Local councilor’s conflict of interest liability for failing to declare patrimonial interest and abstain during lease deliberations

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea ce face obiectul prezentului dosar reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/26.03.2019 şi suspendarea executării actului administrativ - raport de evaluare, pana la pronunţarea instanţei de fond.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 253 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 253 din 12 decembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În opinia recurentului, instanţa de fond făcut în mod excesiv aplicarea art. 70 din Legea nr. 161/2003. Susţine recurentul că articolul 70 din actul normativ anterior menţionat se referă nu doar la interesul personal de natură patrimonială ci si la îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor .

În opinia recurentului, nu a încălcat nici un principiu prevăzut de art. 71 din Legea nr. 161/2003. Consideră că nu este corect să se reţină că a avut o contribuţie la votul final, că acele hotărâri au fost votate ilegal şi totuşi acele hotărâri rămân în vigoare si produc efecte juridice pentru viitor.

Apărările formulate de intimata Agenţia Naţională de Integritate

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a soluţiei pronunţate de instanţa de fond.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În cauza de faţă, recurenta-reclamantă A. a susţinut în esenţă că nu a participat la luarea hotărârii, din procesul-verbal al şedinţei rezultând că s-a abţinut de la vot, iar prin HCL nr. 9/2017 nu au fost aprobate contractele de concesiune păşuni. A mai arătat recurenta că locuieşte într - zonă rurală în care toţi locuitorii au animale, nu a adus niciun prejudiciu, astfel încât consideră că nu poate exista conflict de interese.

Prin conflict de interese se înţelege, conform art. 70 din Legea nr. 161/2003, situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi a altor acte normative.

Conflictul de interese se apreciază în lumina principiilor care stau la baza prevenirii sale, anume imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public, principii consacrate de art. 71 din acelaşi act normativ.

De asemenea, art. 77 din Legea nr. 161/2003 prevede că în cazul consilierilor locali, conflictele de interese sunt stabilite de Legea administraţiei locale nr. 215/2001.

Or, conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 nu poate lua parte la deliberare şi adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local.

Art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali stabileşte că aleşii locali (printre care se numără şi consilierii locali) au un interes personal într-o anumită problemă dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorităţii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine.

În cazul existenţei unui interes personal în problema supusă dezbaterii consiliului local, consilierii locali sunt obligaţi să anunţe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă, iar anunţarea interesului personal şi abţinerea se consemnează în mod obligatoriu în procesul-verbal al şedinţei.

În cauza de faţă, instanţa de fond în mod corect a observat mai întâi că recurentul avea la momentul adoptării celor două hotărâri un interes personal patrimonial în sensul legii. În primul rând, rând s-a abţinut la sfârşitul dezbaterilor, împrejurare ce confirmă interesul acestuia.

Contrar susţinerii recurentului, instanţa reţine că prin HCL nr. 9/2017 s-a creat cadrul juridic pentru aprobarea închirierii suprafeţelor de păşune care constituie suprafeţele de păşune care constituie domeniul public al comunei în baza cererilor crescătorilor de animale, persoane fizice şi juridice, având suprafeţe înscrise în RNE, proporţional cu efectivele de animale deţinute.

Or, chiar recurentul a recunoscut în acţiunea introductivă că deţine animale, aspect ce rezultă şi din contractele de închiriere încheiate cu comuna.

În concluzie, în mod corect s-a reţinut că recurentul, consilier local, a avut un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor în cele două şedinţe ale consiliului local.

Nici criticile formulate prin cererea de recurs că prin prezenţa sa în şedinţele de consiliu nu se putea influenţa votul nu prezintă nicio relevanţă exoneratoare de răspundere, respectarea obligaţiilor de către consilierul local în cazul existenţei unui conflict de interese fiind independente de producerea unui rezultat diferit la vot sau de producerea unui prejudiciu, cum greşit susţine recurentul.

Prin urmare, prin recursul formulat, recurentul nu prezintă argumente pertinente prezentei cauze prin care să justifice deţinerea calităţilor ce au atras starea de incompatibilitate.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 253 din 12 decembrie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2022.