.2014 în care Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Someş Satu Mare menţionează că sursa de aprindere a incendiului a fost o scânteie mecanică, care datorită lipsei personalului din obiectiv, respectiv a vântului puternic şi a cantităţii mari de materiale combustibile a putut genera acest incendiu extrem de puternic, Ordonanţa de clasare a cauzei aparţinând Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, în dosarul x/2014, unde se specifică aceleaşi condiţii de izbucnire a incendiului, expertiza efectuată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Satu Mare în care expertul judiciar a stabilit la obiectivul nr. 3 drept cauză a incendiului o scânteie mecanică la instalaţia de exhaustare şi declaraţiile date de martorii H. (agentul de pază) şi I., în dosarul x/2014 al Tribunalului Satu Mare.

Ca atare, toate aserţiunile recurentului au semnificaţia unor chestiuni de fapt, deci cu privire la care doar prima instanţă (ca instanţe zise de fond) aveau prerogativa legală de a le stabili, Înalta Curte ca instanţă de recurs, neavând ea însăşi dreptul de a le cenzura ori modifica, căci aceasta ar însemna să reaprecize probele administrate pentru a stabili o altă stare de fapt, ceea ce legea nu îi îngăduie.

Controlul pe care instanţa de recurs îl poate exercita trebuie să se păstreze în limitele stabilite de art. 488 C. proc. civ., aceasta şi în condiţiile în care în recurs nu au fost înfăţişate, în limitele instituite de art. 492 C. proc. civ., probe noi care să conducă la reţinerea, în totul sau în parte, a unei alte stări de fapt decât aceea la care instanţa de fond s-a oprit.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a susţinut că, consecinţele constatării nelegalităţii Deciziei nu poate fi obligarea directa a Fondului la plata sumei pretinse sau la emiterea unei decizii de aprobare a plaţii acesteia, chiar daca dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 consacra caracterul de plina jurisdicţie a contenciosului administrativ, conferind posibilitatea instanţei de contencios sa reformeze decizia administrativa, prin obligarea directa a pârâtului la plata sumei pretinse, s-ar produce o imixtiune in activitatea Fondului, nedându-i posibilitatea de a evalua pe fond cererea de plata.

Motivul de recurs prevăzut de pct. 4 din art. 488 C. proc. civ., prevede că se poate cere casarea unei hotărâri dacă instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Susţinerea recurentului potrivit căreia instanţa de fond face un abuz de putere atunci când prin judecarea litigiului, prin determinarea concreta a prejudiciului în lipsa evaluării prealabile a autorităţii administrative şi obligarea directa a FGA la plata sumei de 450.000 RON, nu poate fi primită.

Instanţa de fond a concluzionat corect în sensul că, faţă de efectul anulării Deciziei nr. 18893/07.02.2019, nu va obliga pârâtul să analizeze pe fond cererea reclamantei de plată, deoarece această analiză a fost deja efectuată în Decizia nr. 18893/07.02.2019, prin care pârâtul a respins cererea, considerând-o neîntemeiată, astfel încât instanţa a putut cenzura legalitatea şi temeinicia punctului de vedere exprimat de pârât în această decizie, obligând pe pârât direct la plata sumei solicitate de 450000 RON.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Drept urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de autoritatea pârâtă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1261 din 4 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 octombrie 2022.