Retrocession delay of 17 years violates right to reasonable time and administrative operationality despite incomplete file

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 15 noiembrie 2018 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Parohia Reformată Dămăcuşeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în principal pronunţarea asupra calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită, retrocedarea în natură a imobilului revendicat în baza cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, întabularea drepturilor astfel dobândite, iar în măsura în care se va ivi un impediment legal, acordarea de măsuri reparatorii, în subsidiar obligarea pârâtelor la soluţionarea cererii de retrocedare, iar în ambele situaţii acordarea unor despăgubiri şi plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 132/2020 din 12 octombrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamanta Parohia Reformată Dămăcuşeni, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au Aparţinut Cultelor Religioase din România, a obligat pârâta să soluţioneze cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003, formulată de reclamantă, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca prematură.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva civilă nr. 132/2020 pronunţată la 12 octombrie 2020 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

Recurenta-pârâtă a prezentat următoarele critici, după expunerea pe larg a istoricului speţei şi a legislaţiei incidente.

- Instanţa a încălcat prevederile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, întrucât pentru a soluţiona cererile de retrocedare, Comisia Specială de Retrocedare solicită toate documentele necesare fundamentării deciziilor pentru a emite decizia.

În cauză, astfel cum a precizat şi în întâmpinarea formulată în data de 14.12.2018, dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, nu a fost încă soluţionat de către Comisia specială de retrocedare, întrucât informaţiile şi documentele aflate în dosar sunt insuficiente pentru stabilirea unei soluţii.

- Judecătorul fondului nu a luat în considerare că actele din dosarul aferent cererii de retrocedare sunt insuficiente pentru soluţionarea acestuia şi nu pot fundamenta o decizie în conformitate cu O.U.G. nr. 94/2000.

- în mod eronat, instanţa de fond a considerat că lipsa de informaţii derivă exclusiv dintr-o colaborare defectuoasă între autorităţi, reclamantei neputându-i fi imputată vreo culpă.

Mai mult în urma informaţiilor transmise de către Primăria oraşului Târgu Lăpuş, prin adresele nr. x/22.06.2020 şi nr. y/06.07.2020 referitoare la imobilele solicitate de către Parohia Reformată Dămăcuşeni prin cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003, considerăm că, în vederea finalizării dosarului aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, este necesară transmiterea de către Parohia Reformată Dămăcuşeni a unui raport de expertiză tehnică în construcţii prin care să se stabilească vechimea construcţiei, cu destinaţia actuală de grădiniţă, amplasată pe terenul situat în satul Dămăcuşeni nr. 300, oraşul Târgu Lăpuş, judeţul Maramureş, înscris în C.F. nr. x a localităţii Dămăcuşeni, nr. top. x, precum şi o propunere de dezmembrare a imobilului solicitat.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentinţa recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl formează cererea de restituire depusă la registratura generală a Comisiei speciale de retrocedare sub nr. x/28.02.2003, de către Parohia Reformată Dămăcuşeni, prin care s-a solicitat retrocedarea imobilelor situate în comuna Dămăcuşeni şi, în principal, că se pronunţe asupra calităţii sale de persoană îndreptăţită asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi retrocedarea în natură, iar în cazul în care nu se poate restitui în natură, prin acordare de despăgubiri şi, în subsidiar, obligarea pârâtelor la soluţionarea cererii de retrocedare prin emiterea unei decizii sub acest aspect.

Susţinerile recurentei-pârâte potrivit cărora sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, sunt neîntemeiate.

Analiza prevederilor legale invocate de către recurentă relevă că "Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deţinătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentaţia prezentată de solicitanţi pentru fiecare imobil şi va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite prin legea specială. În situaţia în care imobilul este înscris în Lista monumentelor istorice, în decizia de retrocedare se va menţiona că proprietarul are drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege."

Mai mult, dispoziţiile legale de care se prevalează recurenta - alin. (8) al art. 3 din O.U.G. nr. 94/2000, stabilesc un termen de 30 zile pentru comunicarea de către instituţiile publice a relaţiilor solicitate de Comisia specială de retrocedare, tocmai pentru a nu lăsa furnizarea informaţiilor respective la latitudinea autorităţilor publice şi a nu prelungi nejustificat timpul necesar rezolvării acestor solicitări.

În cauza dedusă judecăţii, fără a se analiza necesitatea informaţiilor solicitate în anul 2000 - Primăriei oraşului Târgu Lapus şi Instituţiei Prefectului judeţului Maramureş în legătură cu imobilele care fac obiectul cererii de restituire, se constată că aceste relaţii au fost solicitate cu depăşirea termenului rezonabil pentru soluţionarea cererii reclamantei, termen care a început să curgă din anul 2003, de la data înregistrării cererii de restituire la secretariatul Comisiei speciale de retrocedare.

În acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, se reţine că, deşi O.U.G. nr. 94/2000 nu impune un termen limită pentru soluţionarea cererilor de retrocedare, în speţă, nefinalizarea procedurii administrative într-un interval foarte mare în raport cu data înregistrării dosarului la Comisia specială de retrocedare, poate fi apreciată ca reprezentând o încălcare a dreptului reclamantei la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil, aşa cum acesta este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâtei Comisia specială de retrocedare îi revin, fără putinţă de tăgadă, obligaţii în acest sens, fiind ţinută de respectarea principiului operativităţii, specific oricărei activităţi a autorităţilor administrative.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că, întrucât cererea de restituire a imobilului a fost înregistrată la secretariatul Comisiei speciale de retrocedare în anul 2003 şi nu a fost soluţionată până în prezent, astfel că procedura administrativă se derulează de peste 17 ani, este evident că autoritatea publică pârâtă a depăşit în mod nejustificat termenul rezonabil de soluţionare a cererii reclamantei, şi pe cale de consecinţă, motivele invocate de către pârâtă în motivarea neemiterii deciziei privind soluţionarea cererii, sunt neîntemeiate.

Susţinerea recurentei vizând faptul că actele din dosarul aferent cererii de retrocedare sunt insuficiente pentru soluţionarea acestuia nu are fundament, întrucât instituţia o poate respinge într-o asemenea situaţie, potrivit dispoziţiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse în prezenta decizie, nefiind întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei civile nr. 132/2020 din 12 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 06 octombrie 2022.