Ministry's appeal in registrar promotion case rejected; order approving upgraded positions and salary arrears upheld.

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministrul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti, obligarea Ministrului Justiţiei la emiterea ordinului privind aprobarea ştatelor de funcţii şi posturi ale Curţii de Apel Bucureşti, în sensul transformării posturilor de grefieri arhivari cu studii medii în posturi grefieri arhivari cu studii superioare, obligarea Ministerului Justiţiei de a modifica bugetul corespunzător modificării statelor de funcţii şi posturi ale curţii de apel, obligarea Curţii de Apel Bucureşti la îndeplinirea formalităţilor necesare şi emiterea deciziilor privind încadrarea acestora pe posturile de grefieri arhivari cu studii superioare, conform examenului susţinut la 27-28 noiembrie 2018 (ale cărui rezultate au fost definitivate la 03.12.2018); obligarea pârâţilor în solidar la achitarea diferenţelor salariale cuvenite, conform funcţiei promovate prin concurs, de la data definitivării rezultatelor (3.12.2018), actualizate la momentul plăţii cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală penalizatoare, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 717 din 31 octombrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 101 pronunţată la 29 septembrie 2020, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea având ca obiect acţiunea formulată de reclamanţii A., B., D. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti şi a obligat Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului privind aprobarea statelor de funcţii, în sensul transformării posturilor de grefieri arhivari cu studii medii în grefieri arhivari cu studii superioare şi de a modifica bugetul, iar Curtea de Apel Bucureşti la emiterea deciziei de încadrare pe posturile de grefieri arhivari cu studii superioare şi la achitarea diferenţelor salariale cuvenite acestora.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 101 pronunţată la 29 septembrie 2020 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârât Ministerul Justiţiei, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În principal susţine că, prin hotărârea recurată, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive în ceea ce priveşte capătul de cerere constând în obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale derivate din reîncadrarea pe noile funcţii.

Susţine că în privinţa pretenţiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, în contradictoriu cu recurentul-pârât, respectiv emiterea de către Ministrul Justiţiei a unui ordin de modificare a statelor de funcţii, soluţia pronunţată pe fondul cauzei este nelegală şi netemeinică.

Invocă dispoziţiile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 şi arată că pentru ocuparea posturilor de grefieri arhivari nu se solicită studii superioare, iar promovarea personalului auxiliar de specialitate în funcţii de execuţie este prevăzută de art. 43 şi 44 din Legea nr. 567/2004.

Mai arată că, deşi Legea cadru nr. 153/2017 prevede doar posibilitatea salarizării grefierilor arhivari pe studii superioare, acest fapt nu echivalează cu încadrarea pe funcţie, iar pe de altă parte, susţine că numai după modificarea şi completarea acestui act normativ în sensul reglementării condiţiilor studiilor superioare pentru numirea în funcţiile de grefier arhivar şi registrator, persoanele care ocupă aceste funcţii şi au absolvit studii superioare, pot susţine examenul de promovare în funcţiile de grefier arhivar şi registrator cu studii superioare, urmând a fi încadrate pe aceste funcţii cu gradul corespunzător vechimii, fiind salarizate în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 153/2017.

De asemenea, susţine că decizia de transformare a posturilor de grefier este în primul rând una de oportunitate, întrucât dreptul de apreciere cu privire la încadrarea persoanelor care au absolvit studii superioare juridice aparţine angajatorului, respectiv preşedintelui curţii de apel, potrivit dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 567/2004, dar şi ordonatorului principal de credite.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii şi recursul sunt nefondate şi le va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată de către intimaţii-reclamanţi, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, întrucât prin cererea de recurs, recurentul a formulat critici care pot fi circumscrise formal motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Asupra recursului reţine următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere, când, "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că, în înţelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin violarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În fapt, demersul intimaţilor-reclamanţi vizează obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Bucureşti la modificarea statului de funcţii şi la emiterea deciziei de încadrare în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, ca urmare a promovării examenului organizat de Curtea de Apel Bucureşti în perioada 27-28 noiembrie 2018, respectiv de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare.

Soluţionând cauza, prima instanţă a găsit întemeiate susţinerile reclamanţilor şi a admis acţiunea, obligând Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului privind aprobarea statelor de funcţii, în sensul transformării posturilor de grefieri arhivari cu studii medii în grefieri arhivari cu studii superioare şi de a modifica bugetul, iar Curtea de Apel Bucureşti la emiterea deciziei de încadrare pe posturile de grefieri arhivari cu studii superioare şi la achitarea diferenţelor salariale cuvenite acestora.

Înalta Curte constată că recurentul-pârât este în eroare, atunci când susţine că, instanţa de fond nu s-a pronunţat pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei.

Sub acest aspect trebuie precizat că, prin încheierea de şedinţă din data de 3 martie 2020 Curte de Apel Ploieşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, "având în vedere că instituţia a fost chemată în proces pentru opozabilitate şi pentru asigurarea fondurilor necesare în ipoteza admiterii cererii de chemare în judecată" în virtutea calităţii acestuia de ordonator principal de credite.

Totodată, se constată că prin recursul promovat, recurentul nu a precizat că atacă şi această încheiere cu calea extraordinară a recursului.

Pe fondul cauzei reţine următoarele:

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată de pârâtul Ministerul Justiţiei, care a criticat soluţia de obligare a sa la modificarea statelor de funcţii şi de personal ale Curţii de Apel Bucureşti ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, susţinut de reclamanţi.

În esenţă, criticile recurentului-pârât vizează aplicarea greşită a cadrului legislativ incident în cauză, respectiv dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 153/2017 şi prevederile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, aceştia considerând că prima instanţă a apreciat în mod greşit că este nejustificat refuzul său de a emite ordinele de modificare a statelor de funcţii şi de personal, întrucât nu l-a analizat şi din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 567/2004, ale cărei norme se aplică cu prioritate.

Înalta Curte nu poate valida alegaţiile recurentului-pârât, deoarece acestea nu reflectă voinţa legiuitorului, ci propriul demers interpretativ, trunchiat, doar cu privire la anumite norme legale incidente, în scopul obţinerii soluţiei pretinse.

Aşadar, în acord cu raţionamentul primei instanţe, pe care îl împărtăşeşte, instanţa de control judiciar reţine că refuzul Ministerului Justiţiei de a efectua modificări privind aprobarea statelor de funcţii, în sensul transformării posturilor de grefieri arhivari cu studii medii în grefieri arhivari cu studii superioare şi de a modifica bugetul în mod corespunzător, este unul nejustificat.

A invocat recurentul dreptul de apreciere asupra oportunităţii modificării statelor de funcţii şi personal pentru curţile de apel şi instanţele din subordine, susţinând faptul că însăşi oportunitatea reprezintă un element al legalităţii fără de care nu se poate vorbi despre valabilitatea unui act administrativ.

Oportunitatea actului administrativ se manifestă prin posibilitatea emitentului de a alege în mod subiectiv şi conjunctural momentul şi amploarea intervenţiei, soluţia sa corespunzând interesului concret pe care îşi propune să îl asigure. Însă, apreciind oportunitatea faţă de anumite circumstanţe, autoritatea publică trebuie să respecte limitele legale şi constituţionale, pentru a evita conturarea unui exces de putere, iar oportunitatea văzută ca posibilitate de apreciere pe care legea o permite unei structuri administrative ţine de legalitatea actului, jurisprudenţa actuală consacrând această abordare.

În egală măsură, Înalta Curte reţine că, inserând excesul de putere printre temeiurile acţiunii în contencios administrativ, definit ca "exercitarea dreptului de apreciere al autorităţile publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor", art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 oferă o consacrare normativă atribuţiei instanţei de a examina conduita autorităţilor publice inclusiv din perspectiva modului de exercitare a puterii discreţionare şi încadrării ei în limitele marjei de apreciere conferite de lege, răspunzând imperativului menţinerii unui echilibru rezonabil între interesul public şi drepturile subiective sau interesele legitime private ce pot fi lezate prin actul administrativ emis sau prin refuzul emiterii acestuia în scopul valorificării dreptului subiectiv privat, act administrativ asimilat. Altfel spus, oportunitatea se află în strânsă dependenţă cu puterea discreţionară a autorităţii publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluţii posibile, aplicabile la cazul concret, existând deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorităţi, astfel încât să poată recurge, în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor, la orice mijloc de acţiune, în limitele competenţei sale.

Prin urmare, limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunităţii, se va regăsi în scopul legii, revenind instanţei de contencios administrativ obligaţia de a verifica atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât şi respectarea în conduita autorităţii publice a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat şi interesul public pe care este chemată să-l ocrotească.

Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condiţiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde autoritatea publică a acţionat contrar interesului public, aşa cum rezultă acesta din cadrul normativ aplicabil în situaţia concretă supusă analizei, în speţă refuzul Ministerului Justiţiei de a efectua modificarea statelor de funcţii şi personal ale Curţii de Apel Bucureşti ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, susţinut de reclamanţi, şi de a modifica bugetul în mod corespunzător, act administrativ asimilat în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 3 alin. (1) din Hotărârea CSM nr. 181 din 29 martie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului ori examenului pentru definitivare în funcţie, promovarea în grade sau trepte profesionale superioare ori din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, precum şi în funcţii de execuţie a personalului auxiliar de specialitate la instanţe şi parchete superioare, promovarea în funcţii de execuţie a personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor în grade sau trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, se face prin examen organizat la nivelul fiecărei instanţe sau parchet.

În acest sens art. 81 din aceeaşi hotărâre, modificată şi completată, prevede pentru personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice, posibilitatea de a participa la examenul pentru promovarea din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, potrivit art. 101 din hotărâre aceste dispoziţii legale aplicându-se în mod corespunzător şi în cazul personalului încadrat în funcţia de grefier arhivar cu studii medii.

Astfel, conform art. 101 alin. (4) din Hotărârea CSM nr. 181/2007: "Poate participa la examenul pentru promovarea din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare şi din funcţia de grefier registrator cu studii medii în cea de grefier registrator cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice, studii superioare de administraţie publică sau studii de licenţă în arhivistică."

Pe de altă parte, art. 31 alin. (2) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prevede că "Încadrarea şi promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcţii, grade sau trepte profesionale se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz", iar în Anexa V, cap. II pct. 7, 8 şi 9 a legii menţionate au fost introduse de către legiuitor funcţiile de grefier-arhivar treapta I, II şi debutant, cu nivel de studii superioare.

Aşadar, este de observat că în vederea executării dispoziţiilor legale indicate supra, Consiliul Superior al Magistraturii a decis modificarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului şi examenului pentru definitivare în funcţie şi promovare, aprobat prin Hotărârea nr. 181/2007, emiţând astfel Hotărârea nr. 820/2018 prin care au fost stabilite, aşa cum s-a arătat în precedent, condiţiile de participare la examenul de promovare din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, precum şi modalitatea de numire în noile funcţii.

Contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte reţine că o cerinţă precum cea a absolvirii studiilor medii, prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, vizează doar momentul recrutării în funcţia de grefier arhivar, în speţă fiind incidente normele legale ce reglementează promovarea în funcţie, anume dispoziţiile art. 44 din Legea nr. 567/2004, conform cărora promovarea în funcţii de execuţie în grade sau trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, se face prin examen, organizat conform prevederilor art. 81 şi art. 82 din Hotărârea CSM nr. 181/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşadar, nu prezintă relevanţă în speţă faptul că art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 prevede drept condiţie pentru numirea în funcţia de grefier arhivar absolvirea studiilor medii, atât timp cât acelaşi act normativ prevede posibilitatea promovării din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare, aceasta fiind, de altfel, situaţia premisă ce stă la baza obiectului dedus judecăţii.

Cum prin legea specială incidentă, nr. 567/2004, s-a reglementat modalitatea de dezvoltare a carierei personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti, promovarea constituind o modalitate de dezvoltare a carierei, în acord cu dispoziţiile art. 44, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului ce vizează faptul că numai după modificarea statutului personalului auxiliar, în sensul reglementării condiţiei studiilor superioare pentru numirea în funcţiile de grefier arhivar şi registrator, persoanele care ocupă aceste funcţii şi au absolvit studii superioare urmează a fi încadrate pe aceste funcţii cu gradul corespunzător vechimii şi salarizate în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, şi că, în situaţia contrară, sunt încălcate dispoziţiile Legii nr. 567/2004, care au rang superior normelor cuprinse în Hotărârea CSM nr. 181/2007.

Contrar opiniei exprimate de recurent, Înalta Curte reţine că din interpretarea coroborată a dispoziţiilor Legii nr. 567/2004 şi a celor cuprinse în Hotărârea CSM nr. 181/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în baza cărora a fost organizat de Curtea de Apel Bucureşti concursul de promovare în perioada 27-28 noiembrie 2018, şi, ca urmare, a declarării reclamanţilor din prezenta cauză ca fiind admişi la acest concurs, rezultă posibilitatea acestora de a fi încadraţi pe o funcţie superioară, cu o salarizare corespunzătoare permisă de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Un argument suplimentar în acest sens îl constituie faptul că alin. (4) al art. 31 din această lege-cadru a salarizării prevede că, "În situaţia în care nu există un post vacant, promovarea personalului plătit din fonduri publice în funcţii, grade sau trepte profesionale se va face prin transformarea postului din statul de funcţii în care acesta este încadrat într-unul de nivel imediat superior."

În concluzie, atât timp cât cadrul legal în vigoare în perioada de referinţă, permite atât organizarea examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, cât şi salarizarea acestei categorii în mod corespunzător, refuzul recurentului-pârât de modificare a statelor de funcţii şi de personal ale Curţii de Apel Bucureşti, ca urmare a valorificării examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, susţinut de reclamanţi în perioada 27-28 noiembrie 2018, este unul nejustificat, exprimat cu exces de putere, fiind în mod corect sancţionat de prima instanţă cu obligarea sa la îndeplinirea măsurii dispuse.

Pentru considerentele expuse în prezenta decizie, nefiind întrunit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din acelaşi Cod, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge excepţia nulităţii recursului şi ca nefondat recursul declarat de pârât şi, în consecinţă, va menţine sentinţa de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 101 din 29 septembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 06 octombrie 2022.