Judicial inspection limits and disciplinary standard for prosecutors' civil litigation activities

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 18.12.2019, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. personal şi în calitate de părinţi ai minorei C. în contradictoriu cu Inspecţia Iudiciară au formulat prezenta contestaţie împotriva Rezoluţiei inspecţiei judiciare nr. 3417/08.10.2019, comunicate acestora la data de 02.12.2019 prin care solicită: în baza art. 45 indice 1 din Legea nr. 317/2004, efectuarea de către Inspecţia Judiciară a verificărilor concrete cu privire la abaterile disciplinare săvârşite de dl procuror D. cu privire la: art. 99 lit. a) - a adus atingere prestigiului justiţiei, deoarece prin actele sale a arătat că hotărârile judecătoreşti irevocabile ar putea fi puse la îndoială sau neexecutate, încurajând astfel nerespectarea acestora, gravitatea abaterii disciplinare fiind amplificată tocmai de calitatea sa de procuror general interimar al României; art. 99 lit. t) - a formulat cererea de emitere a ordonanţei preşedinţiale vădit inadmisibilă prin care a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulaţie al minorei nesupuse vreunei cercetări penale: art. 99 lit. l) - a efectuat imixtiuni în activitatea judecătorilor Curţii de Apel Craiova si procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova; în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004, sancţionarea procurorului D. în principal, cu excluderea din magistratură, iar în subsidiar cu suspendarea din funcţie timp de 6 luni si diminuarea indemnizaţiei lunare conform art. 100 lit. b) - e) din Legea nr. 303/2004.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 654 din 20 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâta Inspectia Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 654 din 20 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

În opinia recurenţilor, instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti deoarece a efectuat acte date de art. 134 alin. (2) şi alin. (3) din Constituţia României în competenta exclusivă a Inspecţiei Judiciare (art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.).

În procedura specială prevăzută de art. 45 indice 1 din Legea nr. 317/2004, instanţa este sesizată strict pentru a analiza_dacă Inspecţia Judiciară a realizat verificările prealabile necesare pentru soluţionarea sesizării, iar nu pentru a analiza existenţa sau inexistenta abaterii disciplinare - aceasta din urmă este atribuţia exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii (Secţia pentru procurori).

Susţin recurenţii că instanţa a încălcat puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti irevocabile prin care acţiunile promovate de procuror D. au fost respinse ca inadmisibile, instanţele constatând că legea nu prevedea dreptul de sesizare a instanţei. Or instanţa a reţinut că normele procesuale ar fi prevăzut dreptul procurorului de a formula respectivele cereri în contradicţie vădită cu lucrul deja judecat cu titlu irevocabil de către Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019 şi de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2019 (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.).

De asemenea, au mai precizat recurenţii că instanţa a încălcat normele procesuale sancţionate cu nulitatea, deoarece hotărârea recurată s-a pronunţat cu depăşirea limitelor judecăţii şi învestirii, stabilite expres de art. 45 indice 1 alin. (4) din Legea nr. 317/2004.

În motivarea căii de atac recurenţii au mai susţinut următoarele.

Instanţa de fond nu a analizat dacă verificările prealabile efectuate de Inspecţie ar fi fost suficiente sau era necesară realizarea unor verificări prealabile suplimentare

Instanţa a interpretat eronat normele de drept material stabilite de art. 99 - art. 100 din Legea nr. 304/2004, în ceea ce priveşte condiţiile legale necesar a fi îndeplinite pentru existenţa abaterilor disciplinare.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 pct. 4 - când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, invocate de recurenţi, este neîntemeiat, casarea hotărârii putându-se dispune doar în cazul în care magistratul fondului ar fi săvârşit acte care intră în sfera activităţii autorităţii executive sau legislative. Astfel, se poate observa că instanţa fondului cauzei nu a săvârşit acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi în stat, alta decât cea judecătorească.

Acest motiv de casare este unul de ordine publică, iar în doctrină s-a stabilit că pentru a fi în prezenţa acestui motiv de recurs când instanţa ar săvârşi un exces de putere în una dintre următoarele forme: îndeplinirea unui act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face; consfinţirea, cu valoare legală, a unor texte abrogate; contestarea puterii legale a unor texte legislative; aplicarea unei legi adoptate înainte de intrarea ei în vigoare; respectiv pronunţarea pe cale de dispoziţii generale. Or, se observă că niciunul dintre aceste evenimente nu s-a produs cu prilejul judecării fondului de către Curtea de Apel Bucureşti şi nici cu ocazia motivării hotărârii recurate.

Nici motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 pct. 5 - prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii - nu este întemeiat, acesta incluzând nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Simpla indicare a unui articol din C. proc. civ. despre care recurenţii apreciază că nu ar fi fost respectat, nu este suficientă şi nu poate fi asimilată cu cerinţa obligatorie a motivării recursului.

În ceea ce priveşte cel de al treilea motiv de casare invocat de către recurenţi, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanţa de control judiciar reţine următoarele.

În mod corect Curtea de Apel Bucureşti, prin hotărârea pronunţată a reţinut că, răspunderea disciplinară a magistraţilor poate fi antrenată numai dacă se constată, pe bază de probe îndeplinirea cumulativă a condiţiilor generale referitoare la existenţa unei valori sociale lezate, respectiv încălcarea unor obligaţii de serviciu, existenţa unei fapte prin care sunt nerespectate una sau mai multe obligaţii de serviciu, vinovăţia persoanei care comite abaterea disciplinară şi nu în ultimul rând existenţa legăturii de cauzalitate între fapta comisă şi rezultatul produs.

Potrivit art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 republicată şi modificată, constituie abatere disciplinară "manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu".

Această abatere are în vedere toate acţiunile sau inacţiunile judecătorului sau procurorului, prin care se nesocotesc, ori se aduc atingere unor standarde de conduită unanim acceptate sau prin care se prejudiciază reputaţia sistemului judiciar în ansamblul său. Prin reglementarea acestei abateri, legiuitorul a urmărit să dea eficienţă standardelor de conduită impuse magistraţilor prin dispoziţiile Legii nr. 303/2004, Legii nr. 161/2003 şi Codului deontologic al judecătorilor şi procurorilor.

Instanţa de fond în mod corect a constatat că, în mod temeinic inspectorul judiciar a apreciat că acţiunile civile promovate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu pot îmbrăca forma unor conduite neconforme, în condiţiile existenţei unor norme corespondente ce atestă acest drept, acestea nefiind de natură a afecta disponibilitatea părţilor cu privire la decursul procesului civil. Promovarea acestor acţiuni civile, într-un cadru legal, constituie o garanţie suplimentară în cadrul controlului jurisdicţional şi nu reprezintă o manifestare care să aducă atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei.

Prin raportare la această abatere disciplinară, în mod judicios s-a reţinut că verificările efectuate de inspectorul judiciar nu au relevat vreo conduită profesională a magistratului vizat care să exceadă cadrului procesual legal specific ce fac trimitere la instituţia participării Ministerului Public în procesul civil, care e prevăzută de art. 92 din C. proc. civ.

Astfel, corect a constatat inspectorul judiciar în cuprinsul rezoluţiei contestate aspectul că, Inspecţia Judiciară nu este un organ de control judiciar, context în care este exclus controlul legalităţii sau temeiniciei unei soluţii civile, implicit şi a acţiunilor promovate în sensul obţinerii finalităţii în forma unei hotărâri judecătoreşti, în cazul prezentei speţe pe calea ordonanţei preşedinţiale/a revizuirii, o asemenea verificare constituind prerogativa exclusivă a autorităţilor judiciare cu atribuţii concrete în acest sens.

Contrar susţinerilor din cuprinsul cererii de recurs, în urma verificărilor prealabile efectuate în lucrarea nr. x, s-a constatat că nu se conturează indicii privind săvârşirea vreuneia din abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şî procurorilor, republicată, de către magistraţii vizaţi de sesizare, pentru motivele expuse în argumentarea măsurii dispuse de către inspectorul judiciar în legătură cu limitele de competenţă ale Inspecţiei Judiciare.

Referitor la rezoluţia nr. C19-4517 a inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, prin care a fost respinsă plângerea recurenţilor formulată împotriva rezoluţiei de clasare nr. 3417 din data de 8 octombrie 2019 emisă în dosarul nr x al Inspecţiei Judiciare, instanţa reţine că aceasta a fost emisă în temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 317/2004, republicată şi modificată, cu respectarea condiţiilor legale speciale în materie, neexistând astfel niciun motiv de nelegalitate care să conducă la desfiinţarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 654 din 20 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06 octombrie 2022.