Continuity of procedural interest in administrative annulment of a government organizational decree following cessation of employment

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.10.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, B. - secretar general adjunct în cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice - iniţiator al actului administrativ care face obiectul prezentei acţiuni, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Hotărârii Guvernului nr. 380/2020 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice şi obligarea pârâţilor la plata sumei de 3 RON, cu titlu de daune morale.

Pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi B. - secretar general adjunct în cadrul Ministerului Finanţelor Publice au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii de anulare formulată împotriva H.G. nr. 380/2020 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor Publice, în principal, ca fiind inadmisibilă/lipsită de interes şi, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată, precum si respingerea cererilor de despăgubiri ca neîntemeiate.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1575 din 3 noiembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de interes invocată de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi B. şi a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, B. secretar general adjunct în cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi Ministerul Finanţelor Publice, ca lipsită de interes.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1575/03.11.2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2020, prin care instanţa de judecată a admis excepţia lipsei de interes invocată de intimaţii-pârâţi şi a respins acţiunea în contencios administrativ formulată ca lipsită de interes, reclamantul A. a declarat recurs.

În opinia recurentului-reclamant hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.). Hotărârea prin care instanţa soluţionează fondul cauzei trebuie să conţină o parte introductivă, o expunere/considerentele şi dispozitivul. Motivarea unei hotărâri trebuie înţeleasă ca un silogism logic de natură a explica inteligibil hotărârea luată. Acest fapt presupune o expunere a argumentelor fundamentale, care, prin conţinutul lor, sunt susceptibile să influenţeze/determine/susţină soluţia.

În speţa de faţă, solicită recurentul ca instanţa de control judiciar să observe că hotărârea recurată nu îndeplineşte condiţiile privind motivarea acesteia astfel cum sunt consacrate prin normele referite, neexistand nicio analiză şi o motivare a instanţei de fond (în fapt/în drept) cu privire la soluţia pronunţată de aceasta.

În al doilea rând, în ceea ce priveşte pretinsa lipsă de interes a recurentului reclamant, învederează instanţei de control judiciar că în faţa instanţei de fond au fost aduse o serie de argumente de natură să susţină respingerea excepţiei.

Cu toate acestea, soluţia instanţei de fond nu a fost precedată de o analiză a acestor argumente, de o respingere a acestora cu o justificare în fapt/în drept.

Mai susţine recurentul-reclamant că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Recurentul-reclamant învederează faptul că judecătorul fondului nu a avut nici un moment în vedere faptul că H.G. nr. 380/2020 şi-a produs efecte vătămătoare asupra reclamantului, iar aprecierea unei lipse de interes în a promova demersul juridic echivalează cu încălcarea dreptului privind accesul la justiţie.

În opinia recurentului-reclamant interesul său rezidă din analiza normelor constituţionale şi ale legii contenciosului administrativ, din împrejurarea că acesta a înţeles să solicite repararea prejudiciului suferit urmare a emiterii actului dedus judecăţii.

Prin soluţia pronunţată, instanţa elimină din propria argumentaţie existenţa reală a consecinţei practice, a folosului practic ce ar fi fost generat de soluţionarea cererii de chemare în judecată şi anume repararea prejudiciului suferit şi sancţionarea autorităţii cu obligarea la plata daunelor morale solicitate.

Apărările formulate de intimaţii-pârâţi B. şi Ministerul Finanţelor

Intimaţii-pârâţi prin întâmpinările formulate în cauză au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul-reclamant invocă nemotivarea Sentinţei recurate, în sensul că instanţa de fond nu a analizat argumentele invocate de acesta, pentru a le respinge cu o justificare în fapt şi în drept.

Instanţa de control judiciar reţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică în raport de exigenţele art. 425 C. proc. civ. şi ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Astfel, instanţa în mod corect, a admis excepţia lipsei de interes a reclamantului în susţinerea cererii de chemare în judecată, stabilind următoarele:

"întrucât încetarea raportului de serviciu al reclamantului a avut loc în perioada de suspendare a executării H.G. nr. 380/2020, când aceasta nu producea efecte juridice faţă de reclamant, Curtea constată că în prezent reclamantul nu mai justifică un interes în formularea acţiunii prin care se solicita anularea H.G. nr. 380/2020, actiunea fiind lipsită de interes".

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde "considerentele în care se vor arăta obiectul cererii si susţinerile pe scurt ale pârtilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile pârtilor."

În mod neîntemeiat susţine recurentul-reclamant faptul că sentinţa recurată nu îndeplineşte cerinţele privind motivarea hotărârilor si că nu există nicio analiză şi motivare a instanţei de fond cu privire la soluţia pronunţată.

Raportat la prezenta cauză, instanţa a dezvoltat în sentinţa recurată temeiurile de fapt, elementele de probatoriu (înscrisurile din dosar) si dispoziţiile normative care au stat la baza respingerii cererii de chemare în judecată.

Totodată, trebuie menţionat faptul că judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au intemeiat cererile deoarece motivarea unei hotărâri este o chestiune de esenţă, de conţinut, nu de volum, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă.

În concluzie, recurentul-reclamant susţine în mod eronat că sentinţa recurată nu satisface condiţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. întrucât instanţa de fond nu a analizat efectele actului administrativ a cărui anulare a fost solicitată.

Recurentul-reclamant invocă interpretarea greşită a art. 33 C. proc. civ. si susţine faptul că aprecierea unei lipse de interes în promovarea demersului juridic echivalează cu o încălcare a dreptului privind accesul liber la justiţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 32 C. proc. civ., "Orice cerere poate fi formulată si susţinută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală, în condiţiile legii; b) are calitate procesuală; c) formulează o pretenţie; d) justifică un interes".

În continuare, art. 33 C. proc. civ. dispune că interesul, drept condiţie de exercitare a acţiunii civile, trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut si actual.

În cauză, pentru a stabili dacă reclamantul are interes în exercitarea acţiunii civile, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe l-ar obţine în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate.

Astfel, condiţia interesului trebuie să fie îndeplinită de recurentul-reclamant pe tot parcursul demersului judiciar, nefiind suficientă întrunirea acesteia strict la momentul promovării acţiunii în justiţie.

Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, prin încetarea raportului de muncă a recurentului-reclamant ca urmare a demisiei sale, în perioada în care efectele H.G. nr. 380/2020 erau suspendate, acesta nu mai justifica un interes practic în susţinerea cererii de anulare a actului administrativ.

Chiar şi în situaţia încălcării unui interes legitim cel care formulează o acţiune în justiţie trebuie să justifice interesul de a formula si susţine acea acţiune. Or, în prezenta cauză instanţa de fond a aplicat în mod judicios regulile procedurale şi a analizat cu prioritate excepţiile invocate de părţi, reţinând lipsa de interes procesual a recurentului-reclamant.

De asemenea, garantarea accesului liber la justiţie nu implică posibilitatea justiţiabililor de a sesiza instanţele judecătoreşti în orice mod si oricând. Astfel, se opinează că nu pot fi considerate restricţii ale liberului acces la justiţie stabilirea de către legea procesuală a competentei instanţelor de judecată, a unor proceduri prealabile care trebuie îndeplinite, precum şi a condiţiilor de exercitare.

Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicita obligarea la plata daunelor morale, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004, se reţin următoarele.

Contrar susţinerilor recurcntului, instanţa de fond a stabilit în mod legal natura juridică de accesoriu al capătului de cerere privind daunele morale în raport de cererea de anulare a H.G. nr. 380/2020, stabilind următoarele:

"întrucât capătul de cerere prin care reclamantul solicita obligarea pârâţilor la plata daunelor morale de 3 RON este un capăt accesoriu capătului principal, în virtutea principiului accesorium servitur principale, acesta va avea soarta capătului de cerere principal, ce va fi respins ca lipsit de interes."

În cauza de faţă, solicitarea daunelor morale s-a făcut în subsidiar, ca urmare a unei presupuse vătămări cauzate de efectele actului administrativ vizat. Instanţa de fond a constatat lipsa de interes a recurentului-reclamant si a respins pe cale de consecinţă acţiunea în anularea H.G. nr. 380/2020 ca lipsită de interes, acordarea despăgubirilor fiind interdependent legată de admiterea acestui capăt de cerere. O analiză suplimentară a aspectelor de legalitate ale actului atacat de către instanţă, după admiterea unei excepţii de ordin procesual care are ca efect stingerea litigiului, ar goli de conţinut normele procedurale instituite pentru buna desfăşurare a judecaţii.

Pentru considerentele arătate, instanţa de fond interpretând şi aplicând corect dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1575 din 03 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 06 octombrie 2022.