Damages claim rejected; appeal over reasoning adequacy dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea depusă la data de 26.04.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii Si Dezvoltării Rurale, Direcţia Generala Control, Antifrauda si Inspecţii - Direcţia Monitorizare Inspecţii Verificare si Control si B. S.R.L. anularea actelor administrative reprezentate de Hotărârea MADR nr. 257306/3 din 9.12.2015, Decizia B. nr. 832/15 din 20.11.2015, Decizia B. nr. 841/15 din 27.11.2015, Decizia B. nr. 880/15 din 16 decembrie 2015; obligarea pârâtelor în solidar la plata despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate prin emiterea actelor administrative nelegale, al căror cuantum îl estimează provizoriu la suma de 1.912.861,88 euro; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei.

Prin încheierea din data de 14.12.2018 s-a dispus disjungerea dosarului nr. x/2016 şi judecarea într-un dosar separat înregistrat sub nr. x/2018, a capătului de cerere privind plata despăgubirilor solicitate.

Instanţa a respins cererea reclamantului de administrare a probei cu expertiza contabilă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 396/2020 pronunţată la 23 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală Control,Antifraudă Si Inspectii-Direcţia Monitorizare Inspecţii Verificare şi Control şi B. S.R.L., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 396/2020 pronunţată la 23 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

După prezentarea pe larg a situaţiei de fapt şi a prevederilor legale incidente, recurenta reclamantă a menţionat că, în cauza, este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece sentinta recurata prezinta o motivare care nu reflecta un examen efectiv al sustinerilor sale de către judecătorul fondului si care comporta contradicţii evidente.

Recurenta a arătat că sanctiunile aplicate au produs efecte ca si când ar fi fost veritabile acte administrative, iar publicarea lor în mediul online si propagarea lor in presa de profil ne-a prejudiciat grav nu numai activitatea comerciala, ci si imaginea.

Mai mult, a argumentat faptul că a fost victima unei erori (în sensul reglementat de art. 17 alin. (2) C. civ.), deoarece a considerat că B. şi MADR au emis actele respective cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi că sancţiunile aplicate produc efectele prevăzute de cadrul legale.

Însă, în pofida argumentaţiei ample prezentate din aceasta perspectiva, prima instanţă nu analizat absolut deloc acest aspecte care conturau conţinutul faptei ilicite explicitate prin notele scrise cu toate ca nu le-a considerat o modificare a acţiunii.

In concluzie, motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este incident deoarece Curtea de Apel Bucuresti nu a procedat la un examen efectiv, real al sustineriior sale, ignorand o aparare care prin continutul ei ar fi influentat in mod cert soluţia.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi pârâţii Ministerul Agriculturii Si Dezvoltării Rurale, Direcţia Generala Control, Antifrauda si Inspecţii - Direcţia Monitorizare Inspecţii Verificare si Control si B. S.R.L. au depus întâmpinari şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanţa de contencios administrativ a fost investită, după disjungerea dosarului nr. x/2016 şi judecarea într-un dosar separat înregistrat sub nr. x/2018, a capătului de cerere privind plata despăgubirilor solicitate, respectiv obligarea pârâtelor în solidar la plata despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate prin emiterea actelor administrative nelegale, cuantum estimat provizoriu la suma de 1.912.861,88 euro.

Instanţa de fond a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., reţinând, în principal că, "în condiţiile respingerii capătului principal - constatarea nelegalităţii actelor - nu se poate reţine producerea unui prejudiciu decurgând din emiterea unor acte administrative nelegale" şi, totodată, "reclamantul nu poate invoca cu succes faptul că adresele în discuţie care vizau tocmai aspecte legate de nerespectarea normelor privind agricultura ecologică, au fost de natură a produce în patrimoniul său prejudicii." "O astfel de concluzie se impune în raport de faptul că în dosarul nr. x/2016 s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că deciziile nr. 832/15 din 20.11.2015 şi nr. 841/15 din 27.11.2015 sunt legale

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a procedat la o analiză detaliată a stării de fapt şi a temeiurilor juridice în legătură cu cererea de acordare a despăgubirilor pentru emiterea unor acte administrative nelegale.

Recurenta-reclamantă prin critica sentinţei recurate are în vedere, în esenţă, faptul că instanţa de fond a ignorat aspecte esenţiale, actele atacate intrând în circuitul civil au produs efecte juridice şi în acest context, pârâţii trebuiau obligaţi la plata despăgubirilor materiale şi morale cauzate de aceste acte.

În acord cu argumentele prezentate de instanţa de fond în considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte apreciază că soluţia adoptată de această instanţă este legală.

Trebuie precizat că recursul nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor şi stabilirea unei alte situaţii de fapt, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile" şi, ca urmare, nu pot fi primite criticile de netemeinicie formulate de recurentă.

În drept recurenta a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Înalta Curte constată că în dosarul x/2016, din care s-a disjuns prezenta cauză, prin sentinţa nr. 5519/21.12.2018 Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea de anulare a deciziilor nr. 832/15 din 20.11.2015 şi nr. 841/15 din 27.11.2015 şi, ca inadmisibilă, cererea de anulare a adresei nr. x şi a adresei nr. x din 16.12.2015 ca inadmisibilă.

Astfel, în cazul în speţă, urmare soluţionării capătului principal de cerere, Curtea de Apel a apreciat, în mod legal şi corect, că nu există prejudiciu, având în vedere că actele administrative au fost menţinute prin sentinţa nr. 5519/21.12.2018 Curţii de Apel Bucureşti.

Trebuie precizat că, în acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs verificând îndeplinirea condiţiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, constată că nu există fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, cu atât mai mult cu cât, din cuprinsul actelor considerate a fi nelegale rezultă cu claritate că au fost emise urmare a faptului că societatea reclamantă nu a respectat normele privind agricultura ecologică.

În acest context, având în vedere raţionamentul logico-juridic expus de către instanţa de fond, nu pot fi reţinute ca fiind fondate susţinerile societăţii reclamante din cuprinsul recursului în sensul că "sanctiunile aplicate au produs efecte ca si când ar fi fost veritabile acte administrative, iar publicarea lor în mediul online si propagarea lor in presa de profil ne-a prejudiciat grav nu numai activitatea comerciala, ci si imaginea" . . . . . . . . . ."a fost victima unei erori (în sensul reglementat de art. 17 alin. (2) C. civ.), deoarece a considerat că B. şi MADR au emis actele respective cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi că sancţiunile aplicate produc efectele prevăzute de cadrul legale" şi că ".. în pofida argumentaţiei ample prezentate din aceasta perspectiva, prima instanţă nu analizat absolut deloc acest aspecte care conturau conţinutul faptei ilicite explicitate prin notele scrise cu toate ca nu le-a considerat o modificare a acţiunii."

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 396/2020 din 23 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 06 octombrie 2022.