Securitate worker status: failure to prove suppression of fundamental rights in counter-intelligence operations

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat instanţei să constate calitatea pârâtului de lucrător al fostei securităţi.

În esenţă, reclamantul a susţinut că pârâtul a fost angajat al fostei securităţi - activitatea de contrainformaţii în cadrul UM 0632/4A şef birou - serviciul independent pentru asigurarea contrainformativă a unităţilor centrale şi teritoriale ale DSS şi ale MI, UM 0599 Ploieşti Biroul C.I (1987).

Reclamantul a susţinut că, în această calitate, pârâtul a participat activ la urmărirea informativă a unei persoane militar în termen semnalat în relaţii cu o funcţionară din cadrul Crucii Roşii, organizaţie care sprijinea persoane din RSR să emigreze în străinătate.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1107 din 29 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1107 din 29 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

Consideră recurentul că prima instanţă a făcut în speţă o greşită interpretare si aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul motivului de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pe de altă parte interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 are la bază motive contradictorii, fiind aplicabil astfel si motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În esenţă, prima instanţă a respins acţiunea C.N.SAS. considerând că doar prima condiţie a art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 ar fi îndeplinită, nu însă şi cea de a doua. Prima instanţă, în mod greşit, având la baza o motivare evident contradictorie, a considerat însă că pârâtul nu a desfăşurat activităţi prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Învederează recurentul şi faptul că motivarea instanţei este nelegală (din perspectiva art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008) în ceea ce priveşte aprecierea modului cum au fost încălcate drepturile fundamentale ale omului, reţinând că: nu rezultă că organele de securitate au şi violat secretul corespondenţei, deschizând respectiva scrisoare, nota de informare neindicând şi conţinutul acesteia, ci doar interceptarea; nu exista în actele dosarului nicio dovada a modalităţii în care scrisoarea a ajuns la dosarul securităţii - a fost predată voluntar de obiectiv sau a fost interceptată; pentru a ajunge la concluzia că ar fi fost interceptată ar fi trebuit să existe o notă a securităţii în acest sens (privind interceptarea/conţinutul), nota care nu există la dosar; o copie a scrisorii nu face şi dovada modului în care aceasta a ajuns în posesia securităţii.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii prin "lucrător al Securităţii" se înţelege orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

Aşadar, două condiţii cumulative trebuie îndeplinite pentru a se constata calitatea unei persoane de lucrător al fostei securităţi: persoana să fi avut calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit în perioada 1945-1989; persoana în perioada 1945-1989 a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

În privinţa celei de a doua condiţii, contrar susţinerilor recurentului, instanţa de fond în mod corect a reţinut că aceasta nu este îndeplinită.

Prin Sentinţa recurată s-a reţinut că în activitatea de contrainformaţii sau de contraspionaj se pot regasi şi îngrădiri ale drepturilor fundamentale în scopul apărarii sigurantei nationale, a intereselor statului român şi a protejării altor valori, ceea ce nu determină, per se, ca activitatea de informaţii/contrainformaţii, spionaj/contraspionaj să fie asimilată automat cu aceea de poliţie politică, dacă din actele dosarului nu rezulta clar că de fapt, aceasta ar fi vizat exclusiv instaurarea şi menţinerea puterii totalitar comuniste.

În contextual amintit, corect s-a reţinut că planul de măsuri din 26.03.1987 nu a fost întocmit/aprobat de intimatul-pârât, nici nu a fost indicat acesta ca persoană responsabilă; adnotările din 26.03.1987 nu menţionează utilizarea niciunei tehnici operative privind pe militar; prin completarea la planul de măsuri - 15.06.1987, intimatul-pârât a propus măsuri informativ-operative: instruirea şi dirijarea colaboratorului B., pentru identificarea relaţiilor şi intenţiilor persoanei urmărite prin d.u.i. C., instruirea şi dirijarea colaboratorului D. pentru a stabili modul de comportare şi concepţiile socio-politice ale persoanei urmărite, solicitari la UM 0800 S Bucureşti privind concediile, învoirile de la locul de muncă, persoanele din cercul său de apropiaţi; solicitarea investigaţiilor privind pe tatăl obiectivului, adresa la UM 0680 dispecerat cetăţeni străini privind anunţarea momentului în care dna BM va intra în ţară; punerea sub control a corespondenţei interne şi externe de la domiciliul din Bucureşti; investigaţii la IJ Craiova al MI privind pe DB pentru a stabili cum este cunoscută pe linia muncii de securitate; efectuarea percheziţiilor la valiza obiectivului; cunoaşterea comportării militarului în concedii/permisii; după clarificarea aspectelor stabilite şi documentarea acestora se va propune ca militarul să fie chemat şi atenţionat asupra relaţiilor sale cu cetăţeni străini şi determinat să întrerupă aceste legături.

Trebuie avut în vedere că propunerea deschiderii mapei de verificare sau a unui plan de masuri in care sa se folosească tehnici, mijloace de urmarire specifice fostei Securităţi (inclusiv interceptarea convorbirilor, a corespondenţei) este necesară, dar nu şi suficientă pentru a se demonstra calitatea de lucrător al fostei Securităţi.

Faptul că planul a vizat instruirea şi dirijarea unor informatori sau a vizat investigaţii la locul de muncă având ca obiectiv cunoaşterea comportamentului persoanei urmărite şi a cercului relational, corect s-a constatat că nu poate conduce la concluzia că intimatul-pârât a îngrădit în mod automat drepturi fundamentale precum dreptul la viaţă privată, la liberă exprimare şi secretul corespondenţei şi al convorbirilor telefonice ale lui D.Ş.

Aşadar, instanţa de recurs apreciază că în prezenta acţiune recurentul-reclamant a probat numai îndeplinirea uneia dintre conditiile cumulative de la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, privind calitatea de lucrator al Securitatii, respectiv aceea că intimatul-pârât şi-a desfăşurat în perioada de referinţă activitatea ca ofiţer de securitate.

În ceea ce priveşte cea de-a doua conditie, respectiv ca în calitatea de ofiter de securitate pârâtul, să fi desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, corect s-a reţinut că reclamantul-recurent nu a probat şi îndeplinirea celei de-a doua condiţii cumulative.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1107 din 29 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06 octombrie 2022.