Validity of judicial inspection interim leadership following mandate expiration under emergency ordinance

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea depusă la data de 26 mai 2021 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi înregistrată sub nr. x/2021, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară şi C. - inspector şef al Inspecţiei Judiciare, au solicitat anularea Ordinului pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare nr. 134 din data de 11 decembrie 2018; în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, au solicitat suspendarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare nr. 134 din 11 decembrie 2018.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 59 din 14 iulie 2021, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului întâmpinării, invocată de reclamanţi. A respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară Bucureşti şi C. - inspector şef al Inspecţiei Judiciare ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 59 din 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs invocând motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., susţinând, în concret, faptul că instanţa de fond ar fi considerat în mod greşit că reglementarea naţională în discuţie (O.U.G. nr. 77/2018) nu este de natură nici de a conferi guvernului o competenţă directă de numire cu privire la funcţia de Inspector-şef şi nici nu poate genera îndoieli cu privire la utilizarea prerogativelor şi a funcţiilor Inspecţiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activităţii judiciare sau de control politic al acestei activităţi.

Apărările formulate de intimata Inspecţia Judiciară

Intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii Hotărârii nr. 59 din 14 iulie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021 ca fiind legală şi temeinică.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În considerarea acestui motiv de nelegalitate, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor incidente, respingând în mod judicios cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

Astfel, instanţa de fond a reţinut corect că singurul motiv de nelegalitate al actului contestat (Ordinului pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Judiciare nr. 134 din data de 11 decembrie 2018) este reprezentat de faptul că pârâtul C., inspector-şef în cadrul Inspecţiei Judiciare şi semnatar al ordinului în discuţie, nu avea calitatea cerută de lege pentru a emite un astfel act. S-a constatat că, într-adevăr, la date emiterii ordinului, primul mandat al pârâtului la conducerea Inspecţiei încetase, însă acesta continua să ocupe funcţia în baza prevederilor art. I şi II din O.U.G. nr. 77/2018, text care stabileşte faptul că, în situaţia vacantăriî funcţiei de inspector-şef al Inspecţiei Judiciare ca urmare a expirării mandatului, interimatul funcţiei se asigură de Inspectorul-şef, stabilîndu-se, totodată, faptul că norma se aplică şi în ipoteza în care funcţia era deja vacantă la data intrării în vigoare a actului, ipoteză incidenţă în cauză.

Trebuie menţionat faptul că soluţia de asigurare a interimatului de către ocupantul anterior al funcţiei este una firească, întrucât competenţele acestuia fuseseră deja certificate cu ocazia numirii iniţiale, fiind, în mod evident, de preferat ca situaţia de provizorat să fie gestionată de fostul şef, care este la curent cu sarcinile ce îi revin în această calitate. Mai mult, atât statutul de judecător al persoanei în cauză, cât şi procedura de numire în funcţie prezintă garanţii privitoare la lipsa oricăror ingerinţe externe, astfel încât, în mod temeinic a concluzionat instanţa de fond că nu există elemente care să genereze îndoieli în ceea ce priveşte ingerinţa factorului politic în procedura de numire analizată.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei referitoare la conexiunile făcute de recurenţii reclamanţi între situaţia de fapt reţinută în nota de fundamentare şi dispoziţiile din O.U.G. nr. 77/2018, care ar duce la concluzia că, deşi nu este menţionat în mod expres numele, ordonanţa a fost emisă tocmai în considerarea expresă a persoanei inspectorului-şef C., instanţa apreciază că acestea nu puteau fi reţinute de către instanţa de fond, având în vedere faptul că nota de fundamentare este întocmită, prin ea însăşi, cu scopul de a se analiza situaţia de fapt existentă, în vederea stabilirii necesităţii emiterii actului normativ.

În consecinţă, rezultă faptul că Ordonanţa la care fac referire recurenţii-reclamanţi vizează o situaţie generală, ce a fost relevată ca urmare a analizei unei situaţii particulare, care nu este în măsură însă să ducă la concluzia că ar exista vreo influenţă a unor factori cu caracter politic, numirea în funcţie fiind făcută pe criterii meritocratice.

În ceea ce priveşte concluzia la care au ajuns recurenţii-reclamanţi că prin emiterea unui nou Regulament de organizare şi funcţionare a inspecţiei judiciare s-ar fi recunoscut implicit nulitatea actului iniţial, trebuie precizat faptul că nu a fost emis doar un nou regulament cu acelaşi nume, astfel cum susţin recurenţii reclamanţi, acesta conţinând modificări de substanţă, impuse de evoluţia legislativă, cu scopul de a îmbunătăţi activitatea Inspecţiei Judiciare şi îndeplinirea atribuţiilor specifice în cadrul sistemului judiciar.

Pentru considerentele arătate, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei nr. 59 din 14 iulie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06 octombrie 2022.