Contestație în anulare for untimely post-appeal submissions framed as material error under Art. 503(2)(2) CPC

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 februarie 2020, sub nr. x/2019, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin declinare de competenţă prin decizia nr. 6195/05.12.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 665 din 16 iulie 2019 adoptată de secţia pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care s-a admis solicitarea prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş şi s-a dispus prezentarea sa în vederea efectuării unei expertize de specialitate, în temeiul art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 iulie 2020, sub nr. x/2019, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin declinare de competenţă prin sentinţa civilă nr. 306/25.05.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta secţia de Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 665 din 16 iulie 2019, indicând aceleaşi argumente de fapt şi de drept prezentate în cadrul acţiunii ce constituie obiect al dosarului nr. x/2019

Prin încheierea din data de 29 septembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 138 alin. (1) - (4) C. proc. civ., Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia de litispendenţă, dispunând reunirea ambelor cauze, dosarul nr. x/2019 şi dosarul nr. x/2019, sub acelaşi număr de dosar, respectiv dosar nr. x/2019.

Prin sentinţa civilă nr. 287 din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca lipsită de obiect, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Inspecţia Judiciară, a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 287 din 6 octombrie 2020 pronunţată de instanţa de fond, reclamanta A. a formulat recurs principal, iar pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident, ce au fost înregistrate pe rolul ÎCCJ-SCAF sub dosar nr. x/2019.

2. Hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare

Prin decizia nr. 6155 pronunţată la 8 decembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a anulat recursul principal declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 287 din 6 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, ca nemotivat şi a constatat rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva aceleiaşi sentinţe.

3. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 6155 pronunţată la 8 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, a formulat contestaţie în anulare reclamanta A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 ianuarie 2022, sub nr. x/2022.

Prin contestaţia în anulare s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei criticate şi rejudecarea cauzei.

Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea a învederat că la dosarul cauzei a depus motive scrise de recurs, in termenul prevăzut de lege, iar ulterior, respectiv la data de 22.11. 2021, în completare, "note scrise", asupra cărora instanţa de judecata nu s-a pronunţat, anulând recursul ca nemotivat.

Solicită Înaltei Curţi să se pronunte asupra omisiunii instanţei de recurs de a observa motivele de recurs formulate in scris, in termen, aceasta putând constitui "o eroare materiala" in sensul textului de lege sus-mentionat.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

II. Soluţia asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată a fi nefondată contestaţia în anulare introdusă de A., pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, instanţa reţine că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat apărări vizând inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, susţinând, în esenţă, că motivele invocate de contestatoare în susţinerea căii de atac nu corespund sintagmei de "eroare materială" prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege:

"(2)Hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...]2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerinţele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac şi anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o pretinsă eroare materială a instanţei de control judiciar, intervenită cu ocazia soluţionării recursului.

În cauza de faţă, aceste două cerinţe sunt îndeplinite, iar aspectele invocate de intimat cu privire la inexistenţa erorii materiale sesizate de contestatoare vor fi analizate pe fondul contestaţiei. Caracterizarea "erorii" invocate de contestatoare ca reprezentând o greşeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanţa de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestaţiei în anulare.

Contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate a hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Verificându-se actele depuse în cadrul dosarului de recurs, ce au stat la baza deciziei atacate cu calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare se constată că motivele de recurs au fost depuse în termenul prevăzut de lege, la data de 19 octombrie 2020, criticile din cuprinsul lor fiind cele care au condus la soluţia contestată.

În ceea ce priveşte Notele scrise, care ar fi "completat motivele de recurs", acestea au fost depuse la data de 26 noiembrie 2021, la circa 1 an după declararea căii de atac, astfel că instanţa de recurs nu le-a avut în vedere la pronunţarea soluţiei, ca fiind critici pe fond, ele neputând fi încadrate ca şi motive de casare, după depăşirea termenului prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B. S.R.L., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 6155 din 8 decembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 06 octombrie 2022.