Forfeiture of appeal due to non-reinstatement after service at party-designated address

Şedinţa publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub dosar nr. x/2018 (prin declinarea de la Tribunalul Hunedoara - Sentinţa civilă nr. 330/CA din 07.03.3019), reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/22.05.2018 emis de pârâtă.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 135 din 23 mai 2019, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul reclamant a formulat şi o cerere de repunere în termenul de recurs invocând comunicarea la o adresă greşită a hotărârii atacate, precum şi informarea greşită dată de arhiva instanţei, raportat la neintroducerea în sistemul ECRIS a filelor de comunicare.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia tardivităţii formulării cererii de recurs, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că procedura de comunicare a sentinţei atacate către reclamantul A. a fost îndeplinită la data de 13.08.2020, iar recursul a fost declarat la data de 24.11.2020, când cererea de recurs a fost trimisă prin firma de curierat la Curtea de Apel Alba Iulia, deşi, conform dispoziţiilor citate, termenul în care legea permitea exercitarea căii de atac s-a împlinit la data de 31.08.2020.

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, iar nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Potrivit art. 186 din C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În cauză nu s-a făcut dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituţia repunerii în termen.

Recurentul reclamant a solicitat repunerea în termenul de recurs, susţinând că sentinţa atacată a fost în mod greşit comunicată la adresa din Hunedoara, deşi adresa de domiciliu este în Hunedoara, aşa cum rezultă din copia cărţii de identitate depusă în copie la dosar.

Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de recurs observă că sentinţa recurată a fost comunicată în mod corect de instanţa de fond la adresa indicată personal de reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv Hunedoara, jud. Hunedoara .

În cursul judecăţii, reclamantul a fost citat la adresa respectivă şi, urmare a îndeplinirii procedurii de citare, la termenul din 08.05.2019, când instanţa de fond a rămas în pronunţare pe cererea de chemare în judecată, reclamantul a fost reprezentat de avocatul ales, care a formulat apărări în susţinerea acţiunii.

În plus, aceeaşi adresă din Hunedoara, a fost indicată de recurentul reclamant şi în Declaraţia de avere din anul 2013 depusă la dosarul de fond al Tribunalului Hunedoara - vol. I, fiind totodată şi adresa unde s-a purtat corespondenţa cu Agenţia Naţională de Integritate.

Prin urmare, Înalta Curte urmează să respingă cererea de repunere în termenul de recurs, neavând relevanţă susţinerile recurentului cu privire la corespondenţa purtată cu grefa instanţei în legătură cu menţiunile din sistemul ECRIS, atât timp cât la dosar există dovada de comunicare a sentinţei atacate la adresa indicată de reclamant.

Întrucât recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancţiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul formulat reclamantul A., ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cerere de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurentul A..

Admite excepţia tardivităţii invocată prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 135 din 23 mai 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 octombrie 2022.