Admissibility of challenge to breach of decisional transparency versus non-constitutionality of emergency ordinance

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 11 mai 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei, şi Guvernul României:

1. să constate că pârâţii au încălcat dreptul sindicatului reclamant de a fi informat şi consultat în procedura de elaborare a proiectului O.U.G. nr. 36/2020 (publicată în MO nr. 268 din 31 martie 2020), drept prevăzut de Legea nr. 52 din 2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică;

2. să fie obligaţi pârâţii să achite fiecare, sindicatului reclamant, daune morale simbolice de 500 RON;

3. să fie obligaţi pârâţii să achite sindicatului reclamant, cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 425 din 23.07.2020, Tribunalul Suceava a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Suceava.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 30 iulie 2020.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 104 pronunţată la 30 octombrie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia de nulitate pentru netimbrare invocată prin întâmpinări de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Guvernul României, a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a admis excepţia de inadmisibilitate, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată având ca obiect "acţiune în constatare" formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei şi Guvernul României şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 104 pronunţată la 30 octombrie 2020 de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a prezentat următoarele critici, după expunerea pe larg a istoricului speţei şi a legislaţiei incidente.

a) Motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

- judecătorul fondului a încălcat dispoziţiile art. 22 C. proc. civ., întrucât trebuia să hotărască numai asupra obiectului cererii dedusă judecăţii;

În speţă, este indiscutabil că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie capătul principal de cerere (cel de a se constata că pârâţii au încălcat dreptul sindicatului reclamant de a fi informat şi consultat în procedura de elaborare a proiectului O.U.G. nr. 36/2020, drept prevăzut de Legea nr. 52 din 2003 privind transparenta decizională în administraţia public) şi capătul accesoriu (obligarea pârâţilor să achite fiecare, sindicatului reclamant, daune morale simbolice de câte 500 RON). De asemenea, întrucât capătul principal de cerere ar fi putut fi respins prin invocarea, de către pârâţi, a prevederilor O.U.G. nr. 36/2020, am invocat şi neconstituţionalitatea (totală, respectiv parţială) a acestei ordonanţe de urgenţă, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

b) Motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază):

- în mod cu totul inexplicabil, în motivarea efectivă a sentintei apelate nu se regăseşte absolut nicio referire la argumentele aduse pentru respingerea excepţiilor. Pur si simplu instanta de fond a refuzat să analizeze aceste argumente.

- din jurisprudenţa constantă a Curţii de la Strasbourg, rezultă fără echivoc că o motivare a unei hotărâri judecătoreşti, pentru a întruni condiţiile de exigenţă impuse de art. 6 din CEDO, trebuie să cuprindă nu numai punctul de vedere al instanţei asupra problemelor de fapt şi de drept deduse judecăţii, ci şi un răspuns (măcar minimal) dat argumentelor părţilor.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetu Marmaţiei au depus întâmpinări şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat ca instanţa de contencios administrativ să constate încălcarea dreptului sindicatului de a fi informat şi consultat în procedura de elaborare a proiectului O.U.G. nr. 36/2020, cu obligarea pârâţilor la plata de daune morale simbolice.

Instanţa de fond a respins ca neîntemeiată, excepţia de nulitate pentru netimbrare invocată prin întâmpinări de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Guvernul României, a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, a admis excepţia de inadmisibilitate, a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată şi a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României ca inadmisibilă.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamantul care, în esenţă, prin criticile formulate, susţine că judecătorul fondului a încălcat prevederile legale în vigoare la momentul pronunţării prin depăşirea limitei investirii sale, întrucât a schimbat obiectul acţiunii şi nu a luat în considerare argumentele sale pentru respingerea excepţiilor precizate pe cale răspunsului la întâmpinare.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"

Instanţa de recurs constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Recurentul susţine că judecătorul fondului a încălcat prevederile legale în vigoare la momentul pronunţării prin depăşirea limitei investirii sale, întrucât a schimbat obiectul acţiunii.

Instanţa de recurs observă că instanţa de fond nu a schimbat obiectul acţiunii, ci l-a calificat, în urma soluţionării excepţiilor invocate în cauză şi a dezlegării pe care a dat-o instanţa constituţională prin decizia nr. 479/2015, prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată constată că, în mod legal judecătorul fondului a reţinut că, în realitate, reclamantul nu critică dispoziţiile O.U.G. nr. 36/2020, ci comportamentul emitentului care a "încălcat principiul transparenţei decizionale în procedura anterioară adoptării actului", aspect care conduce la concluzia logică că "obiectul principal al acţiunii este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei, în subsidiar a unei dispoziţii din ordonanţă, ceea ce atrage inadmisibilitatea în condiţiile art. 9 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004" .

Înalta Curte constată că susţinerile sindicatului recurent sunt nefondate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a soluţionat în principal excepţiile invocate aducând argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Nefondate sunt criticile recurentului în sensul că instanţa nu a răspuns argumentelor sale prin care solicita respingerea excepţiilor invocate de pârâţi, întrucât nu a precizat în cuprinsul motivelor de recurs care sunt aceste argumente neanalizate.

Mai mult, judecătorul fondului în mod legal a soluţionat excepţia netimbrării, excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi apoi, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ. determinând modul de soluţionare a excepţiilor procesuale invocate simultan. Potrivit acestui text: "În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc" .

Trebuie precizat că, doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că şi acest motiv de recurs este nefondat.

Pentru considerentele expuse în prezenta decizie, nefiind întrunite motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei nr. 104 din 30 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 06 octombrie 2022.