State Domains Agency lacks procedural standing to contest municipal concession due to prior islaz restitution to local domain

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună obligarea acesteia să-i recunoască dreptul de concesiune asupra terenului în suprafaţă de 25000 m.p. situat în extravilanul comunei Stăncuţa, judeţul Brăila, tarlaua x, parcelele 11818, 11880 şi 11822, amenajat ca lac piscicol de agrement, drept de concesiune dobândit de reclamant prin contractul de concesiune nr. x din 23.11.2004 încheiat cu Primăria Stăncuţa pentru o durată de 45 de ani.

Agenţia Domeniilor Statului a formulat în contradictoriu cu pârâtul A. cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea pârâtului să achite suma de 28.790,51 RON, reprezentând contravaloarea folosinţei suprafeţei de 2,50 ha, teren agricol, exploatată fără acordul ADS şi fără a deţine un titlu valabil încheiat cu ADS în perioada 03.12.2014-08.07.2019, iar la momentul plăţii efective, pârâtul să fie obligat la achitarea sumelor actualizate corespunzător.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 82 din 12 august 2020, Curtea de Apel Galaţi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Domeniului Statului.

A respins ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă acţiunea promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului.

A respins ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă cererea reconvenţională promovată de pârâta Agenţia Domeniului Statului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Agenţia Domeniului Statului, pentru motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că Agenţia Domeniilor Statului a preluat în baza O.U.G. nr. 198/10.12.1999, conform art. 2 şi art. 3, de la societăţile comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societăţilor comerciale, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri/aflate permanent sub luciu de apă, în baza unui protocol, terenurilor agricole şi neagricole, ce s-au aflat în administrarea S.C. B. S.A., jud. Brăila.

Astfel, conform Anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 198/10.12.1999, la poziţia nr. 145 figurează Stancuţa S.A., jud. Brăila ca fiind în propietatea Statului Român prin administrator ADS.

În temeiul Legii nr. 268/2001, Agenţia Domeniilor Statului a preluat pe bază de Protocol, conform art. 7 alin. (5) din Legea nr. 268/2001, şi terenurile ce s-au aflat în administrarea S.C. B. S.A., jud. Brăila în urma încheierii Protocolului de Predare-Primire nr. 204/27.04.2000.

Potrivit Anexei nr. 1 la Legea nr. 268/2001, la poziţia nr. 156, figurează S.C. B. S.A., jud. Brăila ca fiind în propietatea Statului Român prin administrator ADS.

O.U.G. nr. 198/10.12.1999 care reglementează dreptul de proprietate publică sau privată al statului a fost abrogată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 268/2001, iar ca urmare a acestor evenimente legislative, poziţia nr. 145 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 198/1999 a devenit poziţia nr. 156 din Anexa 1 la Legea nr. 268/2001.

Pentru a dovedi faptul că Statul Roman este proprietarul terenului aflat în tarlaua x, în suprafaţa de 16,3500 ha, în care se regăseşte şi terenul în litigiu, aflat în parcelele 11818-11820-11822, recurenta a depus extrasul din Registrul Cadastral de la OCPI Brăila, unde se poate identifica tarlaua x şi Parcela nr. 11818- 1,17 ha, Parcela nr. 11820 - 0,97 ha şi Parcela nr. 11822- 0,58 ha, ca fiind în inventarul I.A.S. Stăncuţa şi, implicit, în proprietatea Statului Român prin administrator Agenţia Domeniilor Statului.

Recurenta a mai susţinut că terenul în discuţie, respectiv suprafaţa de teren din tarlaua x, parcelele 11818-11820-11822, este teren proprietate publică neretrocedabil, teren aflat sub incidenţa art. 221 din Legea nr. 1/2000 şi are număr MF 145504, acesta regăsindu-se în anexa nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006. În acest sens, recurenta a invocat Anexa 2 la H.G. nr. 401/2013 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013, anexă care a fost semnată fără obiecţiuni şi de către Primăria UAT Stancuţa prin Preşedintele Comisiei, Primar C..

Recurenta a considerat că instanţa fondului în mod greşit a reţinut faptul că Agenţia Domeniilor Statului nu este proprietara terenului aflat în tarlaua x, în suprafaţă de 16,3500 ha, în care se regăseşte şi terenul în litigiu, aflat în parcelele 11818-11820-11822.

De asemenea, recurenta a susţinut că instanţa fondului în mod greşit a apreciat faptul că, prin Hotărârea CJSDPPT Brăila nr. 156/25.09.2000, terenul din tarlaua x, parcelele 11818-11820-11822 a devenit proprietatea comunei Stancuţa şi în mod greşit apreciat că numai o eroare a făcut ca el sa fie cuprins în anexa 2 la H.G. nr. 401/2013 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 165/2013, în condiţiile în care terenul se află sub incidenţa art. 221 din Legea nr. 1/2000 şi are număr MF 145504.

Cu privire la obligarea pârâtului A. la plata sumei de 28.790,51 RON, recurenta a arărat că această sumă reprezintă contravaloarea folosinţei suprafeţei de 2,50 ha, teren agricol, exploatată fără acordul ADS şi fără a deţine un titlu valabil încheiat cu ADS în perioada 03.12.2014 -08.07.2019.

Au fost invocate Procesele-verbale nr. x/17.04.2019, y/12.04.2018, z/22.03.2018, w/08.05.2015 şi 531/03.12.2014 încheiate de comisia special constituită, în vederea identificării terenurilor cu destinaţie agricolă, prin Ordinul comun al Ministerului Administraţiei şi Internelor şi al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 101/230/04.03.2022 şi Ordinul Prefectului jud. Brăila nr. 35/30.01.2018, prin care s-a constatat că pârâtul A. a exploatat abuziv terenul în suprafaţă de 2,5 ha, teren agricol şi neagricol situat pe UAT Stancuţa, aflat în administrarea ADS.

Prin urmare, recurenta ADS a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1349 din C. civ.

4. Apărările intimatului

Intimatul A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea Agenţia Domeniilor Statului să-i recunoască dreptul de concesiune asupra terenului în suprafaţă de 25000 m.p. situat în extravilanul comunei Stăncuţa, judeţul Brăila, tarlaua x, parcelele 11818, 11880 şi 11822, amenajat ca lac piscicol de agrement, drept de concesiune dobândit de reclamant prin contractul de concesiune nr. x din 23.11.2004 încheiat cu Primăria Stăncuţa pentru o durată de 45 de ani.

Agenţia Domeniilor Statului a formulat în contradictoriu cu pârâtul A. cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea pârâtului să achite suma de 28.790,51 RON, reprezentând contravaloarea folosinţei suprafeţei de 2,50 ha, teren agricol, exploatată fără acordul ADS şi fără a deţine un titlu valabil încheiat cu ADS în perioada 03.12.2014-08.07.2019, iar la momentul plăţii efective, pârâtul să fie obligat la achitarea sumelor actualizate corespunzător.

Instanţa de fond a respins cerererea principală ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi cererea reconvenţioanală ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală pasivă, reţinând că suprafaţa concesionată în discuţie nu face parte din terenul public sau privat al statului, administrat de Agenţia Domeniului Statului.

Instanţa de recurs reţine că principalul aspect aflat în dispută judiciară constă în stabilirea cadrului procesual prin identificarea titularului dreptului de proprietate/administrare care să aibă aptitudinea de a încheia contractul de concesiune cu reclamantul A., recurenta ADS criticând sentinţa primei instanţe în privinţa soluţiei date asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale.

Prin O.U.G. nr. 198/1999 s-a stabilit la art. 1 "cadrul juridic privind privatizarea societăţilor comerciale agricole, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, (…) precum şi regimul concesionării terenurilor proprietate publică şi privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăţi.".

Potrivit art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 198/1999 "La data predării-preluării terenurilor agricole sau a terenurilor aflate permanent sub luciu de apă, care fac obiectul prezentei ordonanţe de urgenţă, Agenţia Domeniilor Statului va întocmi balanţa terenurilor pe fiecare unitate prevăzută la art. 1, 2 şi în anexa nr. 1, iar terenurile care nu fac obiectul retrocedării în conformitate cu prevederile legilor în domeniu vor fi declarate terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului şi vor putea fi concesionate în condiţiile legii."

La poziţia nr. 145 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 198/1999 figurează S.C. B. S.A., astfel că şi această societate face parte din categoria celor avute în vedere de legiuitor prin sintagma "unitate prevăzută la art. 1, 2 şi în anexa nr. 1".

În acest context, din documentaţia depusă la termenul din 06.07.2020 în faţa instanţei de fond, rezultă că suprafaţa de 143,11 ha din cadrul S.C. B., a fost inventariată şi prevăzută de către Comisia de inventariere stabilită prin Ordinul comun al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi Ministerul Administraţiei Publice nr. 482/25 iulie 2001, a fi predata la ADS ca "destinată reconstituire islazuri", urmând a fi pusă la dispoziţia comisiei de fond funciar pentru reconstituirea islazului comunei Stăncuţa, fiind nefondată susţinerea recurentei în sensul că terenul se află sub incidenţa art. 221 din Legea nr. 1/2000.

În acest sens este şi Hotărârea CJSDPPT Brăila nr. 156/25.09.2000 prin care suprafaţa mai sus menţionată, de 143,11 ha, a reîntregit islazul comunal al Comunei Stăncuţa şi apoi procesul-verbal de predare-primire din 25.10.2000.

Apreciind că prevederea din art. 7 alin. (5) din O.U.G. nr. 198/1999 a fost instituită pentru a fi posibilă respectarea dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 44 din Legea fondului funciar, suprafaţa de 143,11 ha devenind astfel proprietatea comunei Stancuta, în mod corect prima instanţă a observat că din eroare acest teren a fost cuprins în Anexa 2 la H.G. nr. 401/2013 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 165/2013.

Având în vedere dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 18/1991 în raport de care probase dreptul de proprietate al autorităţii locale asupra terenului provenit din islazul comunal şi faptul că suprafata de 2,50 ha atribuită reclamantului prin contractul de concesiune nr. x/23.11.2004 face parte din suprafaţa de 143,11 ha, proprietatea Comunei Stancuta, apare ca fiind legală concluzia judecătorului fondului cu privire la lipsa calităţi procesuale a recurentei Agenţia Domeniului Statului.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenţia Domeniilor Statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenţia Domeniilor Statului împotriva sentinţei nr. 82 din 12 august 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2022.