Teacher Union's Suspension Bid Over Doctoral Salary Bonus Elimination Rejected, Ministry's Appeal Upheld

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 07.02.2022, sub nr. x/2022, Uniunea Judeţeană a Sindicatelor "Pro - Educaţia" Suceava, în numele şi pentru membrul de sindicat reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, a solicitat: anularea parţială a Ordinului Ministrului Educaţiei nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învăţământ, prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 605/17.06.2021, respectiv anularea alin. (2) al art. 1 din acest ordin; obligarea ministerului la emiterea unui ordin de modificare a Ordinului nr. 3993/2021, respectiv modificarea alin. (3) al art. 1, în sensul eliminării referirilor la alin. (2); suspendarea executării art. 1 alin. (2) din Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 3993/2021.

Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea nr. 1 din 14 februarie 2022, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondate excepţiile procesuale invocate de pârâtul Ministerul Educaţiei, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active, lipsa plângerii prealabile, excepţia prematurităţii acţiunii, a admis cererea de suspendare formulată de Uniunea Judeţeană a Sindicatelor "Pro - Educaţia" Suceava, în numele şi pentru membra de sindicat reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, a suspendat executarea art. 1 alin. (2) din Ordinul Ministerului educaţiei nr. 3993/2021 până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii nr. 1 din 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei.

Recurentul-pârât Ministerul Educaţiei consideră nelegală încheierea din data de 14.02.2022, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin insuficienta motivare şi prin greşita interpretare a normelor de drept material reprezentate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind pretinsa întrunire cumulativă a celor două condiţii statuate imperativ de legiuitor pentru admiterea cererii de suspendare a actului normativ.

Raportat la îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, recurentul precizează că potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt în măsură să producă instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.

Apreciază recurentul că această condiţie nu a fost îndeplinită în speţă, neexistând împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care să producă instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative atacate.

Consideră că motivarea condiţiei cazului bine justificat pe argumentele invocate de reclamantă nu este justificată întrucât ordinul nu derogă de la prevederile actului normativ de forţă juridică superioară, nu retroactivează deoarece se aplică începând cu drepturile salariale aferente lunii iunie 2021, prin urmare nu se aplică unor situaţii juridice născute înaintea intrării sale în vigoare, iar acesta este emis în temeiul şi în vederea executării în concret a legii.

Referitor la condiţia pagubei iminente, în prezenta speţă, apreciază recurentul că nici această condiţie nu a fost îndeplinită, reclamantul nefăcând dovada concretă a pagubei iminente suferite prin pierderea unei componente a salariului lunar.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa de control judiciar observă că, prima instanţă a încălcat prevederile de drept material ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, precum şi ale art. 14 alin. (3) din Legea cadru nr. 153/2017, cât şi ale art. 39 alin. (5) din Legea cadru nr. 153/2017, ceea ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 3993/2021 s-a pus în executare dispoziţia din art. 14 alin. (3) realizându-se o clarificare a drepturilor salariale prin care înlătură inechităţile de salarizare diferită pentru funcţii similare pentru personalul plătit din fonduri publice, respectiv pentru cei care au obţinut prin ordin de ministru gradul didactic I, ca urmare a echivalării titlului ştiinţific de doctor anterior date. de 01.07.2017 şi cei care şi-au echivalat titlul de doctor după data de 01.07.2017.

Prin acest act normativ se înlătură deosebirile de tratament juridic care nu pot fi justificate decât de existenţa unor situaţii care, în mod obiectiv şi rezonabil, justifică aplicarea unor astfel de diferenţieri între diversele categorii de persoane. Or, dispoziţiile legale analizate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, evitându-se astfel o eventuală discriminare.

Prin urmare legiuitorul interzice cumularea unei duble bonificaţii - încasarea în acelaşi timp a doua drepturi salariale, în baza aceluiaşi titlu de doctor - întrucât echivalarea gradului didactic s-a făcut în temeiul acestui titlu, iar prevederile ordinului a cărui suspendare s-a cerut nu derogă de la prevederile actului normativ de forţă juridică superioară, ordinul fiind emis în temeiul şi în vederea executării în concret a legii.

Raportat la îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, trebuie subliniat faptul că potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt în măsură să producă instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.

În cauza de faţă, această condiţie nu a fost îndeplinită în speţă, neexistând împrejurări legate de starea de fapl sau de drept care să producă instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative atacate.

Instanţa de control judiciar constată că motivarea condiţiei cazului bine justificat pe argumentele invocate de reclamantă nu este justificată întrucât ordinul în discuţie nu derogă de la prevederile actului normativ de forţă juridică superioară, nu retroactivează deoarece se aplică începând cu drepturile salariate aferente lunii iunie 2021, prin urmare, nu se aplică unor situaţii juridice născute înaintea intrării sale în vigoare, iar acesta este emis în temeiul şi în vederea executării în concret a legii.

Astfel, înscrisurile existente la dosarul cauzei atestă faptul că nu există indicii temeinice de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a acestuia, nefiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ordinul în discuţie respectă dispoziţiile general obligatorii privind sfera reglementării în sensul impus de art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, în sensul că se limitează strict la cadrul stabilit de actele în baza şi în executarea cărora a fost emis şi nu conţine soluţii care contravin prevederilor acestora.

Referitor la condiţia pagubei iminente, în prezenta speţă, instanţa apreciază că nici această condiţie nu a este îndeplinită, reclamantul nefăcând dovada concretă a pagubei iminente suferite prin pierderea unei componente a salariului lunar.

Trebuie menţionat că în cauzele ce au ca obiect drepturi salariale, existenţa pagubei iminente nu este considerată îndeplinită prin simpla dovedire a diminuării veniturilor, ci, aşa cum rezultă din jurisprudenţa şi doctrina din materie, se cer a fi dovedite "gravitatea şi iminenţa prejudiciului", raportat la situaţia personală a fiecărui reclamant care solicită suspendarea unui act administrativ cu caracter normative, astfel că într-o cauză se poate admite cererea de suspendare, iar în alta nu, iar diferenţa dintre soluţiile date în cele două cauze nu este determinată de interpretarea diferită a legii, ci de situaţia material şi familială a persoanelor care au calitatea de reclamanţi în cele două cauze.

În speţa de faţă, în mod greşit instanţa de fond a constatat că această condiţie este îndeplinită, reclamantul nefâcând dovada concretă a pagubei iminente suferite prin pierderea unei componente a salariului lunar.

Aspectele invocate de reclamant privind prejudicial material care urmează să i se producă în raport de diminuarea salariului nu reprezintă un motiv suficient şi concludent pentru a considera îndeplinită condiţia prevenirii unei pagube iminente.

În concluzie, dezlegarea primei instanţe este dată cu încălcarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi în rejudecare, va respinge cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Educaţiei împotriva încheierii nr. 1 din 14 februarie 2022 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi în rejudecare, respinge cererea de suspendare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06 octombrie 2022.