CNCD discrimination finding upheld; appellate annulment quashed and action dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 26.05.2020, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi B., solicitând: anularea Hotărârii CNCD nr. 328/08.04.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, întrucât fapta reclamată reprezintă discriminare, încadrându-se în prevederile art. 2 alin. (2), (3) si (4), respectiv art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare; în principal, sancţionarea faptei discriminatorii prin stabilirea în sarcina autorilor discriminării a sancţiunii contravenţionale prevăzută de art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, iar, în subsidiar, obligarea pârâtei CNCD să stabilească si să aplice sancţiunea contravenţională corespunzătoare; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu, conform art. 453 C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1194 din 20 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. şi, în consecinţă, a dispus anularea Hotărârii C.N.C.D. nr. 328/08.04.2020 şi a obligat pârâtul C.N.C.D. "să soluţioneze sesizarea reclamantei astfel cum aceasta a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi (4) şi art. 15 din O. U. G. nr. 137/2000."

Calea de atac exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1194 din 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi recurs incident reclamanta A..

Consideră recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor că sentinţa civilă nr. 1194/20.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020 este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 2 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000), motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

În motivarea soluţiei de admitere, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că "pârâtul CNCD nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra faptelor discriminatorii reclamate din perspectiva art. 2 alin (4) şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, ci doar din perspectiva art. 2 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 137/2000."

În opinia recurentei-pârâte, în situaţia în care, legea prevede că o faptă este discriminatorie numai în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, iar din documentele analizate, a rezultat că, în speţă, acestea nu au fost îndeplinite, neexistând niciun drept încălcat, rezultă că C.N.C.D. a analizat şi s-a pronunţat asupra tuturor faptelor discriminatorii care au fost sesizate de către reclamantă.

Recurenta-reclamantă A. a formulat recurs incident precizând că pentru soluţionarea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, instanţa a reţinut incidenţa exclusivă a dispoziţiilor prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., nefiind reţinută şi nici motivată vreo cauză de diminuare a pretenţiilor sale, fiind incident astfel motivul reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Apărările formulate de intimata-reclamantă A.

Prin întâmpinarea formulată recurenta-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. şi, în consecinţă, a dispus anularea Hotărârii C.N.C.D. nr. 328/08.04.2020 şi a obligat pârâtul C.N.C.D. "să soluţioneze sesizarea reclamantei astfel cum aceasta a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2 alin. (2) şi (4) şi art. 15 din O. U. G. nr. 137/2000."

Astfel, potrivit art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000:"(4) Orice comportament activ ori pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale." Art. 15 din acelaşi act normativ dispune: constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionatist-şovinâ, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia."

Prin Hotărârea nr. 328/08.04.2020, a cărei anulare s-a dispus prin sentinţa recurată, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a decis că "nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare, potrivit O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, nu există un drept încălcat."

Intimatul-pârât a mai reţinut că o faptă poate fi considerată discriminatoare dacă "atinge un drept, oricare dintre cele garantate de tratatele internaţionale ratificate de România sau cele prevăzute de legislaţia naţională (O.G. nr. 137/2000, art. 1 alin. (2) '."Principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: [...]", art. 2 alin. (1): [...] "restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege [...]", Protocolul 12, art. 1 alin. (1): "Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege [...]."

În concluzie, Colegiul director a reţinut că, în speţă, nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale faptei de discriminare, în sensul că reclamantei nu i-au fost restrânse ori înlăturate recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.

Prin urmare, în situaţia în care, legea prevede că o faptă este discriminatorie numai în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, iar în cauza de faţă din înscrisurile analizate, a rezultat că acestea nu au fost îndeplinite, neexistând niciun drept încălcat, rezultă că C.N.C.D. a analizat şi s-a pronunţat asupra tuturor faptelor discriminatorii care au fost sesizate de către reclamantă.

Contrar motivării instanţei de fond, faptul că pârâtul C.N.C.D. a reţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale faptei de discriminare nu însemană că acesta nu a analizat sesizarea sub toate aspectele.

Pentru aceste motive, este neîntemeiată reţinerea instanţei de fond în sensul că "pârâtul CNCD nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra faptelor discriminatorii reclamate din perspectiva art. 2 alin. (4) si art. 15 din O.G. nr. 137/2000, ci doar din perspectiva art. 2 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 137/2000."

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul principal declarat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei civile nr. 1194 din 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa, în tot, sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte recursul incident formulat de recurenta-reclamantă, instanţa reţine următoarele.

Este adevărat că, potrivit dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ., instanţa are posibilitatea să reducă onorariul de avocat, atunci când acesta este "vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei",art. 451 alin. (2) C. proc. civ. prevăzând câteva repere în aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată, şi anume că instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Prin urmare, aprecierea se face, pe de o parte, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, iar, pe de altă parte, cu activitatea desfăşurată de avocat, în ambele cazuri ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Cele două repere sunt cumulativ stabilite, în sensul că un onorariu trebuie să corespundă fiecăruia dintre criterii pentru a nu fi redus de instanţă de judecată.

În ceea ce priveşte criticile privind cheltuielile ocazionate de desfăşurarea procesului, acordate de către instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că aceste aspecte ţin de netemeinicie şi de apreciere a probelor administrate, neputând forma obiectul controlului de legalitate al instanţei de recurs.

Cum aceste critici invocate nu se pot circumscrie motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ., recursul incident declarat de recurenta-reclamantă va fi respins în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal declarat de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei civile nr. 1194 din 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în tot, sentinţa recurată şi, în rejudecare, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Respinge recursul incident declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1194 din 20 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06 octombrie 2022.